În primăvara lui 2014, Amalia Petre era manager de logistică la Ursus Breweries, iar soţul ei, Romeo, îşi dedica toată atenţia propriei firme de procesare foto şi producţie de materiale personalizate. Nici nu le trecea prin cap să facă vreo schimbare majoră în vieţile lor. Până când cineva i-a întrebat dacă nu vor să preia şi să ducă la bun sfârşit un proiect turistic, o pensiune în mijlocul pădurii, pe vârful unui deal din satul Măgura, judeţul Buzău. Răspunsul afirmativ nu a întârziat şi aşa a ajuns familia Petre să dezvolte Cetăţuia.

Pensiunea se afla în faza aprobării documentaţiei atunci când Amalia şi Romeo Petre, în vârstă de 53 de ani fiecare, au acceptat propunerea de a o dezvolta mai departe. În elanul luat pentru a se aventura în această provocare a contat însă un lucru. „Eu eram într-o perioadă în care eram fascinată de arhitectura conacelor româneşti, de frumuseţea lor şi nu mă săturam căutându-le pe internet.

Aveam colecţii întregi de poze cu ele. În acest context a venit soţul meu cu propunerea şi mi-a arătat proiectul. Arcadele de la faţadă m-au cucerit. Aveam pe masă propriul nostru conac”, îşi aminteşte Amalia Petre. Aşa că amândoi au fost de acord că o astfel de şansă nu se iveşte de două ori în viaţă, iar decizia a fost luată aproape imediat. În noiembrie 2014, la jumătate de an după ce au văzut proiectul, începeau primele lucrări de construcţie, iar un an mai târziu, în noiembrie 2015, totul era gata: construcţie, finisaje, dotări. Pe 2 aprilie 2016 s-au deschis uşile de la Cetăţuia pentru primii clienţi.

500.000 de euro a fost valoarea proiectului iniţial, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult.

„Eu m-am ocupat de decoraţiuni şi de dotări. Nu am apelat la un designer pentru că am vrut ca această casă să ne reprezinte. Piatra şi lemnul au fost principalele elemente de la care am plecat atunci când am gândit interioarele. Natura ne-a inspirat.” Iniţial, văzând proiectul, Amalia Petre se gândise să-l decoreze ca pe un conac boieresc, cu elemente tradiţionale româneşti, cuverturi croşetate, perdele de borangic, mobilă veche, covoare ţesute în război, scoarţe. După ce au mers, însă, în vizită, din întâmplare, la un alt proiect turistic, toate planurile au fost reconfigurate, aşa că totul a căpătat o tentă mai modernă. „Valoarea proiectului iniţial a fost de 500.000 de euro, cu 50% finanţare europeană, dar investiţia totală a depăşit valoarea iniţială cu mult, pentru că am făcut upgrade la mai multe elemente din proiect. De exemplu, am înlocuit gresia din toate spaţiile comune şi din băi cu piatră naturală, iar uşile, mobilierul şi parchetul am ales să fie din lemn masiv, aşa că preţurile au fost pe măsură.” În plus, nu au fost mici nici costurile cu aducerea utilităţilor, precum curent sau apă, sau cele pentru amenajarea curţii, unde a fost folosită piatra care a fost scoasă din fundaţie. „Am avut noroc şi de meşteri care au ştiut cum s-o folosească şi cum s-o aşeze. Toate lucrurile acestea s-au făcut fără proiect, fără designer, doar la inspiraţia locului şi a meşterului.” De altfel, despre loc, Amalia Petre spune că mai degrabă el i-a ales pe cei doi soţi. Numele pensiunii vine de la cel al dealului, pe care se află, Cetăţuia, cu o înălţime de 632 de metri. Înainte de a începe construcţia, Amalia şi Romeo au mers să vadă locul, de care s-au îndrăgostit pe loc. Era o poiană fascinantă, fără copaci, iar în cel mai înalt punct al dealului se află o cruce de piatră de hotar din 1869. „Locul are în spate o istorie pe care am aflat-o abia mai târziu. În apropiere, la numai 600 de metri de schitul Cetăţuia, se află un loc superb, despre care se spune că regele Carol ar fi vrut să-l aleagă pentru a-şi face reşedinţa de vară, înainte de Sinaia. Legenda spune că lipsa apei din zonă şi un incident nefericit, interpretat ca fiind de rău augur (calul său s-a accidentat la picior când vizitau zona), l-au făcut să renunţe.”

Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.”

La distanţă de patru kilometri de pensiunea Cetăţuia se află Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire de călugări, atestată documentar din secolul al XVI-lea, iar pe dealurile de jur-împrejur, întinsă pe 20 de hectare, este tabăra de sculptură Măgura, o expoziţie în aer liber cu 256 de lucrări în piatră, care în 2020 a împlinit o jumătate de secol de la prima ediţie. Iar acestea nu sunt singurele facilităţi şi atracţii din zonă. „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii Noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu, munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică ce un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.” Pentru cei care îşi doresc mai mult să se relaxeze decât să cutreiere, Cetăţuia are o minibibliotecă, o masă pentru tenis de masă, tir cu arcul, un loc de joacă pentru copii, leagăne şi hamace. O cameră dublă la Cetăţuia costă aproximativ 450 de lei pe noapte şi include mic-dejun. Preţurile variază în funcţie de zilele săptămânii, dar şi în funcţie de sezon. În total, există două apartamente, o cameră triplă şi şapte camere duble. Restaurantul à la carte a ajutat la poziţionarea locului pe piaţă, având o capacitate la interior de 40 de locuri şi încă 50 la terasele din exterior. Chiar dacă anul trecut, familia Petre a pus lacătul pe poartă în perioada martie-iunie, din cauza pandemiei, rezervările nu au fost cu mult mai puţine faţă de anul precedent per total. Terasa s-a dovedit a fi un avantaj, iar clienţii au căutat locuri mai retrase, de dimensiuni mai reduse. „Cred că avem în jur de 2.000 de turişti pe an. Foarte mulţi au revenit la noi de mai multe ori. Am avut şi turişti străini, nu anul trecut, însă anterior pandemiei. Cei mai mulţi au fost din Israel, Germania, Olanda, dar şi din locuri foarte îndepărtate, precum Australia, Noua Zeelandă, Japonia sau Statele Unite ale Americii.” Amalia şi Romeo Petre vor să ducă mai departe proiectul Cetăţuia, aşa cum au reuşit şi până acum să-l dezvolte împreună. Se cunosc de 40 de ani, au fost colegi de clasă din şcoala generală până la liceu şi s-au făcut amândoi ingineri. Ea, mai precaută, a ales statutul de angajat, iar el, cu spirit antreprenorial, a ales riscul şi şi-a construit propria afacere încă din anii ’90. Seriozitatea şi munca sunt cele două elemente care i-au ajutat, cred ei. Pe ele se bazează şi pentru a pune în aplicare proiectul de extindere a pensiunii din judeţul Buzău. Mai aşteapă doar finanţarea, în rest totul este gata.

Amalia Petre, proprietară Cetăţuia: „Suntem, în mod fericit, plasaţi oarecum echidistant de multe obiective turistice, unele foarte cunoscute, cum sunt Vulcanii noroioşi, iar altele – pe cât de necunoscute, pe atât de surprinzătoare: Babele de la Ulmet sau Trovanţii de la Ulmet, aşezările rupestre de la Nucu şi munţii de sare. Zona Buzăului este o zonă turistică CU un potenţial enorm şi se fac demersuri pentru încadrarea geoparcului Ţinutul Buzăului ca geoparc UNESCO. Sunt locuri care abia aşteaptă să fie descoperite.”