Din tot ce a deşertat din sacul de Moş Crăciun al Apărării, ”capacităţile de luptă submarine“ au stârnit un haz oarecum îndreptăţit. Atât ideea în sine, cât şi faptul că un submarin ar fi lansat la apă din docurile unui şantier naval autohton.

Într-o scăpare de sinceritate, până şi ministrului ”chestiunea“ i s-a părut ”puţin stranie“, după care tot dumnealui s-a plâns că a fost ”greşit înţeles“. Aşa că de la unul a mai adăugat şi submarinele vor fi trei.

Dincolo de generozitatea verbală a ofertei, realitatea şi ”timingul“ arată diferit faţă de visurile submersibile ale capilor Apărării.

În primul rând, dotarea cu submarine este obiectul unui program pe termen mediu şi lung. Anul 2018 este doar startul pentru noile achiziţii ale Forţelor Navale. Deocamdată, nu se ştie prea clar ce fel de tip de submarin va fi, pentru că abia acum se schiţează parametrii tehnici. Programul pentru capacităţile de luptă submarine trebuie aprobat de CSAT şi de Parlament. Că va fi o prioritate, că vor fi decizii rapide, este îndoielnic. Întâietate vor avea deciziile legate de corvete şi fregate. Inclusiv ministrul Fifor a sfârşit prin a explica aceste ”impedimente“. Aşa, la amănunte care nu sună nici politic, nici nu dau strălucitor electoral.

Foarte recent, viceamiralul Alexandru Mărşu, comandantul Forţelor Navale Române, a expus limpede situaţia şi priorităţile pe categorii de dotări. ”La acest moment, avem ca forţe principale trei fregate, pe care dorim să le modernizăm astfel încât pentru proiecţia 2026 să avem trei fregate modernizate. Prin derularea programului major de achiziţie a corvetelor, vom avea patru corvete moderne şi două corvete modernizate. Din punctul de vedere al navelor fluviale, vom avea trei monitoare care în acest moment sunt în parcurs de remotorizare, astfel încât vom extinde durata de exploatare pentru următorii 10 - 15 ani, cel puţin. Şi cinci vedete blindate. Toate sunt în derularea acestui program, în acest moment“, a spus comandantul Forţelor Navale, adăugând: ”Proiecţia pe care o avem pe termen mediu şi lung este completarea submarinului actual cu un alt program de trei submarine de clasă medie, necesare pentru desfăşurarea acţiunilor în Marea Neagră, iar în privinţa navelor purtătoare de rachete, în acest moment, în urma modernizării vor rămâne în serviciu cu alt tip de armament reactiv şi cu alţi senzori“.

”Torpila“ lansată de ministrul apărării este că, fie ce o fi, corvetă, fregată, submarin, barcaz sau bărcuţă cu vâsle, dar mai ales submarin, va fi produs într-un şantier naval românesc. Că putem.

”Eu vă spun că este un proiect perfect realizabil şi putem face lucrul acesta într-un şantier naval românesc, aşa cum putem construi şi orice alt tip de navă“, a spus fără echivoc ministrul.

Avem oţelul necesar, dar nu şi tehnologia pentru „first class“. România nu deţine tehnologia necesară pentru construcţia submarinelor first class, dar ArcelorMittal din Galaţi este capabil să producă oţelul necesar, a declarat, pentru Mediafax, Gelu Stan, directorul executiv al Asociaţiei Constructorilor de Nave din România (ANCONAV).

”În privinţa submarinelor first class vă confirm că nu avem tehnologia necesară, cei care sunt capabili pentru astfel de construcţii în domeniu sunt foarte puţini şi ţările unde se produc se numără pe degetele de la o singură mână, repectiv Germania, Marea Britanie, Federaţia Rusă, Statele Unite, Coreea de Sud şi China. Mai sunt alţi câţiva sateliţi, dar nu se încadrează la categoria de clasă şi dotări. Deşi nu ştim ce fel de submarine de clasă vrea să achiziţioneze statul român, totuşi ArcelorMittal din Galaţi este capabil să producă oţelul necesar, dar ponderea valorică a acestuia ca material este de până la 3% din valoarea produsului finit“, a spus directorul executiv al ANCONAV.

Nici specialiştii necesari nu-i avem şi proiectul este realist dacă românii vor construi numai corpul submarinului.

”Nu avem specialiştii necesari, atât proiectul tehnic, cât şi cel de execuţie, know-how-ul aferent tehnologiei de execuţie trebuie cumpărate de la producătorii din statele enumerate mai sus. Menţionez că, în cazul cumpărării acestui proiect, inclusiv tehnologiile şi know-how-ul aferent, submarinele pot fi construite la unul din următoarele şantiere: DMHI, Şantierul Naval Constanţa, Vard Tulcea şi Şantierul Naval Damen Galaţi. Însă aportul valoric din total produs finit, pentru oricare din şantierele unde se construiesc submarinele, nu depăşeşte maximum 15-17%, deoarece restul sunt dotări, echipamente specifice, armament, care nu pot fi produse în România. Proiectul este realist dacă noi vom construi numai corpul submarinului şi eventual vom participa la montajul unor echipamente, dotări, sub supervizarea celui care are în licenţă proiectul, produsul“, a mai spus Gelu Stan.

Şantierul naval Damen Galaţi este în silenzio stampa, dar...

”Cu regret vă informăm că nu dorim să comentăm acest subiect în nici un fel“, i-au spus corespondentului Mediafax reprezentanţii Şantierului Naval Damen Galaţi, întrebaţi despre posibilitatea construirii unui submarin în acest şantier.