Ouale rosii se ciocnesc din Duminica Pastelui pana in Duminica Mare. Duminica Pastelui innoieste lumea cum se innoieste lumina de echinoctiu - de aceea se mananca miei, purcei si vitei fragezi, cas, oua rosii si pasca, arata Vlad Manoliu Furnica, etnolog la Muzeul Taranului Roman.

Se ofera pomana pentru morti, oricine intra pe usa e oaspete binevenit, iar daca se poate, cojile de oua rosii se dau pe apa curgatoare, sa ajunga in Tara Blajinilor, sub Apa Sambetei, cea cu care comunica toate apele curgatoare de pe pamant. De aici si Pastele Blajinilor, martea celei de-a treia saptamani de dupa Paste, cand se fac petreceri la iarba verde, iar firimiturile sunt menite poporului subpamantean al blajinilor.

In unele zone, o ceata de tineri umbla prin sat de Paste, pe la fete mari mai ales. Il saluta pe gospodar cu "Hristos a inviat", canta un cantec, doua, joaca o hora. Primesc diverse daruri. Modul de organizare este asemanator cu cel al cetelor de colindatori de la Craciun. Tinerii se numesc "valari", iar obiceiul "valarit".

In zona Brasovului, ceata poarta numele de "Junii Brasovului", iar conducatorul cetei se numeste vataf. Programul lor se intinde pe durata a zece zile: la Blagovestenie, in Duminica Floriilor si o saptamana intre Duminica Pastilor si Duminica Tomii. A doua zi de Paste se impart in cete si merg prin sat insotiti de lautari, unde sunt asteptati cu mesele pline de colaci, bautura si oua rosii.

Joile oprite (Joile pomenite sau Joile verzi) sunt un ciclu cu numar variabil de joi (3, 7, 9) cuprinse intre Pasti si a doua saptamana dupa Rusalii. In aceste zile sunt interzise anumite activitati casnice, agrare si pastorale, in diferite zone ale tarii. Restrictiile au menirea de a apara oamenii, gospodariile si roadele de urmarile fenomenelor naturale potrivnice: ploi cu grindina si trasnete, bruma si ingheturi tarzii etc.

Inaltarea Domnului sau Ispasul este o sarbatoare care cade intotdeauna in joia saptamanii a sasea dupa Pasti (a patruzecea zi de la Inviere), cand Domnul Isus Hristos s-a inaltat la cer. In seara dinaintea Ispasului se taie leustean, se pune prin case, pe la porti si ferestre contra strigoilor; se impodobesc casele cu flori, se bat vitele cu leustean si li se da sa manance anumite flori ca sa nu le "strice" strigoii.

De Ispas se pune floare de soc in casa. Altii duc frunze de nuc la biserica, apoi le poarta la brau (pentru ca si Hristos si-a pus cand s-a inaltat), sau le rasfira prin odai. Femeile dau de pomana lapte dulce, fac pasca si oua rosii. De la aceasta data nu se mai mananca oua rosii. Se spune ca Ispas a fost un om vesel si ca "in ziua lui s-a inaltat Hristos". In aceasta zi nu se lucreaza; "cine lucreaza de Ispas capiaza".

Rusaliile sunt sarbatorite la 50 de zile dupa Paste, in Duminica Cincizecimii sau a Pogorarii Sfantului Duh, numita in popor si Duminica Mare. Este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli. Pentru popor insa, Rusaliile sunt niste fete ale campului, un fel de Iele, duhuri necurate, zane sau Vantoase, care plutesc in vazduh sau traiesc in locuri izolate, neumblate. Se zice ca ele coboara din cer si inseala in special oamenii care nu tin sarbatoarea lor cu cantece si jocuri - ii ridica in aer, ii invartesc si-i lasa sa cada; le stramba gura sau ii lovesc cu alt rau.

In zilele de Rusalii se culeg in toata tara plantele de leac. Tot atunci sunt impletite din flori si grau cununile de nunta. Femeile aduc in ajunul Rusaliilor pelin si il pun sub cap pentru a fi protejate, de Rusalii, pentru ca de boala lor nu poti scapa, "decat prin descantece sau cetanie la manastire". Este o sarbatoare dedicata in mare parte unor practici de pomenire a mortilor, dar si altor practici pastorale de ocrotire a animalelor (mai ales a cailor).

In saptamana de Rusalii se joaca Calusul. Calusul este jucat de Mutul Calusului, un personaj tacut si ciudat cu barba de tap, fata acoperita cu o masca din piele de capra si cu caciula din blana de ied care poarta la brau un falus cioplit din lemn si tine pe umeri o traista cu leacuri pentru bolile animalelor si un fel de totem cioplit din lemn numit "Ciocul Calusului". Ceata de flacai care insoteste Calusul sunt calusarii. Dansul Calusului are o mare vechime, raspandit la romanii din nordul Dunarii dar si la aromani si meglenoromani. Forma sa culta de astazi este o stilizare simplista a unui obicei cu radacini stravechi.

Sursa: Muzeul Taranului Roman