Naomi Klein a devenit celebra dupa aparitia, in anul 2000, a cartii „No Logo”, un volum scris din postura de adversar declarat al globalizarii corporatiste si care dezvolta ideea ca multinationalele considera marketingul brandului mai important decat productia in sine. Aceasta a treia carte a ei, probabil cea mai ambitioasa de pana acum, a prins contur in 2004, pe vremea cand ziarista se afla in Irak, in calitate de corespondent al revistei Harper. Volumul examineaza istoria economica a ultimilor cincizeci de ani si discuta, in principal, proliferarea integrismului de piata la nivel global. Naomi Klein sustine ca dezastrele (catastrofele naturale, schimbarile de regim), perturbarile care duc la socuri psihologice majore ingaduie in acelasi fel „apostolilor” capitalismului sa realizeze doctrina Scolii de la Chicago, al carei cel mai cunoscut reprezentant este Milton Friedman. “Capitalismul catastrofelor”, asa cum il numeste Naomi Klein, este un sistem violent care impune, uneori, recursul la teroare. Asa cum Pol Pot a proclamat anul zero odata cu venirea khmerilor rosii la putere, in 1975, capitalismul ultraliberal isi gaseste adesea debuseuri dupa o criza sau dupa un soc. Criza asiatica din 1997, de pilda, a oferit Fondului Monetar International ocazia de a induce aplicarea programelor sale in regiune. Tot asa, tsunami-ul din decembrie 2004 le-a inga­duit autoritatilor srilankeze sa-i alunge pe pescari de pe plaje si sa vanda terenurile unor grupuri hoteliere. Momentul 11 septembrie 2001 i-a netezit calea lui G. W. Bush spre lansarea unui razboi menit sa converteasca Irakul la economia de piata. Ca urmare a inundatiilor provocate de uraganul Katrina, in 2005, multi locuitori negri si saraci au fost alungati din New Orleans.

 

 

Cu acest al 28-lea roman, John Grisham revine la genul care i-a asigurat succesul international: thriller-ul juridic. Volumul se deschide, oarecum neasteptat, cu victoria Binelui asupra Raului: cei doisprezece jurati ai tribunalului din Hattiesburg au condamnat cu severitate compania Krane Chemical pentru ca a infestat apa orasului cu reziduuri nocive, provocand zeci de cazuri de cancer. Lucrurile refuza sa se aseze insa, pentru ca proprietarul Krane Chemical, Carl Trudeau, este dispus sa faca orice pentru ca apelul pe care l-a cerut la sentinta primei instante sa-i fie, de aceasta data, favorabil. Trudeau nu ezita sa manipuleze Curtea Suprema a statului Mississippi, iar instrumentul sau diabolic va fi naivul Ron Fisk, care accepta sa-i fie finantata candidatura la postul de judecator in schimbul unui vot favorabil in afacerea Krane Chemical. Abia in timpul desfasurarii sedintelor de apel, Ron isi va da seama de dimensiunea compromisului pe care era gata sa-l parafeze.

 

 

Neozeelandezul Lloyd Jones este un fost jurnalist care a scris despre razboiul civil din anii ’90 din Papua Noua Guinee, cand statul a impus o blocada stricta insulei Bougainville. De aici s-a nascut „Mister Pip”, un fel de fabula sau basm, in care singurul alb ramas intr-un sat din insula torturata de razboi, Watts, creeaza un fel de refugiu fantastic pentru copiii din comunitate, citindu-le „Marile Sperante” (de unde, evident, si titlul cartii). Romanul e narat de Matilda, fetita de 13 ani care se indragosteste de Pip si care incearca sa impace realitatea crunta si definita de privatiuni cu lumea pe care i-o intredeschide lectura.