April Rinne, prezentă ca speaker la Microsoft Summit, conduce grupul de lucru pentru economie colaborativă al Forumului Economic Mondial (WEF), sfătuind companii, autorităţi, antreprenori sau investitori în legătură cu modelul de implementare a acestui sistem. A vizitat până în prezent peste 100 de ţări - nimic ieşit din comun, având în vedere că lucrează majoritatea timpului peste hotare.

”Eu nu încerc să conving pe nimeni de ceva, nu vreau să convertesc oamenii la economia colaborativă“, spune râzând April Rinne. ”Mă uit la lumea din jurul meu şi la locul în care am ajuns, din punct de vedere economic, social, al mediului înconjurător, şi mă gândesc la ceea ce s-a întâmplat după revoluţia industrială; da, avem mult mai multe lucruri disponibile în acest moment, dar am ajuns într-un punct destul de înşelător, în care mulţi oameni trăiesc peste nivelul pe care şi-l pot permite şi în care multe bunuri nu sunt folosite îndeajuns.“

Termenul ”economie colaborativă“ (sharing economy) a apărut la începutul anilor 2000, odată cu noi modele de afaceri bazate pe tehnologii sociale şi o teamă tot mai mare faţă de ideea de epuizare a resurselor naturale. Profesorul Lawrence Lessig a fost primul care a folosit sintagma, în anul 2008, cu toate cu ideea de a folosi resurse la comun prin intermediul unor platforme era deja prezentă. În anul 2011, revista Time a numit economia colaborativă una dintre cele 10 idei care vor schimba lumea. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar companii precum Uber sau Airbnb reflectă perfect beneficiile. Este şi motivul pentru care cele două entităţi sunt utilizate pentru a descrie cum ar trebui să funcţioneze economia colaborativă; nu sunt singurele, evident, dar sunt cele mai valoroase companii bazate pe ideea împărţirii bunurilor.

Din nou, conceptul de consum colaborativ există de foarte mult timp: întotdeauna a fost o practică comună între prieteni, rude sau vecini, însă acest concept a ieşit din zona de comunitate, odată cu expansiunea internetului, către un model de business. Prin dezvoltarea tehnologiei şi globalizare, oamenii pot face schimb de idei, bunuri, finanţe sau resurse. Economia colaborativă este un sistem care are potenţialul de a schimba în mod revoluţionar modelul de afaceri al multor activităţi, care sporeşte potenţialul de creştere a economiei mondiale şi poate în timp să determine schimbări majore în comportamentul de consum şi acumulare al oamenilor.

Împărţirea, şi nu deţinerea unui bun, scăderea costurilor şi o mai bună perspectivă în ceea ce priveşte mediul înconjurător, precum şi dezvoltarea comunităţilor - acestea sunt cele trei principii care ar trebui să stea la baza economiei colaborative, explică April Rinne.

”Câţi dintre noi avem o maşină care este parcată în acest moment? O maşină stă parcată, în medie, 23 de ore pe zi. Acel bun are o eficienţă de doar 5%, dar plătim pentru el tot timpul. Dacă te gândeşti puţin, e de-a dreptul ridicol“, spune ea ”Am putea face lucrurile mult mai bine decât le facem acum, ca societate. Dacă eu o să deţin toate lucrurile de care am nevoie, dacă tu o să deţii toate lucrurile de care ai nevoie, atunci nu mai e necesar să ne cunoaştem. Nu am nevoie să apelez la tine pentru nimic, iar asta duce la slăbirea şi chiar pierderea ideii de comunitate.“

Dorinţa de a deţine lucruri nu e ceva specific românesc, spune economista, remarcând totuşi faptul că în statele fost socialiste acest fenomen este mai accentuat. ”Ceea ce vedem este că atât cei cu venituri mici, cât şi cei înstăriţi sunt atraşi de ideea economiei colaborative. Cei cu venituri mari au depăşit nevoia unui statut social, în vreme ce persoanele cu venituri mici sau foarte mici înţeleg oportunităţile ce vin din acest sistem. România - lumea întreagă, de altfel - nu îşi mai poate permite ca oamenii să deţină toate lucrurile de care au nevoie. Ne îndreptăm către un dezastru în ceea ce priveşte mediul înconjurător. Nu te poţi aştepta ca oraşele să se tot extindă, să se aglomereze, iar calitatea vieţii să rămână aceeaşi. Nu sunt împotriva ideii de a deţine, dar există o gamă mult mai variată de lucruri sau servicii pe care le poţi accesa prin economia colaborativă.“

Care sunt lucrurile care se potrivesc cel mai bine în peisajul economiei colaborative? Lucrurile care sunt extrem de scumpe şi cele pe care nu le foloseşti în mod curent, explică April Rinne. ”De aici şi succesul unor companii ca Uber sau Airbnb, ce au în centru maşini şi case. În tot mai multe oraşe există aşa-numitele biblioteci de unelte, de unde poţi să împrumuţi maşini de tuns iarba sau bormaşini - din nou, obiecte pe care nu le foloseşti tot timpul şi care sunt extrem de costisitoare de cumpărat. În mod uzual, acestea funcţionează pe baza unei taxe iniţiale de înscriere şi a uneia anuale, care îţi permite să foloseşti câte unelte vrei.“