„Sunt înconjurat de idioţi” are ceea ce s-ar numi un „titlu care vinde”. Dincolo de acesta nu se ascunde, cum probabil ne-am aştepta, o jignire adusă  vreunei persoane sau firii umane, ci din contră, o perspectivă simplă pentru nevoia înţelegerii acesteia.

E uşor de înţeles de ce ai pune mâna pe raft pentru o astfel de carte după o perioadă atât de neagră pentru relaţiile umane cum am trăit în ultimii doi ani. Din fericire, când o şi citeşti, nu găseşti în aceasta un aliat în disputele cu şeful, colegii sau prietenii de care te-ai înstrăinat, ci o unealtă de a reechilibra lucrurile şi poate de a da o şansă în plus celor care pur şi simplu nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Sau poate un reminder că e normal ca lucrurile să nu funcţioneze aşa cum vrei tu, atunci când depind de altcineva. Frustrările acumulate intern, „măştile” pentru modelarea comportamentului în relaţiile cu ceilalţi sau gândurile negative precum cele din titlul cărţii nu fac decât să amplifice problemele pe termen lung.

Din perspectiva funcţionării unei organizaţii, cartea oferă încă o perspectivă argumentată a faptului că cea mai bună echipă este cea care cooperează, iar asta înseamnă, evident, comunicare – nimic nou (şi totuşi nimic mai greu) până acum. „Vei fi un bun comunicator dacă ai abilităţi sociale dezvoltate. Pentru mine, abilităţile sociale ţin de înţelegerea modului în care propriile acţiuni le influenţează pe ale altora”, spune autorul, Thomas Erikson. Potrivit unui studiu citat de el, chiar dacă 95% dintre oameni cred că sunt conştienţi de felul în care acţiunile lor îi afectează pe cei din jur, doar 10-15% sunt real conştienţi în legătură cu acest lucru. Ceilalţi trebuie să depună eforturi active pentru a face asta – mai cu seamă fiindcă, potrivit unui alt studiu citat de autor – odată cu maturitatea, vine şi dificultatea de a schimba ceva în felul în care acţionăm sau reacţionăm în anumite situaţii. După ce ajungem la 24-25 de ani, nu prea ne mai dezvoltăm personalităţile, motiv pentru care de la an la an devine mai greu să ne modelăm comportamentul. În acest context, lectura cărţii lui Erikson poate fi un punct de plecare pentru înţelegerea că e nevoie de muncă dacă ne dorim să fim mai buni în relaţiile cu ceilalţi (– şi cine nu îşi doreşte asta, mai ales dacă vorbim despre lideri?).

Ceea ce el propune este metoda DISA/DISC (abrevierea vine de la cuvintele „dominanţă, inspiraţie, stabilitate, analiză/conformare), folosită de consultanţi deseori pentru analiza comportamentului uman. Erikson şi-a început viaţa de scriitor cu un roman poliţist ce îl avea ca personaj principal pe Alex King, un consultant în management şi analiză comportamentală  ce ar fi ajutat poliţia să îi identifice pe răufăcători folosind această unealtă de analiză a comportamentului (reinterpretată prin patru culori: roşu, galben, verde şi albastru).

Fiindcă nu a găsit suficient material pe această temă – Erikson a decis să scrie el cartea ce avea să îl îndepărteze de adrenalina romanelor poliţiste (ulterior a scris „Sunt înconjurat de psihopaţi”, dar despre asta într-o ediţie viitoare...)

Aşa cum deseori am învăţat – prin proprie  experienţă, lecturi sau terapie – comportamentele noastre sunt rezultate ale personalităţilor formate dintr-o combinaţie de moştenire genetică şi mediul în care ne-am dezvoltat. Autorul crede că mai puţin de 50% din felul în care suntem este generat de părinţi pe linie genetică, iar restul vine din felul în care am crescut, de la anii petrecuţi în şcoală, interacţiunile din copilărie şi aşa mai departe.

Sistemul DISA/DISC analizează aceste comportamente, respectiv felul în care acţionează persoanele extroverte vs. persoanele introvertite şi cele orientate pe oameni vs. cele orientate pe rezolvarea de sarcini. Apoi, pare că există patru trăsături esenţiale de comportament: dominantă (identificată cu roşu în acest sistem), axată pe inspiraţie (galben), cei axaţi pe stabilitate (verde) şi cei care au un comportament analitic (albastru) .

Lucrurile nu sunt însă atât de simple când vine vorba de interpretarea comportamentului uman – fiindcă statistic, doar 5% din populaţie se identifică cu doar una dintre culori – în 80% dintre cazuri, este vorba despre o combinaţie între cele două.

Evident, cea mai mare provocare vine atunci când se confruntă două dintre comportamentele opuse: „roşii” sunt orientaţi pe rezolvarea sarcinilor şi extrovertiţi, având un comportament greu de înţeles pentru „verzi”, care sunt orientaţi pe oameni şi introverţi. Cele două părţi trebuie să se întâlnească undeva la mijloc pentru a reuşi să convieţuiască, indiferent de mediul în care se află.

Chiar dacă, per ansamblu, toată lumea este conştientă de modul diferit în care reacţionăm în anumite situaţii – în momentele de tensiune pare că uităm acest lucru. Când avem mai multe tipuri de culori într-o organizaţie, de pildă, vom avea mereu puncte de vedere diferite. Totuşi, liderul trebuie să fie cel cu competenţa necesară pentru  a gestiona toate aceste diferenţe.

O altă concluzie a cărţii este că, deşi ştim cu toţii că fiecare poartă diferite măşti în diferitele contexte în care ne aflăm şi am putea crede că dezvăluirea eului autentic ar putea fi interpretată​ drept vulnerabilitate, o persoană cu abilităţi sociale sau un bun lider ar face exact contrariul. „Provocarea este să fii cât se poate de mult tu însuţi, astfel încât să nu trebuiască să porţi o mască. Dacă te adaptezi prea mult şi pentru o perioadă prea lungă de timp persoanelor din jurul tău, acest lucru va leza propria ta personalitate. Ar putea să îţi ofere reacţii fizice la stres. Te poate îmbolnăvi pe termen de lung”, spune autorul.

După cum precizează şi el, cartea în sine nu reprezintă o soluţie magică – sau ştiinţifică – pentru înţelegerea comportamentului uman, ci ne prezintă – într-un limbaj cât se poate de simplu (şi cu grafice uşor de înţeles), un mesaj care ne scapă deseori: nu putem să ne aşteptăm ca ceilalţi să fie ca noi şi, puşi în situaţia de a convieţui, indiferent de context, trebuie să alegem soluţia de mijloc. O carte nu este suficientă pentru a ne transforma în psihologi sau maeştri ai comportamentului uman - însă poate fi un prim pas pentru a ne face să nu ne mai simţim neînţeleşi şi să spunem uneori, poate, „Sunt înconjurat de idioţi”.

Carte de vizită Thomas Erikson:

♦— Originar din Suedia, Thomas Erikson este un expert axat pe studiul comportamentului uman, cu experienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor de leadership.

♦— Ar fi pregătit mai bine de 5000 de directori executivi.

♦— A scris mai multe cărţi populare axate pe comunicare şi pe comportamentul uman, deşi primul său roman a fost unul poliţist.

♦— „Înconjurat de idioţi” a devenit un bestseller tradus în 42 de limbi, care s-a vândut în peste 3 milioane de copii.