În generaţia „cu smartphone-ul la gât”, jocurile copilăriei au altă semnificaţie. Dar cei care au crescut „cu cheia la gât” vor simţi, când vor începe să se uite la „ Jocul Calamarului”, o uşoară nostalgie amintindu-şi de orele petrecute afară, până târziu, cu copiii din cartier, jucând şotron, leapşa sau elasticul. Jocuri similare vom găsi şi în serial. Doar că miza câştigătorului e mult mai mare: propria viaţă.

Că cinematografia sud-coreeană merită toate laudele mă convinsesem cu mulţi ani înainte de a auzi numele câştigător la Oscarurile din 2020, când producţia lui Joon-ho Bong – Parazit – s-a aflat pe buzele tuturor, câştigând premiul pentru cel mai bun film. De aceea nu am stat pe gânduri când cei de la Netflix au urcat pe platformă „Jocul Calamarului”.

Serialul nu te lasă foarte mult să aştepţi până te cucereşte – dacă eşti, bineînţeles, amator al genului thriller şi gata să treci peste bariera de limbă. Are, ca multe alte producţii, „păcatul” ca începutul să fie uşor tărăgănat, dar asta doar pentru a te surprinde complet cu haosul de după.

Primul personaj principal cu care facem cunoştinţă este Seong Gi-hun (interpretat de Lee Jung-jae), un parior înrăit, cu o familie destrămată, urmărit de cămătari şi trăind „pe spinarea” bătrânei sale mame. Pentru Seong Gi-hun, singura bucurie în viaţa searbădă pe care o duce este fiica sa, pe care riscă să o piardă însă când fosta soţie decide să plece în State alături de noua familie.

În momentul în care şi singura sursă de venit – mama sa – se îmbolnăveşte, iar propria viaţă îi este ameninţată de cei la care a acumulat datorii peste datorii, doar o minune pare că îl mai poate salva. Ca Seong Gi-hun sunt mulţi alţii. Oameni pentru care fiecare zi e o luptă inutilă cu problemele, cu datoriile, cu ei înşişi şi dependenţele care îi controlează. De aceea, când, odată cu invitaţia exclusivistă de a participa la un joc misterios, se iveşte şansa de a face bani mulţi uşor, nu vor sta pe gânduri.

Ca întotdeauna în astfel de situaţii, lucrurile sunt însă prea frumoase pentru a fi adevărate. Ajung astfel angrenaţi într-o cursă pe viaţă şi pe moarte, în care prietenii de azi sunt călăii de mâine. Ceea ce părea să fie un joc distractiv se transformă într-un coşmar, din care poţi, totuşi, să ieşi. Întrebarea este dacă vei mai vrea să o faci, când ştii că afară nu te aşteaptă nimic, dar înăuntru ai şansa să câştigi atâţia bani câţi nici n-ai fi putut visa vreodată.

Muzica, decorurile, costumele – toate ridică suspansul la cel mai înalt nivel. „Jocul Calamarului” este sângeros, antrenant şi presărat cu răsturnări de situaţie spectaculoase până în ultima clipă. Actorii interpretează excelent, atât cei cu măşti, cât şi cei ce poartă măşti invizibile, pozând în camarazi şi salvatori pentru a-şi salva, de fapt, propria piele.

Asistăm, de-a lungul celor nouă episoade, la dezumanizarea participanţilor prin identificarea lor ca numere, asemeni deţinuţilor din închisori, dar şi prin decizia asumată de a călca pe cadavre – la propriu şi la figurat – pentru bani. „Squid Game” ne surprinde, totodată, cu transformarea, în mod macabru, a jocurilor copilăriei – asociate natural cu libertatea şi inocenţa – în capcane mortale. Vor putea, în aceste condiţii, cei înscrişi să mai găsească fărâme de moralitate în ei înşişi şi în ceilalţi? Răspunsul îl veţi afla intrând în joc. Din fericire, doar ca spectatori.

Regie: Hwang Dong-hyuk

Distribuţie: Lee Jung-jae, Hideo Kimura, Wi Ha-jun

Data şi locul lansării: 17 septembrie 2021, SUA

Număr de episoade: 9