Dunkirk este un regal cinematografic, un film care te aruncă în mijlocul acţiunii încă de la primele scene şi te eliberează atunci când creditele încep să curgă pe ecran. Chiar dacă scenariul e bazat pe întâmplări adevărate, Nolan face ce ştie să facă mai bine: ia o poveste şi o face a lui. Aşa cum ne-a obişnuit în filme precum Inception sau Memento, regizorul impune un ritm extrem de alert, trimiţându-şi publicul într-o cursă care se termină odată cu filmul.

Nolan face cronica evacuării soldaţilor britanici blocaţi pe plajele din Dunkirk, Franţa, la sfârşitul lunii mai 1940. Germanii, care reuşiseră să îi împingă acolo pe Aliaţi, pun la cale o ultimă ofensivă; pot spune şi că Dunkirk e mai mult decât un film de război, e acel soi de film pe care americanii îl numesc ”disaster movie„.

Tom Hardy joacă rolul unui pilot care încearcă să respingă ofensiva germană; nu are mai multe de 20 de replici în film şi petrece o bună parte a timpului în spatele unei măşti, aşa cum s-a întâmplat şi la ultima sa colaborare cu Nolan, The Dark Knight Rises. Cu toate astea, impactul său asupra filmului este remarcabil. Mark Rylance, pe de altă parte, interpretează rolul unui civil care încearcă - alături de copiii săi adolescenţi - să salveze cât mai mulţi soldaţi de pe plajă. Rylance oferă un joc actoricesc impecabil, arătând încă o dată că premiul Oscar primit acum doi ani pentru Bridge of Spies nu a fost o întâmplare.

Dacă faceţi o listă cu toate fobiile de care aţi auzit, e bine să ştiţi că vă veţi întâlni cu majoritatea în acest film. Frica de înălţime, de foc, de înec, claustrofobia sau frica de întuneric sunt toate prezente în imaginile aduse aproape de perfecţiune de Hoyte van Hoytema. Este de preferat să vedeţi filmul la IMAX, acolo unde toate aceste detalii sunt parcă şi mai evidente.

Este, dacă vreţi, povestea unei specii care luptă pentru supravieţuire. Nolan nu se arată extrem de interesat de povestea unui personaj anume, ci de rolul său în contextul general. Dacă vă veţi găsi într-o stare de confuzie vizavi de identitatea unui personaj, trebuie să ştiţi că asta e o trăsătură a filmelor semnate de Nolan, şi nicidecum o greşeală.

Dunkirk e genul de film în care scenele memorabile se succed una după alta, încercând parcă să nu dea nicio secundă de repaos spectatorului. Repet, Dunkirk este un regal cinematografic.

Cei care au citit de-a lungul timpului aceste pagini au observat, probabil, că există în fiecare an un film pe care îl evidenţiez; un film care iese din tipare şi care este, pentru mine, reperul cinematografic al acelui an. E vorba de filme precum The Imitation Game, La La Land sau Mad Max: Fury Road - iar Dunkirk îşi merită din plin locul pe această listă selectă.

NOTA: 9/10