Cea mai potrivita voce pentru a-l prezenta pe Obama in ochii publicului este insa chiar cea a lui Obama. Volumul sau, „Indrazneala de a spera”, aparut la Editura RAO in saptamana premergatoare alegerilor prezidentiale din SUA, ne indrituieste sa credem ca avem la indemana cel mai pretios ghid posibil de intelegere a gandirii viitorului presedinte american. Obama este mereu realist, cu picioarele pe pamant, uman, dar fara sa caute sa induioseze, un spirit tanar, dar care se sprijina pe toate virtutile intelepciunii, un politician care isi afirma constant atasamentul fata de valorile doctrinei democrate, neuitand o clipa ca este mai presus de orice american. Este o voce credibila, tocmai pentru ca nu arboreaza stindardul infailibilitatii: „Acesta este subiectul cartii de fata: cum am putea incepe procesul de schimbare a politicii si a vietii noastre civice. Aceasta nu inseamna ca stiu precis cum trebuie sa procedam. Nu stiu. Desi am abordat in fiecare capitol cateva dintre cele mai urgente probleme politice ale tarii noastre si am sugerat in linii generale calea pe care cred ca trebuie sa o urmam, abordarea mea este adesea partiala si incompleta”. Sectiunile cartii analizeaza, in ordine: istoria politica americana recenta, incercand sa explice cateva dintre cauzele partizanatului inversunat de azi; valorile comune care ar putea servi drept fundament pentru un nou consens politic; Constitutia Statelor Unite, privita nu doar ca sursa de drepturi individuale, ci si ca un mijloc de a organiza o comunicare democratica despre viitor; fortele institutionale hotaratoare ale momentului. Ultimele cinci capitole ale cartii sugereaza felul in care ar putea fi depasite neintelegerile din sanul natiunii americane si modul in care ar putea fi combatute insecuritatea economica crescanda a multor familii, tensiunile ra­siale si religioase din stat si pericolele trans­nationale - de la terorism la pandemii.

 

Barack Obama – “IndrAzneala de a spera”
Editura RAO, BucureSti, 2008

 

Cele nouazeci si sapte de capitole ale cartii lui Esterházy incep cam asa: „Exista o femeie. Ma iubeste...” sau „Exista o femeie. Ma uraste...” Sunt 97 de variatiuni pe aceeasi tema, a femeii iubite sau detestate, a corpului ei dezirabil si respingator in acelasi timp. In spatele acestei femei putem ghici nenumarate altele, toate femeile lumii, putem deslusi chipul unei mame, al unei amante, dar si al unui barbat care iubeste precum o femeie. O carte despre trup, despre dorinta, despre atotputernicia simturilor si despre dezordinea relatiilor amoroase. Ca si romanele sale precedente, si acesta este inclasabil si trezeste o continua perplexitate in mintea cititorului. Tot asa de complexa si greu de definit este si viata scriitorului Péter Esterházy: descendent dintr-o ilustra familie aristocratica maghiara, fost jucator de fotbal, a facut studii universitare de matematica, dupa care s-a dedicat in exclusivitate scrisului, publicand pana acum circa cincisprezece volume.

 

 

 

Tanarul romancier olandez Arnon Grunberg a publicat aceasta prima carte la 22 de ani. Cunoaste imediat un succes rasunator, este tradus in circa 15 limbi si primeste premiul Anton Wachter. Copil teribil si rasfatat, dornic sa-si vadeasca infinitele disponibilitati, Arnon continua sa publice sub pseudonimul Marek van der Jagt, intre altele romanul „Istoria calvitiei mele” (tradus si el in colectia Raftul Denisei de la Humanitas Fiction), care se va bucura de laurii aceluiasi prestigios premiu. Romanul sau de debut reuseste sa socheze, fara a face o clipa recurs la senzational. Arnon, eroul care imprumuta numele autorului, este un tanar care duce o existenta ratacitoare. Nascut intr-o familie evreiasca, a fost dat afara de la liceu si isi petrece zilele si noptile ducand o viata marginala pe strazile Amsterdamului. Se indragosteste tot timpul si se strecoara prin diverse baruri si hoteluri, uitand sa achite nota de plata, viziteaza tot soiul de prostituate, oferind cititorului prilejul de a descoperi in aceasta ratacire inocenta umorul.