Richard D’Oyly Carte a fost un om de afaceri ambiţios, care a revoluţionat atât industria teatrului, cât şi cea a ospitalităţii. Cu o viziune îndrăzneaţă, el a reuşit să creeze un imperiu artistic şi hotelier, punând bazele unor instituţii legendare precum Savoy Theatre şi Hotel Savoy. 

Richard D’Oyly Carte (3 mai 1844 – 3 aprilie 1901) a fost un agent de talente, impresar teatral, compozitor şi hotelier englez în a doua jumătate a epocii victoriene. Născut în Greek Street, Soho, Londra, el a fost fiul lui Richard Carte, un flautist renumit şi producător de instrumente muzicale. Familia sa avea origini galeze şi normande. De mic, Richard a fost expus la muzică şi arte, studiind vioara şi flautul şi participând la spectacole de teatru amator. În anii 1860, după ce a lucrat în afacerea tatălui său, Carte şi-a deschis propria agenţie de impresariat, reprezentând artişti precum Adelina Patti, Oscar Wilde şi Charles Gounod. El a crezut în potenţialul operei comice englezeşti şi a dorit să creeze o alternativă la operetele franceze populare în Londra. În 1875, în calitate de manager al Royalty Theatre, i-a adus împreună pe dramaturgul W.S. Gilbert şi compozitorul Arthur Sullivan pentru a crea „Trial by Jury”, un succes care a marcat începutul unei colaborări prolifice.

Pentru a produce şi promova operele lui Gilbert şi Sullivan, Carte a fondat D’Oyly Carte Opera Company şi a construit Savoy Theatre în 1881, primul teatru din lume iluminat electric. Ulterior, în 1889, a deschis Savoy Hotel, un hotel de lux care a devenit rapid popular. Primul manager general celebru al Hotelului Savoy a fost legendarul hotelier César Ritz, scrie platforma dedicată istoriei hotelului, thesavoylondon.com. Ritz a ajuns la Savoy în 1890, plin de idei pe care le testase deja în hotelurile de lux continentale, acolo unde învăţase ce anume atrăgea cel mai mult aristocraţia britanică ce îşi petrecea verile în străinătate. Una dintre primele sale decizii a fost introducerea muzicii în zonele publice ale hotelului. „Muzica”, spunea el, „acoperă pauzele stânjenitoare în conversaţie”.

Astfel, au fost angajaţi muzicieni, iar hotelul Savoy a fost umplut cu muzică ambientală, asigurată în principal de mici trupe militare care interpretau hiturile epocii. Într-o seară din 1912, orchestra hotelului a început să cânte un cântec foarte popular, iar un cuplu îndrăzneţ s-a ridicat şi a început să danseze în spaţiul dintre mese. Curând, a devenit clar că dansul în timpul cinei era o completare dorită a divertismentului serii, iar hotelul a instalat o podea de dans în centrul sălii Thames Foyer. Această inovaţie a venit exact la timp pentru entuziasmul enorm faţă de tango din 1913. Odată cu întreaga Londră la modă, oaspeţii de la Savoy au dansat tango între felurile de mâncare, până în Primul Război Mondial şi chiar şi în timpul acestuia, ca o evadare temporară din realitatea dură de peste Canalul Mânecii. În 1922 a fost înfiinţată noua companie de radio, British Broadcasting Company (BBC), care şi-a deschis primele studiouri de înregistrare pe Savoy Hill, chiar vizavi de hotel. BBC avea nevoie de conţinut, iar Savoy avea potenţial de a furniza exact acest lucru. Astfel, în octombrie 1923, trupele de la Savoy au început să fie transmise la radio, devenind rapid celebre în toată ţara, oriunde ajungea semnalul BBC. Între timp, departamentul de divertisment s-a extins şi a început să angajeze spectacole de cabaret pentru a completa programul serii.

Este Savoy un lanţ hotelier?

Numele „Savoy” este asociat astăzi cu mai multe entităţi independente din industria ospitalităţii, fiecare operând sub propria administraţie:

1. Hotelul Savoy din Londra – Fondat în 1889 de Richard D’Oyly Carte, este acum administrat de Fairmont Hotels and Resorts, parte a grupului Accor.

2. Savoy Signature – O colecţie de hoteluri şi staţiuni de lux în Madeira, Portugalia.

3. Savoy Group din Sharm El Sheikh – Un operator de hoteluri şi resorturi de lux în Egipt, specializat în ospitalitate premium şi divertisment.

4. Hotelul Savoy din Roma – Achiziţionat de grupul hotelier Aluma, parte a lanţului Isrotel.

În 1924, un tânăr pianist american, Carroll Gibbons, a ajuns la Savoy în speranţa de a se alătura trupei Savoy Orpheans. În cele din urmă, avea să devină cel mai faimos dirijor de orchestră pe care hotelul l-a avut vreodată. Faimos şi datorită anilor săi de emisiuni radio pentru BBC, Gibbons a compus chiar şi propria sa melodie tematică, „Garden in the Rain” (1928), cu versuri scrise de James Dyrenforth. În 1962, Frank Sinatra, un oaspete regulat al Savoy-ului de-a lungul vieţii sale, a venit la Londra pentru a înregistra un album cu zece melodii intitulat „Sinatra Sings Great Songs From Great Britain”. Piesa cu numărul 7 de pe acest album este „Garden in the Rain”, un omagiu adus legendarului dirijor de orchestră de la hotelul preferat al lui Sinatra din Londra. Odată cu apariţia noilor cluburi şi discoteci în anii 1970, tradiţia Savoy de a combina cina, dansul şi cabaretul a ajuns la sfârşit în 1980. Cu toate acestea, tradiţia muzicii live în spaţiile publice a continuat atunci şi continuă şi în prezent, deoarece pauzele stânjenitoare din conversaţie nu au dispărut odată cu trecerea timpului!

Surse: savoylondon.com, ft.com, newyorktimes.com, wikipedia.org

În viaţa personală, Carte s-a căsătorit cu Blanche Julia Prowse în 1870, având doi fii, Lucas şi Rupert. După moartea lui Blanche în 1885, s-a recăsătorit în 1888 cu Helen Lenoir, asistenta sa, care a preluat multe dintre responsabilităţile companiei pe măsură ce sănătatea lui Carte s-a deteriorat. Richard D’Oyly Carte a murit în 1901, lăsând în urmă un imperiu în domeniul teatrului şi al ospitalităţii, continuat de soţia sa şi, ulterior, de fiul său, Rupert.  În 2025, Hotelul Savoy din Londra continuă să fie un simbol al luxului şi inovaţie, chiar dacă piaţa hotelurilor de lux din Londra devine din ce în ce mai competitivă. Între 2023 şi 2025, capitala britanică a înregistrat deschiderea a 15 noi hoteluri de lux, adăugând 2.677 de camere. Această creştere a concurenţei a făcut ca atragerea clienţilor să fie mai dificilă pentru hoteluri consacrate precum Savoy. Deşi profitul operaţional al Savoy a crescut de la 5,7 milioane de lire sterline la 10,3 milioane de lire sterline, hotelul a înregistrat o pierdere de 17,6 milioane de lire sterline din cauza costurilor financiare mai mari. Veniturile au crescut de la 52,9 milioane de lire sterline la 63,3 milioane de lire sterline, iar rata de ocupare a crescut de la 50% la 59%, deşi tariful mediu pe cameră a scăzut uşor. În ciuda acestor provocări, Savoy rămâne dedicat excelenţei în servicii şi experienţe culinare. Restaurantul 1890 din incinta hotelului a obţinut prima sa stea Michelin, consolidând reputaţia Savoy în domeniul gastronomiei de înaltă clasă. În prezent, mai multe hoteluri şi grupuri hoteliere poartă numele „Savoy”, dar operează independent, fiecare cu identitate şi management unice.   

Traducere şi adaptare: Ioana Matei