După o lungă perioadă de scene improvizate şi piese jucate în cafenele, poduri, subsoluri sau terase, Chris Simion-Mercurian a decis că teatrul independent ar trebui să îşi încheie nomadismul şi a început să contureze construcţia unui teatru privat. Griviţa 53, care îşi va primii spectatorii în 2024, va fi primul teatru privat construit de la zero după mai bine de 70 de ani.

Ultima iniţiativă de acest tip a fost a inginerului Liviu Ciulley, tatăl regizorului Liviu Ciulei, care a construit teatrul Nottara. Susţinerea constantă a publicului său a încurajat-o pe Chris Simion-Mercurian să iniţieze proiectul Griviţa 53, la care părtaş a fost şi soţul său, Tiberiu Mercurian.

Este deja cunoscută povestea prin care a vândut casa bunicii sale în schimbul sumei de 200.000 euro, bani cu care a cumpărat terenul pe care va fi construit Griviţa 53. A urmat apoi o comunitate de 10.000 de „ctitori”, oameni care au cumpărat cărămizi pentru construirea teatrului. „Gândul e vechi, a pornit dintr-o nevoie şi din disperare, că doar cine e nebun la 20 de ani să îşi dorească aşa o cruce, dar nu vedeam altă soluţie să exist artistic curat. În teatrele de stat abia intram, de cele mai multe ori directorii de teatru cărora le propuneam proiecte se raportau la mine total nepotrivit. Nu e momentul să detaliez, dar pot recunoaşte că n-a fost simplu. Atunci am ales, mi-am asumat, nu mă plâng. Am montat în teatre de stat doar când am găsit compatibilitate şi respect. În rest, am investit în teatrul independent, l-am crescut, l-am promovat, m-am identificat cu el, a fost alternativa mea pentru a putea să-mi fac meseria”, aşa descrie regizoarea Chris Simion-Mercurian începuturile sale în zona teatrului independent. Identificarea sa cu acesta a mers până într-acolo încât a ales să îşi construiască propriul teatru. Ideea proiectului Griviţa 53, primul teatru privat construit de la zero după mai bine de 70 de ani, a pornit în 2016.

Chris Simion-Mercurian nu numeşte acest spaţiu doar „un teatru”, ci îl descrie ca fiind un manifest cultural, un spaţiu viu, care nu va revitaliza doar cartierul, ci şi spaţiul cultural românesc.

Cariera sa în lumea teatrului independent a început încă din 1996, „când erau puţini regizori care aveau curaj să îşi asume antreprenoriatul cultural”, spune ea, iar singura sa susţinere constantă a venit din partea publicului. De multe ori, teatrele de stat nu au fost o opţiune, cel puţin nu pentru cei care făceau teatru independent, iar mânată de dorinţa de a-şi face meseria după propriile reguli, construirea unui teatru pentru toţi şi pentru toate, aşa cum se doreşte a fi Griviţa 53, a început să prindă contur, cel puţin pe hârtie, iar alături i-a fost soţul său Tiberiu Mercurian. În felul acesta, regizoarea a ales să nu mai creeze câte o scenă pentru fiecare loc unde putea juca, ci să construiască un loc special pentru scena pe care şi-o dorea. „În 2016, mi-a fost clar că singura soluţie pentru a nu mai crea în spaţii improvizate (subsoluri, poduri, cafenele, terase şi altele) e să construiesc un teatru cu toate dotările necesare unui spaţiu profesionist. Mulţi ani casa mi-a fost şi depozit de costume şi decor. Maşina era mereu plină cu recuzita de la spectacole. Au fost mai bine de 15 ani din cei 25 de când fac teatru independent în care am lipit afişe pe stradă să facem promovare, am împărţit pliante vara-iarna împreună cu actorii. Nu cu toţi, cu o parte, mică. Nu o făceam de plăcere, era necesar, altfel nu aveam public. În situaţia mea, cred că sunt mulţi şi astăzi. Ce am făcut eu şi nu a făcut nimeni până în acest moment este că eu am vândut casa bunicii şi în loc să-mi garantez vreo 20 de ani vacanţele cu cei 200.000 euro, am ales să cumpărăm terenul din Griviţa 53. L-am avut părtaş în această aventură pe Tiberiu, soţul meu. Apoi am considerat că nu poate avea valoare decât prin implicarea celor care sunt la fel ca noi şi am implicat comunitatea. Construim în primul rând un spirit şi apoi un imobil”, povesteşte Chris Simion-Mercurian. În 2016,  a fost cumpărat terenul de pe strada Griviţa, iar arhitectul Codrin Tritescu a realizat proiectul pro bono.

200.000

de euro, investiţia în cumpărarea terenului pe care va fi construit teatrul

2024

este anul în care instituţia îşi va deschide porţile

240

de locuri va fi capacitatea totală a celor două săli

Un an mai târziu, a început campania „Vindem cărămizi. Construim un teatru”, care se desfăşoară şi astăzi. Fiecare actor, spectator, iubitor de teatru poate pune câte o cărămidă la construirea teatrului. Griviţa 53 are până în prezent peste 10.000 de ctitori, oameni care au cumpărat câte o cărămidă. „Oamenii îşi cumpără cărămizi de pe site-ul

www.grivita53.ro şi devin ctitori, iar numele lor va fi inscripţionat în foaier.” Anul trecut, proiectul a obţinut un grant de 2 milioane euro din fonduri norvegiene, apoi a urmat pregătirea autorizaţiei de construcţie, care a fost obţinută recent. Valoarea proiectului a fost estimată în 2019 la circa 2,5 milioane euro, iar 20% din această sumă trebuie asigurată de către Asociaţia Culturală Griviţa 53, care derulează acest proiect. Bucuria obţinerii grantului norvegian a fost destul de repede estompată de întârzierea primirii autorizaţiei de construcţie, fără de care banii ar fi fost pierduţi, iar teatrul doar un proiect pe hârtie. „S-a terminat o etapă pe care noi am numit-o Kafka. N-am ştiut în ce ne băgăm, dar şi asta a fost în folosul nostru. Nu ne dorim să facem acest teatru cu orice preţ  şi-atunci am o satisfacţie personală când văd oameni care mai presus de funcţii, statut sau crez politic se alătură demersului, sprijină şi înţeleg că nu este despre ego, ci exact despre renunţarea la ego.” Urmează semnarea contractului cu fondurile norvegiene, apoi construirea efectivă.

Valoarea proiectului ar putea suferi schimbări, având în vedere că există creşteri constante ale preţurilor materialelor de construcţii. „Vom reface bugetul şi vom vedea cum stăm. Avem încredere că vom putea acoperi multe (materialele de construcţie, de exemplu) prin bartere, parteneriate. Şi evident, vom continua să atragem fonduri din sponsorizări şi donaţii atât de la persoane fizice, cât şi de la persoane juridice”, menţionează ea. Sala principală a teatrului va avea 140 de locuri, iar cea secundară, care va fi şi sala de repetiţii, va avea 100 de locuri, la care se mai adaugă foaierul – un spaţiu expoziţional, o bibliotecă, o curte, o terasă şi un mic parc. „Nu e un teatru mare”, spune Chris Simion-Mercurian încercând parcă să se scuze, dar adăugând că va fi un teatru boutique. Un teatru care se va adresa oricărui tip de public şi care îşi va deschide uşile pentru actori, vechi, noi, dar care vor să schimbe faţa teatrului românesc. Primii spectatori ar putea participa la primele spectacole de teatru la începutul anului 2024. Piesele de teatru vor fi adaptări ale unor texte din literatura universală şi contemporană sau chiar piese de teatru scrise special pentru G53. Totodată, Griviţa 53 îşi propune să găzduiască lunar companii de teatru din afară care sunt un reper pe scena contemporană a teatrului. Mai mult, foaierul va fi locul unde artiştii îşi vor putea expune operele de artă şi fotografiile. Am întrebat-o pe Chris-Simion Mercurian dacă ar mai lua-o de la capăt, dacă ar şti ce eforturi presupune construcţia unui teatru. Răspunsul este nu: „Atât eu, cât şi soţul meu, Tiberiu, am fost şocaţi de cât de multă ignoranţă şi incompetenţă am întâlnit. Nu avem de ce să ne dăm sănătatea, timpul, banii, crezul, tot ce suntem şi avem pentru ca în schimb să primim piedici”, spune ea. Totuşi, în urma eforturilor celor doi, Bucureştiul va mai număra un teatru, unul independent, care îşi doreşte să atragă şi tinerii.

„În 2016, mi-a fost clar că singura soluţie pentru a nu mai crea în spaţii improvizate (subsoluri, poduri, cafenele, terase şi altele) e să construiesc un teatru cu toate dotările necesare unui spaţiu profesionist. Mulţi ani, casa mi-a fost şi depozit de costume şi decor. Maşina era mereu plină cu recuzita de la spectacole.”

Chris Simion-Mercurian, regizor şi iniţiator al proiectului Griviţa 53