Adâncurile cristaline ale Mediteranei, culmile muntelui Olimp, cel mai înalt din ţară, musacalele fragede şi meze-urile generoase, mixul cultural cu influenţe turceşti, catedralele ordodoxe şi moscheile săpate temeinic în piatră, aerul relaxat al localnicilor şi soarele părtinitor, strălucind în peste 300 de zile din an, au transformat-o într-una dintre cele mai apreciate destinaţii europene de vacanţă. Dar nu e vorba de Grecia, cum aţi crezut, probabil. Ci de Cipru, a treia cea mai mare insulă de pe Bătrânul Continent.

Deşi nu la fel de popular în rândul românilor ca mai vizitatele Turcia, Bulgaria şi Grecia, Cipru îi atrage la rândul său pe conaţionalii noştri deopotrivă ca turişti şi ca angajaţi sezonieri, aşa că cine îi va trece graniţele va auzi des limba română, vorbită fie de ospătari, fie de vecinii de şezlong, ba chiar şi, cu o pronunţie aproape desăvârşită, de localnicii care vor să te facă să te simţi bine primit la ei acasă.

Când am ajuns prima dată pe tărâmuri cipriote, în urmă cu trei ani, am fost cucerită de trei lucruri: plajele cu nisip alb, apa clară, cu nuanţe exotice, şi preparatele locale, dominate puternic de bucătăria greacă şi turcă. Musacaua fierbinte servită în vase de lut, porţiile uriaşe de kleftico (miel gătit la cuptor, cu cartofi şi alte garnituri) ori de stifado (tocăniţă de vită cu legume) sau souvlakiul fraged, însoţit de pită şi un tzatziki răcoritor se asortau de minune cu o bere rece după o zi de lenevit la soare. Şi Cipru are soare din belşug, sezonul turistic începând devreme, încă de la final de mai, şi continuând până în miez de toamnă, în octombrie, cu iunie şi septembrie ca cele mai bune luni de vizitat, când numărul de turişti, dar şi radiaţiile UV sunt mai moderate decât în vârful sezonului estival.

Apusuri, plaje şi vestigii antice. În Cipru, atracţia principală e zona de litoral, care îşi împarte turiştii între mai multe regiuni, cele mai cunoscute fiind Paphos, Limassol şi Ayia Napa.

Cu toate că în cea dintâi puteţi admira nişte apusuri de poveste, Paphosul nu vine însă la pachet cu cele mai prietenoase plaje, căci se află în zona stâncoasă a insulei, aşa că falezele sale oferă mai mult dramatism decât confort, micul oraş înţesat de terase, clădiri elegante şi obloane colorate plusând însă cu situl arheologic pe care îl găzduieşte, inclus în patrimoniul UNESCO. Printre obiectivele pe care le puteţi vizita aici se numără, de pildă, mormintele regilor şi casa lui Dionysus, tot aici aflându-se şi locul în care s-a născut, potrivit legendelor mitice, Afrodita, o altă atracţie a locului – mult mai comercială, dar pe placul celor mici, şi nu numai – fiind şi aquaparkul care poartă numele zeiţei frumuseţii şi a iubirii.

Cazaţi însă în miez de vară în Kissonerga, un mic sătuc cocoţat pe dealurile din vecinătate, aveam să descoperim şi o altă faţă a locului: cea rurală, dominată de lanuri parfumate de pepene galben, rânduri ordonate de uluci pe care se agăţaseră leneş roşiile coapte, ca nişte globuri prinse în bradul de Crăciun, câte un smochin răzleţ, arbori de fructul pasiunii, cactuşi de toate formele şi plantaţii uriaşe de bananieri cu fructe încă verzi, dar cât se poate de promiţătoare.

Limassolul – una dintre staţiunile pe care le-am vizitat doar în trecere – se mândreşte la rândul său cu plaje însorite, o viaţă de noapte vibrantă şi câteva atracţii turistice, printre care se numără muzeul maşinilor de epocă, unde pasionaţii sau curioşii pot descoperi o serie de exemplare fascinante.

Cea care atrage însă turiştii, mai ales germani, britanici, dar şi români, ca un magnet este însă Ayia Napa, o staţiune care oferă de toate: de la mici golfuri intime, cu nisip fin şi ape blânde, la plaje întinse, cu restaurante pline ochi, stânci diforme, la poalele cărora te poţi avânta în coborâşuri complicate ori, mai simplu, cu barca, pentru o baie revigorantă, cum sunt excursiile la celebrul Kavo Greco, un aglomerat bâlci cu pretenţia de parc de distracţii, unde vei descoperi fel de fel de atracţii cu care să îţi umpli serile, fie că vorbim de clasicele maşinuţe buşitoare la rollercoastere şi alte „senzaţii tari”, terase cu muzică live, cluburi care se grăbesc să îţi facă fel şi fel de oferte pentru a le trece pragul, magazine de haine şi bijuterii, taverne cu personal şi clientelă pestriţă, patiserii locale, lanţuri internaţionale de fast-food-uri şi lista poate continua.

Ajunşi anul acesta a treia oară în Ayia Napa, pentru că am planificat concediul pe fugă, cu o săptămână înainte de sejur, am fost nevoiţi să facem cartierul general într-o staţiune alăturată – Protaras – care reprezintă şi ea o versiune mai mică şi mai liniştită a Ayia Napei. Nu am ratat însă o vizită la cea dintâi, bifând, ca de obicei, în ciuda distanţei, nu una, ci două zile de plajă la Makronissos Beach – după părerea mea cea mai bună plajă a ţării. Amplasată departe de şosea, pe un drum şerpuit şi torid deopotrivă, oferă un echilibru ideal din tot ce are Cipru mai bun de oferit la acest capitol. Să nu mai zic că ascunde şi o altă plajă, geamănă, mult mai liberă şi liniştită decât cea principală, pe care merg mulţimile, dar şi o mică livadă de măslini. Seara am rămas să luăm cină la MooMoo, taverna mea favorită, unde nu ratez niciodată o porţie din preparatele locale, însă un „must” sunt şi tavernele Stamna, cel mai vechi restaurant al locului, deschis în 1982, şi Tony’s – denumită astfel după proprietar, un adevărat personaj.

Cu toate că mulţi îl aleg ca destinaţie de tranzit, aşa cum am făcut-o şi noi, pentru a fi aproape de aeroport în seara dinaintea întoarcerii acasă, un alt oraş amplasat pe malul mării este Larnaca, unde se află şi cel mai important aeroport al ţării, în apropierea căruia se află Mackenzie Beach, unde puteţi urmări avioanele aterizând la câţiva metri distanţă chiar de pe şezlong. Tot la marginea Larnacăi se mai află un loc spectaculos, lacul de sare, care atrage anual o „flotă” numeroasă de flamingo, aceştia vizitând însă locul în special în extrasezon.

Top 5 plaje din Cipru (selecţie personală)

1. Nissi Beach

2. Makronissos

3. Konnos Bay

5. Fig Tree Bay

Paphos nu vine la pachet cu cele mai prietenoase plaje, căci se află în zona stâncoasă a insulei, aşa că falezele sale oferă mai mult dramatism decât confort, micul oraş înţesat de terase, clădiri elegante şi obloane colorate, plusând însă cu situl arheologic pe care îl găzduieşte, inclus în patrimoniul UNESCO.

Olimpul Ciprului şi Berlinul Mediteranei. Iar dacă mulţi îl cunosc pentru plajele sale, trebuie ştiut însă că Cipru adăposteşte şi un lanţ muntos de altitudine medie – Troodos, cu Muntele Olimp, omonim cu cel grecesc, ca cel mai înalt vârf (1.952 m). Asemănător cu relieful Greciei, acesta găzduieşte cascade, piscuri acoperite de vegetaţie pitică, mânăstiri vechi dar şi orăşele pitoreşti, în care am sperat, în zadar, să scăpăm preţ de câteva ore de  temperaturile sufocante ale lui August. Omodos, Platres, Kakopetria îşi aşteaptă vizitatorii cu vitrine pline de suveniruri lucrate manual, de artizanii locului, acoperişuri din ţiglă roşie, catedrale şi taverne pitoreşti, aşa că reprezintă o alternativă ideală când te plictiseşti de zilele molcome petrecute la plajă.

Alte destinaţii populare ale ţării sunt Famagusta, o regiune cu trecut zbuciumat, cu al său Vitosha – oraşul părăsit odată cu invazia otomană, orăşelul antic Kourion, şi, bineînţeles, Nicosia, singura capitală divizată din lume la ora actuală, aflată deopotrivă sub conducere greacă şi turcă, amintind de istoria relativ recentă a Berlinului.

Omodos, Platres, Kakopetria şi alte orăşele de munte reprezintă o alternativă ideală când te plictiseşti de zilele molcome petrecute la plajă şi vrei să părăseşti zona de litoral preţ de câteva ore.

Vară prelungită la costuri minime. Cât despre preţuri, Cipru este o opţiune cât se poate de convenabilă, dacă e să ne raportăm la tariful biletelor de avion (pentru care am plătit, în vârf de sezon, cu zece zile înainte de plecare, doar 70 de euro/persoană dus-întors), la cel al cazărilor – unde găseşti apartamente spaţioase, dotate cu tot ce ai putea avea nevoie în timpul unui sejur, şi amplasate în complexuri rezidenţiale cu piscină şi acces privat, chiar şi la 120 de euro/noapte pentru o unitate cu două dormitoare cu băi private, living şi terasă, la şezlongurile care au, indiferent de locaţie şi de perioada în care mergi, un preţ fix, plafonat de guvern, costând doar 7,5 euro/set, incluzând aici două şezlonguri şi o umbrelă, ori de cele ale transportului în comun şi chiar şi al taxiurilor. Când vine vorba de mesele în oraş, costurile sunt în rând cu alte destinaţii europene de litoral, cu un cost mediu de 15-20 de euro de persoană.

Nu uitaţi ca, atunci când plecaţi la drum, să vă puneţi în bagaj un hanorac/o eşarfă pentru temperaturile scăzute din mijloacele de transport în comun ori din magazine, crema de protecţie solară şi pălăria, adaptoarele pentru prizele britanice, iar când ajungeţi la destinaţie, descărca­ţi-vă aplicaţiile Wolt şi Foodie pentru food order şi RideNow pentru rent a car. Zile însorite!   

Ştiai că?

Œ În urma invaziei turce din 1974 Nicosia, capitala Ciprului, a fost divizată în două, fiind singura capitală din lume cu acest statut la ora actuală;

 Cipru este a treia cea mai mare insulă a Europei, după Sardinia şi Sicilia, ambele în Italia;

Ž De aici provine cel mai vechi brand de vin din lume, Commandaria, aflat încă în producţie,

 În Cipru sezonul estival durează şase luni, ţara având peste 300 de zile însorite pe an;

 Cipru este primul stat din lume care şi-a imprimat pe steag forma ţării;

‘ În Cipru maşinile au volanul pe partea dreaptă iar prizele sunt şi ele de tip britanic, necesitând adaptoare.