La inceputul romanului, Jacob Jankowski are 90 sau 93 de ani, nici el nu isi aminteste bine, si sta intr-un azil de batrani. Are toti dintii in gura, ca un armasar bine intretinut, si o memorie care ii revine in salturi, scotan-du-l din toropeala. In aceste momente de limpezime, isi reviziteaza trecutul, incarcat de stranii peripetii, de tragedii marunte, de tulburatoare povesti de dragoste, intersectate cu pasaje picante. Ne aflam in America anilor 1929-1930, in vremea Marii Crize, iar el, tanarul Jacob, tocmai si-a ispravit studiile de medicina veterinara. Parintii i-au murit, lasandu-l fara niciun sprijin moral sau financiar. Cum in America acelor ani trenurile micutelor circuri ambulante brazdau tara in lung si-n lat, orfanul se suie in convoiul fratilor Benzini (care dadeau „cel mai mare spectacol din lume”) si se angajeaza ca ingrijitor de animale. Calatoria lui in lumea paietelor si a butaforiei incepe sub semnul fascinatiei, dar treptat coboara intr-un univers sordid si violent, in care legea o face cel mai puternic. Precum in „Clovnii” lui Fellini (alaturarea nu este intamplatoare, pentru ca volumul lui Sara Gruen va fi in curand ecranizat), intram nu doar in vertijul arenei, ci mai ales in culisele circului, unde oameni, cimpanzei, lei, zebre si elefanti sunt laolalta maltratati si umiliti. Aici, unde alcoolul isi face loc prin plasa prohibitiei, unde prostitutia domneste, printre paiele putrede din custile animalelor, isi fac loc figuri stenice, luminoase precum Marlene, frumoasa calareata, sau elefantita Rosie, cea pe care nimeni nu reusise s-o imblanzeasca. Spre a spori forta evocatoare a volumului, editorul a anexat printre paginile povestii o suita de fotografii de epoca, in alb-negru, care reinvie atmosfera anilor ’30 si atractia lumii circului.