Ca intr-o imensa metafora, si viata designerului s-a petrecut ca pe catwalk, confundandu-se cu brandul pe care l-a creat. Iar la final, la vanzarea companiei sale in 2003, Klein s-a retras alaturi de familie, dupa 30 de ani in care a schimbat fata modei si a dus marketingul la nivel de arta.

Klein a fost numit cel mai bun designer american in 1993 si este unul dintre simbolurile Statelor Unite, precum Madonna sau Andy Warhol. Iar afacerea care-i poarta numele este in topul celor mai profitabile businessuri alaturi de Pepsi, Kodak, IBM sau Nike, cu vanzari de peste 5,4 miliarde de dolari anul trecut.

Viata lui Calvin Klein nu a inceput totusi in lumina reflectoarelor, ci, dimpotriva, in unul dintre cele mai dure cartiere din New York , Bronx. Klein s-a nascut pe 19 noiembrie 1942, intr-o familie de evrei cu venituri medii ce detineau in Harlem un magazin alimentar. Din afacerea familiei a invatat pentru prima oara lectia "mai scump nu inseamna mai bun, dar preturile ridicate sunt o politica functionala in cazul clientilor exclusivisti"? intocmai ca in moda. "L-am intrebat odata pe tatal meu care e diferenta dintre un grapefruit de 29 de centi si unul de 49 si el mi-a raspuns: unora le place sa plateasca mai mult", povestea designerul intr-un interviu.

Muzele Calvin Klein ? mama si bunica Cele mai placute amintiri din copilarie sunt insa legate de dupa amiezele petrecute alaturi de mama sa in atelierele de haine si croitorie ale bunicii de pe Bainbridge Avenue.

Astfel, gustul pentru design i s-a conturat printre materiale, culori si povestile bunicii despre perioada in care aceasta lucrase impreuna cu Hattie Carnegie, primul designer american de haine sport. In plus, primele lectii de creativitate le-a luat de la mama sa, careia ii placea sa le adauge rochiilor clasice accente de blanuri si paiete.

Multi ani, colectiile lui Calvin Klein au fost construite in jurul unor culori predominante precum bej, crem, alb si maro, nuantele preferate ale mamei sale. "De fiecare data cand mi se pare ca sunt prea obsedat de haine, imi amintesc ca mama cheltuia toti banii tatalui meu pe rochii si asta se intampla in perioada celui de al Doilea Razboi Mondial", spunea Klein.

Calvin Klein si-a aratat interesul pentru design inca de la varsta de 10 ani, cand realiza propriile schite, iar mai tarziu a studiat la New York High School of Industrial Arts in Manhattan, a urmat cursuri suplimentare la Art Students League si a absolvit in 1963 Fashion Institute of Technology.

In perioada liceului, pana in facultate, viata sa a avut acelasi "pattern" rutinat - se trezea dimineata, lua trenul spre Manhattan, mergea la cursuri, iar apoi lua trenul inapoi spre Bronx sa-si faca temele si sa astepte a doua zi - "provin, la urma urmei, dintr-o familie in care se vorbea doar despre munca".

Viata sa sociala era la fel de previzibila in acea perioada, iar cercul de prieteni se rezuma la Jayne Centre, care locuia in apropiere de casa sa din Bronx si care i-a devenit ulterior sotie, si Barry Schwartz, prietenul sau de la 5 ani si partenerul sau de afaceri dintotdeauna. Centre, cu care impartasea aceeasi pasiune pentru arta (ea a devenit designer de textile), s-a casatorit cu Klein in 1964, insa casatoria s-a finalizat cu un divort.

Partenerul de o viata al lui Klein a fost totusi Barry Schwartz care a fost alaturi de designer timp de 56 de ani, cei doi fiind unul dintre cuplurile celebre ale modei.

Schwartz este cel care a realizat structura practica pentru viziunile lui Klein (se spune ca putea sa rezolve ecuatii in gand mai repede decat un calculator si ca, inca de la inceputurile brandului, Calvin Klein era un negociator de temut).

De la inceput, cei doi s-au completat perfect, desi vietile lor erau complet diferite. In timp ce Klein a avut doua neveste si o viata destul de agitata, Schwartz a avut "o viata normala de familie, ura New Yorkul si voia sa se intoarca acasa la familie si la ferma sa de cai", dupa cum povestea Klein intr-un interviu acordat revistei Playboy in 1984. In plus scopul lor in viata profesionala era diferit - Klein voia sa devina designer, in timp ce Schwartz era concentrat pe "strictly business".

Camera 613 Prima afacere inceputa de cei doi a fost sa vanda la un colt de strada pahare cu apa pe care le luau de la atelierul bunicii lui Klein, iar la varsta de noua ani, milionarii de mai tarziu vindeau ziare ca Daily News si Mirror in propriul stand improvizat.

Dupa facultate, inainte de a-si incerca norocul pe cont propriu, lui Klein i s-a oferit optiunea de a lansa un lant de magazine de alimente ? ideea ii venise lui Barry Schwartz, care venise din armata si preluase conducerea magazinului de familie, dupa moartea tatalui sau. Calvin Klein a fost aproape de a renunta la visul de a deveni designer pentru siguranta financiara pe care i-o oferea un job in domeniul alimentar, mai ales ca, in 1966, in urma mariajului cu Jayne Centre se nascuse si fiica sa, Marci.

Insa sfatul tatalui sau l-a determinat sa-si continue drumul ca designer, prietenul sau (care a ramas singur la conducerea magazinului alimentar) l-a imprumutat cu 10.000 de dolari si Klein a inceput astfel prima afacere cu haine, dandu-i lui Schwartz drepturi ca asociat.

A urmat o perioada dificila, in care incerca sa isi pastreze jobul de la un magazin, iar noaptea si in weekenduri lucra pentru sine. In cele din urma, cand proprietarii magazinului la care era angajat au aflat de afacerea proprie a lui Klein, i-au cerut sa plece. Si asa, in 1968, Calvin Klein a lansat Room 613, un spatiu mic la hotelul York pe Seventh Avenue, unde erau expuse si colectii ale altor designeri incepatori (numarul 613 a ramas de altfel numarul norocos al brandului si primul avion pe care cei doi parteneri l-au cumparat a fost un Gulfstream 613K).

I have a dream... Parteneriatul dintre Klein si Schwartz s-a consolidat in aprilie 1968, cand Martin Luther King a fost asasinat, iar in urma revoltelor si manifestatiilor care au devastat intreg cartierul Harlem, magazinul lui Barry Schwartz a fost distrus. Din acel moment, prietenul lui Klein a renuntat la afacerea familiei si s-a alaturat designerului in conducerea micii afaceri din hotelul York.

Casa Calvin Klein s-a nascut astfel din schimbari de ideologii, culturi si vieti. De altfel, inca de la bun inceput, designerul si-a dorit o abordare inedita asupra modei. "In facultate ne-au invatat cum sa realizam 'haine deasupra mesei', ceea ce insemna ca doar ce se vede de la brau in sus, practic deasupra mesei, conteaza. Am gandit atunci ca nu este posibil sa imbraci o femeie moderna avand mentalitatea asta", povesteste Klein. Astfel, prima sa colectie prezentata in Room 613 a fost dedicata unei femei moderne - "femeile devenisera mult mai dinamice, lucrau, cresteau copii, mergeau la restaurant si la teatru si acest tip de femeie a fost inspiratia mea de atunci".

Ca in povestile americane cu happy ending, stilul inovator expus in atelierul improvizat din hotel a fost observat de Donald O'Brien, managerul pe produse de la Bonwitt Teller (unul dintre furnizorii newyorkezi ai magazinelor de lux de pe Fifth Avenue), care coborase din intamplare din lift la un etaj gresit si a remarcat colectia tanarului designer. Klein a fost chemat la o intalnire cu Mildred Custin, presedintele Bonwitt Teller, care a vrut sa vada mai multe din produsele sale. Calvin Klein si-a aranjat hainele pe umerase si, in loc sa ia taxiul, pentru ca hainele sa nu se sifoneze, a impins singur suportul pentru haine pe o distanta de aproape doi kilometri. Designerul a parasit biroul presedintelui cu o comanda pentru haine in valoare de 50.000 de dolari.

Dar partea dificila era sa realizeze intreaga colectie pe care o comandase Bonwitt Teller, de la crearea fizica a hainelor pana la impachetare si distribuire. Cu ajutorul propriilor mame, care au cusut eticheta Calvin Klein pe fiecare piesa vestimentara, cei doi parteneri au reusit sa intampine termenul limita, "and the rest is history", dupa cum spun americanii.

Studio 54 si jeansii de designer Au urmat aparitii in publicatii precum Vogue, iar in 1975, in numarul de septembrie al revistei aparea chiar afirmatia: "Daca ai trai peste 100 de ani si ti-ai dori o imagine de ansamblu a Americii din anii '70, ar trebui sa studiezi Calvin Klein".

Succesul lui Calvin Klein a venit intr-un moment in care lumea modei era in schimbare, inventand stiluri precum luxury sportswear ai carui precursori au fost Yves Saint Laurent in Europa si Anne Klein in America sau reinventand notiunea de glamour, in colectiile lui Roy Halston (designerul care a realizat palaria purtata de Jaqueline Kennedy, in 1961, cand sotul sau era numit in functia de presedinte al Americii). Klein si-a adaptat stilul la noile trenduri, redirectionand productia companiei de la jachete la haine sport-casual.

Pana in anul 1978, dupa 10 ani de la startul primei afaceri cu haine, cei doi parteneri detineau o companie care valora 100 de milioane de dolari. Iar Klein, la varsta de 36 de ani, castigase deja premiul Coty (o distinctie apreciata in cercurile fashion) de trei ori.

Calvin Klein a devenit totusi o emblema a modei in anul 1977, cand fotografiile din presa il infatisau pe designer alaturi de personaje precum Liza Minneli sau Andy Warhol si alti multi "abonati" la clubul Studio 54, care a fost, in acea perioada (de la deschiderea sa in aprilie 1977), centrul modei, al artei si al divertismentului (dar si al exceselor si consumului de droguri) in New York. Tot in Studio 54 s-a ivit pentru Klein si ocazia vietii sale, cand i s-a propus sa lanseze o colectie de jeansi in colaborare cu un alt brand de haine.

Conceptul de designer jeans era in faza de embrion in acel moment si doar cateva nume ca Gloria Vanderbilt si Jordache lansasera pe piata colectii de "blugi". Schwartz a negociat cu Puritan Fashions (cei care venisera cu ideea de colaborare) sa primeasca 1 dolar pentru fiecare pereche vanduta si, la scurt timp, compania vindea 500.000 de perechi pe saptamana. In cele din urma, compania Calvin Klein a cumparat Puritan Fashion pentru 68 de milioane de dolari, intr-un moment in care brandul vindea deja jeans de 500 de milioane de dolari pe an.

Primele campanii publicitare pentru jeansii Calvin, in 1980, au devenit de asemenea notorii pentru aparitia inocenta-senzuala a actritei Brooke Shields ce avea pe atunci 15 ani si care, imbracata intr-o pereche de jeans Calvin Klein, afirma ca a fost "Calvinized".

De la Brooke Shields la Christy Turlington (fata parfumului Eternity lansat in 1988) pana la Kate Moss, Klein a lucrat cu unele dintre cele mai renumite modele si cu fotografi celebri precum Bruce Weber, Irving Penn sau Mario Sorrenti. O alta reclama pentru parfumul Obsession, realizata in 1985, o infatisa pe modelul Josie Borain, o figura androgina de care designerul era obsedat la momentul respectiv. Toate reclamele sale prezinta, de altfel, o nota de ambiguitate sexuala si controversa pentru care au devenit faimoase.

In ciuda zvonurilor ca ar fi homosexual, Klein se insura totusi in 1986, pentru a doua oara, cu Kelly Rector, care i-a devenit mai intai asistenta si apoi sotie si muza.

Rector a fost cea care a venit cu ideea realizarii unei linii de lenjerie pentru femei inspirata din modelele masculine, ce a adus brandului vanzari de 70 de milioane de dolari in 1984.

Totul e bine cand se termina cu bine Cu toate acestea, in 1992, compania a trecut printr-o perioada de recesiune si cei doi parteneri de afaceri se aflau in pragul falimentului, iar pentru prima oara Klein a pus problema vanzarii brandului.

Ajutorul financiar care a salvat compania a venit din partea lui David Geffen (un miliardar din domeniul entertainment), care i-a imprumutat pe cei doi cu 62 de milioane de dolari, pentru a-si putea plati datoriile la banca.

A urmat o revitalizare a look-ului promovat pana atunci: amazonian si flamboaiant, specific anilor '80, cand se purta "big everything" de la case, masini pana la coafuri si umerii jachetelor. In 1993, brandul lansa si o noua linie de produse mai accesibile pentru tanara generatie, CK.

Ideea a venit de la Marci, fiica designerului si a fost un succes imediat, care i-a adus brandului critici favorabile in cronicile revistei New York Times.

La sfarsitul anilor '90, Klein si Schwartz au reluat discutiile pentru vanzarea companiei, iar zvonurile spuneau ca pretul pretins ajungea undeva la un miliard de dolari, ceea ce a indepartat pretendenti precum Tommy Hilfiger sau conglomeratul LVMH.

In 2000, Klein isi aducea ultimul aport creativ in companie prin lansarea parfumului Truth, iar doi ani mai tarziu vindea in cele din urma corporatiei Phillips Van Heusen pentru suma de 400 de milioane de dolari cash, 30 de milioane de dolari in actiuni si alte drepturi in valoare de 300 de milioane de dolari. Klein a ramas si pe postul de consultant creativ pana in 2007, lasandu-i ca succesori pe Francisco Costa si Italo Zucchelli.

Acum designerul se ocupa doar de decorarea caselor sale din New York, Long Island si Miami Beach, pe care le-a transformat in adevarate monumente arhitecturale si petrece timp cu fiica sa care lucreaza in televiziune, e casatorita si are doi copii.