Volumul „Cum am ajuns aici. Şase inovaţii care au făcut lumea modernă“ este varianta print a unei serii televizate de şase filme, realizată de Steven Johnson, ambele realizări media analizând modul în care şase realizări tehnologice - frigul, ceasurile, lentilele, purificarea apei, sunetul înregistrat şi lumina artificială - au schimbat omenirea.

Autorul spune că a rezistat tentaţiei de a emite judecăţi de valoare cu privire la respectivele schimbări, dar cartea îşi propune să analizeze toate faţetele schimbărilor induse de descoperiri, şi cele pozitive, şi cele negative.  Un concept interesant este, la Johnson, ideea de inovaţie colectivă, faptul că ideile şi inovaţiile rezultă din interacţiunea mai multor domenii şi a mai multor minţi umane. Istoria capacităţii de a înregistra şi transmite vocea umană nu este doar povestea lui Edison sau a lui Graham Bell, ci şi povestea unor desene anatomice din secolul XVIII ale urechii umane, cea a scufundării Titanicului, a mişcării drepturilor civile şi despre proprietăţile acustice ale unui tub vidat spart. În celebrul său discurs de la Stanford, scrie Johnson, Steve Jobs a spus câteva poveşti despre puterea creativă a explorării unor experienţe noi: abandonarea facultăţii şi audierea unor cursuri de caligrafie vor ajunge să influenţeze interfaţa grafică a calculatorului Macintosh sau faptul că a fost concediat de la Apple la 30 de ani, fapt care i-a permis să lanseze compania de animaţie Pixar.

Greutatea succesului, a explicat Jobs, a fost înlocuită cu sprinteneala de a fi din nou începător, l-a eliberat pentru a intra în cea mai creativă perioadă a vieţii sale. Dincolo de astfel de asocieri, autorul spune că mai există o caracteristică ce poate fi regăsită în cazul tuturor celor care au colaborat voluntar sau involuntar la marile descoperiri ale lumii, faptul că aceştia au lucrat la graniţele domeniilor lor oficiale sau la intersecţia unor discipline diferite.

Ada Lovelace, care la jumătatea secolului XIX a pus bazele ştiinţei care astăzi se numeşte programare, a pornit prin a vedea posibilităţile estetice ale computerului desenat de Charles Babbage, pentru că viaţa ei fusese trăită în punctul unic de coliziune dintre poezia romantică şi matematică. În plus, puterea de a vedea dincolo de suprafaţa lucrurilor, aceasta într-un sens romantic şi figurat, desigur, i-au permis să îşi imagineze o maşină capabilă să manipuleze simboluri sau să compună muzică, într-un mod în care nici măcar Babbage nu a reuşit.

O carte interesantă, captivantă, bine scrisă, care vă va captiva.