Probabil, ca mulţi alţii, am urmărit „The Power of the Dog” pentru Benedict Cumberbatch şi datorită celor 11 nominalizări la Oscar primite din partea Academiei Americane, inclusiv pentru Cel mai bun film al anului. S-a ridicat acesta la nivelul aşteptărilor?

The Power of the Dog” este regizat de talentata Jane Campion, care a mai adus pe marile ecrane producţii precum „Piano“ sau „Bright star“. Nu e prima oară când eforturile sale ajung în atenţia Academiei: în 1994, Piano a primit Oscarul pentru Cel mai bun scenariu original, semnat, desigur, tot de regizoarea neozeelandeză. Ea a câştigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun regizor, devenind a treia femeie din istorie care primeşte acest trofeu.

În ceea ce priveşte stilul său ca regizor, acesta e uşor de recunoscut prin accentul care se pune atât pe dezvoltarea personajelor, cât şi a relaţiilor dintre ele, lucru care nu ar putea fi însă posibil fără actorii potriviţi.

„The Power of the Dog” este genul de film iubit de critici şi ignorat de publicul larg. Diferenţele de pe platforma IMDB sunt grăitoare în acest sens: în timp ce nota acordată de criticii de film este 8,9, cea acordată de spectatori este de sub 7, arătând cât de mare poate fi diferenţa de percepţie faţă de stilul aşezat, construit cu atenţie de Campion.

În ceea ce priveşte distribuţia, Benedict Cumberbatch reuşeşte, aşa cum ne-a obişnuit de-a lungul carierei, să construiască un personaj bine conturat, puternic şi expresiv: Phil Burbank.

Dar nu sunt convinsă că rolul i s-a potrivit perfect. În trecut, Cumberbatch a interpretat impecabil personajele complexe, cu probleme de natură emoţională, însă cumva nu pare să fie în largul său în „The Power of the Dog”, aşa cum s-a prezentat publicului în roluri precum cel din „The Imitation Game”. Pe de altă parte, Kodi Smit-McPhee, cel care va juca un rol esenţial în povestea lui Phil Burbank, îmi pare alegerea perfectă, existând o chimie excepţională între actor şi personaj. Personajele secundare, Rose Gordon (Kirsten Dunst) şi George Burbank, interpretat de Jesse Plemons, par predestinate unul celuilalt.

Ambii actori îşi intră perfect în rolul de persoane şterse, introvertite, incapabile să ţină piept personalităţilor mai puternice şi să facă faţă situaţiilor conflictuale pentru a se proteja pe ele şi pe cei dragi.

Cu toate că e realizat pe baza romanului omonim publicat de Thomas Savage în 1967, prin abordarea temei LGBT filmul se integrează perfect în trendul urmat de cinematografia prezentului.

Deşi e un film static, cu o acţiune lentă şi pe alocuri previzibilă, în care tot aştepţi să se întâmple ceva incredibil, are unele detalii ascunse printre rânduri. Aşa că cei care se decid să îl urmărească ar trebui să o facă cu o maximă atenţie, în ciuda ritmului tărăgănat care nu te atrage deloc să stai cu ochii lipiţi de ecran.

O bilă albă o au muzica şi costumele alese, dar şi faptul că, dincolo de orice minusuri, pelicula ne lasă totuşi cu un mesaj legat de ideile preconcepute ale societăţii şi de importanţa asumării propriilor alegeri şi orientări. Pentru mine rămâne însă un film fad învelit într-un ambalaj strălucitor de actori faimoşi, care nu iese din standardele de azi ale cinematografiei.

The power of the dog

Regie: Jane Campion

Distribuţie: Benedict Cumberbatch, Kodi Smit-McPhee, Kirsten Dunst, George Burbank

Data şi locul lansării: 17 noiembrie 2021, Statele Unite