Subiectul schimbărilor climatice a fost dezbătut de-a lungul ultimilor ani de principalii actori internaţionali, dar şi de companii şi de zona bancară. Acum, cu cât planurile şi obiectivele Uniunii Europene privind atingerea unei reduceri cu 50% a emisiilor de dioxid de carbon până în 2030 şi o amprentă de carbon zero până în 2050 se apropie, soluţiile verzi nu sunt doar din în ce mai discutate, ci încep să cântărească şi în ecuaţia finanţărilor.

„Nu putem aştepta până în al 25-lea an, trebuie să începem azi, de fapt trebuia să fi început de ieri. Când realizăm că soluţiile există, trebuie să le punem în fapte. Aici intervine finanţarea. În România estimăm că de acum până în 2030 este o nevoie de 50 - 100 de miliarde de dolari pentru a putea sprijini economia şi actorii economici. Băncile vor juca un rol important şi am explicat în strategia noastră că vrem să fim unul din lideri pentru ESG (Environment, Social, Governance) în România”, a explicat François Bloch, CEO-ul BRD Groupe Société Générale. 

El a vorbit despre rolul ESG în afacerile viitorului – şi în România – în cadrul Conferinţei Climate Change Summit, organizată recent. Aceasta a reunit o parte dintre principalii actori internaţionali pentru dezbaterea şi prezentarea situaţiei reale în care ne aflăm în termeni de economie verde. CEO-ul BRD a menţionat, de asemenea, că sistemul bancar din România este lichid şi solid, resursele sunt disponibile, iar proiectele încep să fie dezvoltate.

În acelaşi timp, CEO-ul BRD a mai adăugat că zona bancară începe deja să migreze de la o zonă pur financiară către o zonă orientată spre consiliere. „Desigur, aceasta necesită multă pregătire pentru personalul nostru. Acum trebuie să adăugăm mai multă analiză pe zona ecologică şi impact social şi trebuie să dezvoltăm un nou model. Aceasta este o schimbare majoră privind modul în care băncile acordă credite”, a mai adăugat el. Pe de altă parte, schimbarea majoră din sistemul financiar bancar şi pregătirea companiilor pentru tranziţia către o economie verde, pe lângă crizele şi evoluţiile macroeconomice cu care se confruntă industriile la nivel global, reprezintă o nouă presiune asupra evoluţiei fiecărei ţări, dar mai ales României.

„În România estimăm că de acum până în 2030 este o nevoie de 50-100 mld. dolari pentru a putea sprijini economia şi actorii economici.”

François Bloch, CEO-ul BRD Groupe Société Générale

Anna Akhalkatsi, Country Manager România şi Ungaria în cadrul Băncii Mondiale, a explicat în cadrul Climate Change Summit, cum şi în eventualitatea unei politici a mediului corecte, cu un nivel redus de carbon şi cu o infrastructură climatică rezistentă, în ţările cu venituri mici sau medii va fi nevoie de investiţii de aproximativ 160 de miliarde de dolari sau 4,5% din PIB-ul acestor ţări. „Dacă nu ajungem la o reducere radicală a emisiilor climatul nostru va continua să se destabilizeze.

Chiar şi cu acţiuni climatice agresive, tot va fi nevoie să ajutăm ţări, societăţi şi comunităţi vulnerabile să se adapteze. Succesul va fi dificil pentru că provocările sunt complexe. Chiar şi cu o politică a mediului corectă, un nivel redus de carbon şi o infrastructură climatică rezistentă, în ţările cu venituri mici sau medii va fi nevoie de investiţii de aproximativ 160 de miliarde de dolari sau 4,5% din PIB-ul din aceste ţări”, a explicat Anna Akhalkatsi. Ea a mai adăugat că în România, seceta şi temperaturile extreme au contribuit la peste 700 de incendii care au distrus pădurile locale, scăzând producţia hidroelectrică, cauzând pierderi în agricultură şi perturbarea rezervelor de apă.

Este important de conştientizat că aceste catastrofe sunt departe de a fi naturale, iar arderea combustibililor fosili au dus la eliminarea gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care nu a mai fost văzut până acum, destabilizând clima. Acest lucru a dus la un context în care ţările dezvoltate au îndurat de opt ori mai multe dezastre naturale în ultimul deceniu decât în anii ‘80. „Problema schimbărilor climatice, lăsată nesupravegheată, poate duce până la 132 milioane de oameni în sărăcie până în 2030. Până în anul 2050, fără acţiuni urgente, schimbările climate ar putea să ducă la migrarea a 216 milioane de oameni din ţările lor. În această eră nouă, aceste dezastre nu mai sunt naturale”, punctează Anna Akhalkatsi.

Planul Băncii Mondiale este ca pentru perioada 2021-2025 să pună la dispoziţie 35% din investiţiile totale spre activităţi privind climatul, din care cel puţin 50% să se ducă spre eforturile de adaptare, a mai explicat Anna Akhalkatsi. „În primele şase luni din 2022, mai bine de 31,7 mld. dolari au fost furnizaţi de Banca Mondială la nivel global pentru finanţări pe zona schimbărilor climatice. Planul de acţiune al schimbărilor climatice a ajutat Banca Mondială să devină cel mai mare finanţator din această zonă. Pentru a extinde finanţările disponibile, ne concentrăm pe mobilizarea agresivă a capitalului domestic şi privat şi sprijinim eforturile globale pentru a creşte şi sprijini finanţarea concesională. Aceste fonduri vor spori eforturile în proiecte de energie regenerabilă, rezilienţa clădirilor la schimbările climatice, bonduri verzi şi clădiri verzi”, a mai detaliat Anna Akhalkatsi.

În ceea ce priveşte România, Anna Akhalkatsi a mai spus că multe dintre aceste zone fac parte dintr-o colaborare puternică între grupul Băncii Mondiale şi România. Astfel, Banca Mondială furnizează sprijin României pentru adaptarea la schimbările climatice şi mai ales pentru securitatea apei. „Experţii noştri ajută Ministerul Mediului pentru a gestiona creşterea riscului privind inundaţiile. România are nevoie să-şi crească capacitatea de stocare a apei. Anul acesta, The International Finance Corporation, divizia privată a grupului Băncii Mondiale, a furnizat un împrumut în valoare de 100 de milioane euro Băncii Transilvania pentru a-şi extinde accesul la soluţiile pentru tratarea apei în România. Acesta a fost primul împrumut de genul acesta în Europa Centrală şi de Est”, susţine Anna Akhalkatsi. Estimările Băncii Mondiale, care coincid cu estimările făcute de François Bloch, sunt că nevoia de finanţare în România ar ajunge undeva la 60 de miliarde de euro până în anul 2030. „Deşi o parte din această sumă ar putea fi finanţată din UE şi fonduri publice, nu putem sprijini această tranziţie fără finanţări din sectorul financiar şi cel privat. În prezent, ponderea finanţărilor verzi din portofoliile băncilor este relativ mică, la 3%, însemnând jumătate din media UE. În acelaşi timp, bănci din România sunt supuse la un nivel ridicat de risc climatic. Circa 50% din portofoliile de finanţare sunt alcătuite din companii care sunt vulnerabile riscurilor din schimbările climatice. Bonduri verzi, finanţările verzi, fondurile verzi au pavat drumul ca investitorii să injecteze bani în proiecte sustenabile”, a mai adăugat Anna Akhalkatsi.

„În prezent, ponderea finanţărilor verzi din portofoliile băncilor este relativ mică, la 3%, însemnând jumătate din media UE. În acelaşi timp, bănci din România sunt supuse la un nivel ridicat de risc climatic. Circa 50% din portofoliile de finanţări sunt alcătuite din companii care sunt vulnerabile riscurilor din schimbările climatice.”

Anna Akhalkatsi, Country Manager România & Ungaria, Banca Mondială

Valoarea finanţărilor de care are România nevoie este semnificativă, planurile sunt mari, timpul este scurt, iar schimbările şi reorientările strategiilor pentru toate industriile bat la uşă, context în care Linda Zeilina, fondator al The International Sustainable Finance Center, a spus în cadrul Climate Change Summit că energia regenerabilă merge mână în mână cu digitalizarea, iar această zonă ar trebui prioritizată. „Cred că ne confruntăm cu două provocări, macro şi micro. În zona macro vedem un număr de ani cu inflaţie mare, o volatilitate politică mare şi incertitudini mari. Acestea sunt lucrurile cu care sistemul financiar nu este de acord, iar investitorii sunt reticenţi în a pune bani în lucruri incerte. Ne confruntăm şi cu o situaţie geopolitică polarizată. Într-un astfel de mediu este crucial să ştim ce vrem să realizăm în următorii trei ani pentru a nu pune în pericol obiectivele pentru anul 2030, respectiv finanţarea tranziţiei sau a transformării. Energia regenerabilă merge mână în mână cu digitalizarea şi eficienţa, deci trebuie prioritizată. De asemenea, trebuie să semnalăm că această zonă a schimbării climatice este o direcţie spre care vrem să ne îndreptăm şi să o avem pe agendă.” 

Ea a mai explicat că în prezent, există modele de business profitabile, care crează multe emisii de dioxid de carbon, dar în final acest lucru nu înseamnă că nu sunt profitabile. „Acesta este de fapt peisajul. De fapt ar fi nevoie de recompense pentru cei care reuşesc să reducă emisiile de carbon sau care încearcă să o facă. Cheltuielile de capital care se duc într-o direcţie pozitivă ar trebui recompensate. În acelaşi timp, într-un an sau altul va trebui să confruntăm externalităţile negative. Realitatea este că şi în Europa nevoile primare trebuie îndeplinite până a putea discuta despre schimbările climatice. Cred că modul în care ne gândim la sistem se schimbă”, susţine ea.

„Ne confruntăm şi cu o situaţie geopolitică polarizată. Într-un astfel de mediu este crucial să ştim ce vrem să realizăm în următorii trei ani pentru a nu pune în pericol obiectivele pentru anul 2030, respectiv finanţarea tranziţiei sau a transformării. Energia regenerabilă merge mână în mână cu digitalizarea şi eficienţa, deci trebuie prioritizată.”

Linda Zeilina Founder, The International Sustainable Finance Center.

Pentru a avea o imagine de ansamblu mai bună privind efectele schimbărilor climatice şi ce implică acestea mai exact, Kokou Agbo-Bloua, Global Head of Economics, Cross-Asset and Quant Research, Groupe Société Générale, a explicat în cadrul Climate Change Summit că un aspect important este timpul. „Dacă ne uităm la era preindustrială, volumul de emisii de carbon care au ajuns în atmosferă este 2.250 de miliarde de tone. Există un concept denumit buget de carbon. Vorbim de net zero pentru a evita să ajungem la un volum de 3.000 de miliarde de tone de emisii de carbon în atmosferă. Pentru a evita acest lucru mai avem 750 de miliarde de tone de carbon rămaşi. Lumea emite 50 miliarde de tone în fiecare an şi trebuie să reducem această cantitate la jumătate până în 2030, adică în 6-7 ani de acum încolo”, susţine Kokou Agbo-Bloua.

Reprezentantul departamentului de cercetare din cadrul BRD Groupe Societe Generale a venit şi cu un exemplu. „Pentru a pune acest lucru în perspectivă, în 2020, când lumea era în hibernare, emisiile de carbon au scăzut cu 2,5 miliarde de tone de dioxid de carbon, adică 5%. Ce trebuie să facem în următorii 6 ani este să reducem emisiile cu 3,5 miliarde de tone. Guvernele şi băncile centrale au cheltuit 25.000 de miliarde de dolari pentru a ţine economiile în viaţă. Cu alte cuvinte, în 2030 ne trebuie aproape două pandemii de COVID în fiecare an, una peste alta, pentru a ajunge la nivelul din Acordul de la Paris. Provocarea nu este numai financiară, ci şi legat de ce este posibil din perspectiva legilor fizicii. Trebuie de fapt să decarbonizăm şi cererea”, a mai detaliat Kokou Agbo-Bloua.

El a mai adăugat că, istoric vorbind, problema pleacă şi de la populaţia lumii, care a crescut de la 1 miliard, la 8 miliarde, iar în următorii ani, până în 2050 se va duce la 10 miliarde de oameni. „Dacă reducem intensitatea emisiilor cu 50%, dar ai de două ori mai mulţi oameni din perspectiva consumului, te întorci de unde ai plecat. Lumea finanţării are un rol, dar este clar că este o problemă socială. Ce poate fi făcut este conştientizarea, care se face deja, iar a doua ar fi o combinaţie între reglementări şi comportament social. De exemplu, când am avut pandemia, nu am creat stimulente pentru ca oamenii să poarte măşti. Am spus că trebuie să poarte măşti şi să stea acasă pentru binele colectiv. Cred că vor fi companii care vor necesita o colaborare colectivă”, explică Kokou Agbo-Bloua.

El consideră că băncile vor gândi foarte atent privind ce proiecte vor finanţa, iar în viitor, vor fi industrii care vor supravieţui datorită abilităţii de a fi profitabile chiar şi cu taxele asociate emisiilor de carbon care vor veni în anii următori. „Preţul emisiilor de carbon va fi luat în lanţul de distribuţie, ceea ce ar însemna mai puţină globalizare. În acelaşi timp, există fenomenul de greenflation, care este o periodă tranzitorie în care com vedea preţuri mai mari legate de tranziţia economiei. De exemplu, companiile legate de combustibilii fosili, firme de care avem nevoie pentru a construi panourile solare sau sursele noi de energie, vor trebui să facă mai puţine investiţii pentru că au o amprentă de carbon foarte puternică. Astfel, vor ridica preţul pentru comodităţile de care avem neovie”, explică Kokou Agbo-Bloua. El este de părere că băncile pot atenua acel stres, dar şi băncile centrale vor avea un rol de jucat. Kokou Agbo-Bloua a mai adăugat că va fi un mediu în care nu orice companie va putea să supravieţuiască din cauza scumpirilor, dar acel mediu va fi mai sustenabil.

„Băncile vor gândi foarte atent privind ce proiecte vor finanţa, iar în viitor, vor fi industrii care vor supravieţui, pentru că au abilitatea de a fi profitabile chiar şi cu taxele asociate emisiilor de carbon care vor veni în anii următori.”

Kokou Agbo-Bloua, Global Head of Economics, Cross-Asset and Quant Research, Groupe Société Générale