Cronică de film: Split
Încep prin a spune că Split e interzis celor mici, şi pe bună dreptate: deşi nu e un horror sângeros precum Saw sau seria Insidious, sunt destule scene care îţi cresc pulsul peste limita admisă.
M. Night Shyamalan revine, aşadar, după o serie de eşecuri spectualoase precum After Earth sau The Last Airbender. Nu aveam foarte mari aşteptări de la Split, deşi recenziile păreau să îl laude; trebuie să recunosc că regizorul a făcut o treabă bună de data aceasta, amintindu-mi de vremurile în care regiza filme precum The Sixth Sense.
Povestea din Split este, la suprafaţă, una simplă: un om cu grave probleme psihice care o ia pe arătură. Profunzimea personajelor este însă spectaculoasă - a personajului, mai bine spus, pentru că James McAvoy interpretează vreo 30 de roluri în Split.
Stilul în care a fost regizat filmul îmi aduce aminte de Hitchcock, mai cu seamă de inegalabilul Psycho. Sigur, comparaţia e puţin exagerată, dar tensiunea din Split nu e la mare distanţă de cea din pelicula lui Hitchcock.
De remarcat este, evident, prestaţia lui James McAvoy, un actor extrem de talentat dar care a lăsat de-a lungul timpului impresia că nu-şi poate atinge potenţialul. O face însă în Split, iar modul în care jonglează cu diferitele roluri arată versatilitatea sa.
Split este un succes şi din punct de vedere financiar: realizat cu un buget de doar 9 milioane de dolari, filmul a adus până în prezent încasări de aproape 270 de milioane de dolari la nivel global. Este al doilea film consecutiv regizat de Shyamalan care se bucură de asemenea reacţii din partea publicului: The Visit, lansat în 2015, a generat venituri de 98 de milioane de dolari în condiţiile în care bugetul a fost de doar 5 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, M. Night Shyamalan e pe cale să se împace cu studiourile de producţie.
În ultima vreme, genul horror s-a divizat în două categorii: filmele psihologice, care îşi sperie spectatorii prin aluzii şi mijloace care nu implică neapărat violenţa, şi cele sângeroase, cu monştri, mutanţi şi alte creaturi atât de respingătoare încât publicul nu ştie dacă să se îngrozească sau să se scârbească. Rămâne însă cel mai profitabil gen de la Hollywood: e greu de crezut că un film mainstream va reuşi să doboare recordurile deţinute de Blair Witch Project (60.000 de dolari buget, 248 milioane de dolari încasări) sau de Paranormal Activity (15.000 de dolari buget, 193 milioane de dolari încasări).
Filmele lui M. Night Shyamalan induc groaza, o sugerează subtil. Cu toate acestea, spectatorul pleacă profund tulburat din sala de cinematograf, iar acţiunea, personajele şi sensurile ascunse rămân subiecte de dezbatere multă vreme. Să sperăm că regizorul va rămâne pe acest drum şi cu următoarele sale proiecte.
Urmărește Business Magazin
Citeşte pe zf.ro
Citeşte pe mediafax.ro
Citeşte pe Alephnews
Citeşte pe smartradio.ro
Citeşte pe comedymall.ro
Citeşte pe prosport.ro
Citeşte pe Gandul.ro
Citeşte pe MediaFLUX.ro
Citeşte pe MonitorulApararii.ro
Citeşte pe MonitorulJustitiei.ro
Citeşte pe zf.ro