Odata lumea era atat de mare incat aveai nevoie de cel putin 80 de zile sa o poti inconjura. Astazi ai nevoie doar de cel mult 80 de ore. Candva, celebrul arhitect american Philip Johnson spunea ca "arhitectura este arta irosirii spatiului", iar astazi constatam ca nu ne-a mai ramas mare lucru de irosit. Ce ramane de facut? Conversia arhitecturala este solutia cu care marile capitale au raspuns problemei. Din Los Angeles pana in Bristol, din New York pana in Viena, fostele cartiere industriale care deserveau necesitatile citadine stau martore faptului ca si orasele imbatranesc. Insa cum reciclarea este o preocupare pe cat de utila, pe atat de la moda, marile firme de arhitectura au inceput sa se bata pe proiectele de reciclare imobiliara, care aduc o vizibilitate suplimentara odata cu recunostinta locuitorilor oraselor eliberate de povara cenusie a fostelor zone industriale.
In New Yorkul anilor ?50 si-a facut loc pentru prima oara reciclarea in spatiul imobiliar, odata cu epoca de glorie a loft-urilor. Acestea si-au castigat definitiv celebritatea odata cu transformarea halelor industriale in spatii de locuit pentru artisti precum Andy Warhol sau Jean-Michel Basquiat, fiind apoi adoptate in masa de celibatarii marilor orase care descopereau subit ca au nevoie de mai mult spatiu locativ, pentru a face loc si mesei de biliard langa patul king-size.

Dupa decenii de celebritate in peisajul imobiliar, loft-urile au devenit clisee la fel de perimate ca fostele zone industriale in care azi asemenea apartamente se construiesc de-a gata. Era momentul ca un nou tip de reciclare imobiliara, mai plina de imaginatie si de perspective, sa isi faca loc in inima Europei.


VIATA INTR-UN CONTAINER DE GAZ
In 1896, patru gazometre inalte de cate 70 de metri si cu un diametru de cate 60 de metri se ridicau la orizontul districtului nr. 11, Simmering, din Viena, unde vreme de aproape 100 de ani urmau sa aprovizioneze capitala Austriei cu gaz. In 1984, cand acestea au fost inchise, viitorul lor mirosea a TNT, desi fusesera facute celebre de James Bond in filmul "The Living Daylights" din 1978 si adaposteau nenumarate petreceri in aer liber. Totusi, la doar cativa ani dupa ce au iesit din uz, cele patru structuri - aliniate cuminte in sir indian - au devenit unul dintre cele mai neobisnuite si pline de imaginatie exemple de refolosire adaptativa a unui sit industrial din intreaga Europa.
Incepand din1995 planurile unei conversii de proportii ale fostei zone industriale Simmering Gas Works au fost puse la punct, transformand-o pana la inceputul anului 2001 intr-un development rezidential, comercial si de business. O foarte mare parte a succesului de care s-a bucurat complexul Gasometer este designul inspirat ale celor patru carcase de caramida care adaposteau fostele rezervoare de gaz. Patru arhitecti de renume international au preluat sarcina de a converti cate un asemenea rezervor, structurile rezultante fiind diferite ca design, dar conectate printr-un pod suspendat, cu pereti din sticla, astfel incat cele patru cladiri constituie un adevarat complex unitar. Dupa 7 ani in care s-au investit 175 de milioane de euro, cele patru structuri goale - fiecare dintre ele suficient de mare pentru a adaposti faimoasa roata Ferris a Vienei - gazduiau 615 apartamente, un shopping mall cu 70 de magazine, care se intinde de-a lungul tuturor celor patru cladiri, 11.000 de metri patrati de spatii de birouri si sediul arhivelor vieneze, care adaposteste printre altele si ultimul testament al lui Ludwig van Beethoven.


PALATUL LUMINII VERSUS SCUTUL
Conversia gazometrului A, primul pe care il vor vedea cei care coboara in statia de metrou Gasometer, este bazat pe conceptul arhitectului francez Jean Nouvel. Acesta a atasat peretelui exterior al gazometrului noua turnuri rezidentiale suple, inalte de cate 12 etaje fiecare. Turnurile sunt asezate la distanta de cate patru metri unul de altul si permit luminii din exterior sa inunde interiorul cladirii prin ferestrele care faceau parte din structura initiala a gazometrului. Odata patrunsa in interior lumina este "captiva", fiind reflectata de nenumarate ori de suprafetele-oglinda ale peretilor cladirilor din interior, gazometrul A fiind botezat din aceasta cauza "Palatul Luminii". Mai mult, de acest nesfarsit joc de lumini din interiorul structurii nu beneficiaza doar rezidentii turnurilor, ci si vizitatorii centrului de shopping amplasat la parterul cladirii, separat de turnurile rezidentiale printr-un acoperis de sticla transparenta. Gazometrul B este rezultatul muncii lui Wolf D. Prix si Helmut Swiczinsky, membri fondatori ai grupului Coop Himmelb(l)au. Acestia au aranjat spatiile de locuit pe 5 etaje atasate structurii exterioare sub forma unor cercuri lipite de interiorul ei, totul in jurul gradinii interioare de la parter care continua shopping mall-ul din primul corp de cladire. Pe langa aceasta la parter mai exista si o sala de conferinte, izolata fonic, care poate gazdui evenimente cu pana la 4.000 de invitati. Pentru obtinerea unui efect special arhitectii au construit un al doilea corp de cladire cu destinatie rezidentiala, lipita de aceasta data de exteriorul containerului. Cunoscut sub numele de "The Shield" (Scutul), acest corp de cladire a fost destinat cazarii studentilor, iar din punct de vedere estetic scopul sau este acela de a adauga un element modern structurilor victoriene ale gazometrelor. Datorita vizibilitatii si arhitecturii dramatic diferite de restul complexului, "Scutul" a reprezentat elementul conversiei care a adus proiectului laude si critici in cantitati egale.
Gazometrul C este creatia lui Manfred Wehdorn, unul dintre expertii recunoscuti ai restaurarii arhitecturii rezidentiale si industriale vieneze. Acesta a ales sa pastreze intr-o masura cat mai mare aspectul si sentimentul initial al cladirii, pastrand intacta structura exterioara din caramida si construind in interior sase cladiri rezidentiale, atasate direct de peretii vechi, dand nastere astfel unor aranjamente interesante pentru apartamentele din aceste cladiri, toate luand forma unor felii de tort pentru a maximiza spatiul disponibil. Turnurile se ingusteaza spre varf si se termina cu terase acoperite de gradini care completeaza gradinile din curtea interioara. Gazometrul C include de asemenea trei niveluri de spatii de birouri sub etajele destinate apartamentelor si la parter se continua shopping mall-ul din Gazometrul A.
Pentru cel de-al patrulea corp de cladire designul lui Wilhelm Holzbauer a ales o solutie diferita. In loc sa adopte modelul cladirilor amplasate in cerc in interiorul structurii, acesta a amplasat trei turnuri rezidentiale intr-un aranjament in forma de stea, acestea fiind conectate in centru. Spatiile dintre cladiri au fost destinate gradinilor interioare. La nivelul subteran se afla o parcare deasupra careia se afla sediul Arhivelor Nationale din Viena.


CE ESTE INTR-UN GAZOMETRU
Gazometrele, containerele uriase in care era adapostit gazul folosit la incalzirea si iluminarea oraselor, au fost construite in multe tari de-a lungul secolelor 19 si 20 atunci cand gazul era obtinut prin prelucrarea carbunelui. Astazi, cand multe dintre acestea au devenit inutile odata cu trecerea la gazul natural, cateva dintre ele au fost adaptate unor noi necesitati, asemenea Gasometer City, asa cum a fost el botezat de localnici, care cuprinde:
Un shopping mall cu 70 de magazine, restaurante, baruri, cafenele si o vinoteca.
Un cinematograf multiplex cu 12 ecrane.
O sala pentru evenimente care poate gazdui pana la 4.200 de persoane.
O gradinita.
Sediul Arhivelor Nationale din Vienna.
11.000 de metri patrati de spatii de birouri.
615 apartamente.
Un camin pentru studenti cu 230 de locuri de cazare.
Conversia spatiilor interioare ale fostelor gazometre in spatii viabile pentru locuit si munca a presupus 11.200 de tone de otel, 93.000 de metri cubi de ciment, 92.000 de metri patrati de partitioning, 290 de kilometri de cablu si 120 de kilometri de tevi de apa.