Puţin soare, puţin aer şi mai puţină iarbă verde şi pe urmă, din nou, capul la cutie timp de luni bune.

Este ceea ce trăieşte de o bună bucată de vreme piaţa cărţilor din România, condamnată să fie, cum altfel, una dintre cele mai mici din Europa, raportată la numărul locuitorilor, şi care învie de două ori pe an, în mai şi în noiembrie, cu ocazia celor două mari târguri de carte organizate – Bookfest şi Gaudeamus. Cele două târguri cumulează vârfurile de vânzări pentru edituri, asigură cititorilor titlurile dorite, prilejuiesc cea mai mare parte a lansărilor de carte şi izbutesc să adune suficiente forţe şi manifestări încât să menţină piaţa de carte în viaţă.

În România se vând anual cărţi în valoare de 60 de milioane de euro, iar dacă includem şi manualele, ajungem la 100 de milioane de euro. Pentru comparaţie, să spunem că în Slovenia, ţară cu 2 milioane de oameni, piaţa de carte valorează 75 de milioane de euro.

La debutul crizei economice, în 2008, piaţa a scăzut cu circa 20%, de la o valoare totală de 120 de milioane de euro, reducerea fiind recuperată în următorii patru ani. La valoarea actuală de 100 de milioane de euro s-a ajuns în 2012, şi de atunci a rămas la această valoare. ”Diferenţa faţă de cifrele oficiale este că în topuri se vorbeşte de cifre de afaceri şi nu de încasări, sunt facturi emise şi nu încasări, iar în spatele lor este o dinamică a pieţei, dispar multe edituri, iar cele care rămân ocupa piaţa, de unde creşterile de cifră de afaceri“, explică Mihai Mitrică, directorul executiv al Asociaţiei Editorilor.

Trecând de la numere la oameni, trebuie spus că problema fundamentală a cărţii în România este lipsa cititorilor.

”Nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională. La noi, dacă vinzi 800 – 1.000 de exemplare dintr-un titlu este o fericire. Cărţile se vând în tiraje din ce în ce mai mici din cauză că masa de potenţiali cumpărători este din ce în ce mai restrânsă. Au şi plecat mulţi şi au început să apară afaceri care mănâncă din piaţă“, explică Mihai Mitrică. Directorul asociaţiei editorilor se referă la serviciile de închirieri de cărţi, care au scos din piaţă segmentul corporatiştilor, socotit un public dorit, care până acum câţiva ani în urmă era prezent la târguri de carte sau în librării şi cumpăra cărţi pentru că sunt oameni învăţaţi să se autoperfecţioneze.

Un al doilea neajuns al pieţei este lipsa distribuitorilor de carte, biblioteci sau librării.

”În prezent mai sunt puţin peste 200 de librării în ţară, din care un sfert în Bucureşti. Capitala realizează, de altfel, jumătate din cele 60 de milioane de euro. Restul sunt oraşele mari, iar ruralul este pierdut cu totul. 50% dintre oameni nu se întâlnesc cu cărţi proaspete decât dacă ajung la oraş sau intră pe internet. în rural nu sunt biblioteci aprovizionate cu cărţi, aceasta fiind treaba Ministerului Culturii, nu ai librării pentru că nu s-a gândit nimeni să le întreţină. în judeţe precum Teleorman, Vaslui, Călăraşi nu mai există distribuitori de carte, nu avem cu cine lucra. în special în sud este foarte rău; în Ardeal se vând foarte bine cărţi educative, manuale - acolo oamenii au învăţat că trebuie să se bazeze pe ei pentru educaţie şi nu pe şcoală, acolo cartea mai are o valoare intrinsecă, oamenii îşi doresc o carte pentru informaţia pe care o conţine. Şi în Moldova este rău“, spune Mihai Mitrică.

O întrebare vine firesc, în aceste condiţii: dacă nu avem piaţă şi nu avem nici cititori, cum stăm cu autorii? ”Nu avem autori români. Nu ai de unde alege, calitatea manuscriselor trimise de autorii români dovedeşte cât de puţin se citeşte în România. Modul în care sunt scrise cărţile care nu apar, manuscrisele care trec în aşteptare sau direct la refuzate dovedesc cât de puţin se citeşte în România. Se pastişează mult, şi asta o spun editorii. Accidentele de genul cărţilor de succes ale prezentului nu reprezintă în totalitate piaţa de carte, nu toate cărţile vând la fel de bine, sunt excepţii. Publicul are nevoie să fie servit cu o literatură de factură mai uşurică, dar apare şi marele avantaj că se citeşte ceva. Respectul pentru cuvântul tipărit a scăzut atât de mult încât am ajuns să ne bucurăm că există oameni care citesc etichetele. Toate culturile au asemenea specii de cărţi vandabile“, explică Mitrică.

Generaţia Facebook contează în vânzarea de carte? Reprezentantul editurilor spune că piaţa este atât de mică, încât instrumentele care o pot măsura ţin de nanotehnologie. ”Avem o problemă cu statisticile în România, cu măsurătorile. Generaţia Facebook contează în urbanul mare şi mediu, pe anumite segmente, fantasy de exemplu.“

Preţul mare al cărţilor este o scuză des invocată de cei care justifică faptul că nu cumpără cărţi. Cât de mare este în realitate preţul cărţilor şi cum se împarte? ”în România se lucrează cu rabat de 50 spre 60%, peste jumătate din preţ rămâne la librar, care îşi acoperă costurile cu oamenii sau promovarea. Aceasta este şi principala sursă de tensiune din piaţă, acum, pe lângă faptul că nu există cititori. Dimensiunea rabatului a ajuns la noi extrem de mare pentru că perioada de criză i-a prins pe mulţi cu depozitele pline. Alte 10% din preţ sunt drepturi de autor, taxele şi impozitele încă 1,5 lei, mai rămân 2,5 lei din care se plătesc cheltuielile de editură, promovarea, drepturile pentru ilustraţii şi un profit. Problema fundamentală este că aceste costuri de regie sunt transferate pe un număr mic de cititori, nu există suficienţi cititori pentru a avea o piaţă de carte cel puţin funcţională.“

Ignorantul îşi pune în piept două insigne - nu am timp să citesc şi cărţile sunt prea scumpe. Dar în fapt avem de-a face cu o problemă de educaţie, de mentalitate. Am pierdut, de pildă, obiceiul de a dărui o carte, este vetust.

În aceste condiţii – fără cititori, fără distribuţie de carte, cu prea puţini autori de succes şi cu o piaţă săracă din toate punctele de vedere - rezultatul este uşor de anticipat. ”Este o chestiune care are deja efecte şi peste câţiva ani o să le vedem. Vorbim de agresivitate, de analfabeţi funcţionali. Poate că analfabeţi funcţionali există şi în alte ţări, cu toate că la 15 ani să ai 45% analfabeţi funcţionali măsuraţi de Ministerul Educaţiei este crunt. Dar acolo masa generală a societăţii, modul în care sunt percepute şi respectate normele îi împiedică să se dezvolte anarhic. Aici nu îl împiedică nimic, presiunea socială este cvasiinexistentă, nu mai este o ruşine că nu ai citit o carte“, spune directorul Asociaţiei Editorilor.