În timp ce majoritatea investitorilor aleg să „parieze” pe bursă, real estate, aur sau bitcoin, arta are şi ea adepţii săi, chiar şi în România. Un curator, o tânără artistă şi un antreprenor care a ales recent să îşi ducă pasiunea de colecţionar la următorul nivel ne-au povestit, printre altele, la ce valoare se ridică piaţa locală de investiţii în artă, ce profil are investitorul român în obiectele din pasiune şi ce noutăţi există la ora actuală în industrie.

Dacă ar fi să ofer nişte caracterizări foarte exacte pentru investitorul român, aş zice că este inteligent, are studii de specialitate şi înţelege bine ce înseamnă rentabilitate şi diversificarea investiţiilor”, descrie Ioana Ciocan, curator independent şi General Manager al Art Safari, unul dintre cele mai cunoscute evenimente de artă locale, profilul românilor care investesc în artă. Ei fac o investiţie cam de 2-3 ori pe an, conform observaţiilor sale. „Pandemia a influenţat mult procesul de achiziţie, tranzacţiile sunt mai accesibile şi mai populare prin platformele online. La nivel global, piaţa online a continuat să se extindă în 2021, ajungând la o valoare de 13,3 miliarde de euro.”

Potrivit ei, valoarea pieţei locale de artă se ridică la aproximativ 30 de milioane de euro anual, în timp ce tranzacţiile globale ale pieţei de artă se situează la un estimat de peste 65 de miliarde de euro. „Christie’s şi Sotheby’s sunt cele mai puternice case de licitaţie din lume, iar Sotheby’s este prezentă şi în România prin intermediul Romania Sotheby’s International Realty, iar casa de licitaţii Artmark este principala platformă de promovare culturală.”

În Europa, ţările cu cel mai mare apetit pentru investiţiile în artă sunt Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Elveţia, urmate de Polonia. „Anul 2021 a înregistrat o creştere de aproximativ 30% faţă de anul 2020. Pe plan european, domină pieţele din Marea Britanie, Franţa şi Germania. Marea Britanie este chiar pe locul al treilea mondial, după Statele Unite şi China. Economiile statelor dezvoltate au, în primul rând, o cultură a investiţiei şi a economisirii. Banii cheltuiţi cu o operă de artă reprezintă o investiţie sigură, o investiţie care nu se devalorizează. Achiziţia de obiecte de artă sau ceasuri reprezintă (de secole!) o investiţie sigură, valoarea acestora crescând constant.” Investitorii din statele dezvoltate îşi diversifică portofoliul de investiţii şi au avut timp să experimenteze rentabilitatea investiţiei în artă, unde totodată cultura este aceea de „usual family business”. „În 2021, regăsim pentru prima dată pe locul patru în lume Franţa, care a înregistrat o performanţă solidă, depăşind pentru prima dată un miliard de dolari.”

Înapoi în România, Ioana Ciocan susţine că preferata iubitorilor de artă este arta clasică, arta muzeelor, arta marilor maeştri, dar notează că opere importante ale artiştilor muzealizaţi apar în piaţă din ce în ce mai rar. Remarcă, de asemenea, şi o preferinţă crescândă pentru ceasuri şi bijuterii de colecţie. „În 2021, pe 18 februarie, a avut loc cea mai bună licitaţie de artă contemporană organizată vreodată de casa de licitaţii Artmark, înregistrând un total de vânzări de 712.900 de euro şi o rată de adjudecare de 84,4%. Atunci s-au adjudecat Adrian Ghenie, Untitled, cu 129.000 de euro, Sabin Bălaşa, Călătorie, cu 31.000 de euro (record de autor), Costin Ioniţă, Cavalerul Negru, cu 30.000 de euro (record de autor la secţiunea sculptură tânără), Constantin Brâncuşi – Cap de fată (Premiere pierre directe) cu 14.000 de euro (record de adjudecare pentru o fotografie).”

În ceea ce priveşte NFT-urile de artă, în prezent pe val în rândul colecţionarilor din toată lumea, executiva spune că valoarea vânzărilor acestora a ajuns la 2,6 miliarde de euro. În România, adaugă ea, există un mare interes pentru NFT-uri, dar se remarcă mai degrabă un interes crescut pentru arta contemporană în general. „Un NFT interesant adjudecat pentru 2.250 de euro care mi-a atras atenţia a fost un NFT cu tematică religioasă, semnat de Daniel Codrescu şi intitulat «Cea mai înaltă decât cerurile».”

Despre ArtSafari, ajuns la a noua ediţie, Ioana Ciocan spune că anul acesta va funcţiona diferit faţă de ediţiile precedente, şi asta pentru că în 2022 vor exista două sezoane expoziţionale, ajungându-se „de la zece zile de artă pe an, la trei luni de artă per ediţie”. Executiva descrie schimbarea drept „un maraton de artă pentru public, dar şi pentru întreaga echipă Art Safari, care va avea la dispoziţie (doar) o lună şi jumătate de la finalizarea primei ediţii, pentru amenajarea sezonului expoziţional din toamnă”.

Potrivit ei, este pentru prima dată în istoria evenimentului când se va folosi doi ani la rând acelaşi spaţiu, Palatul Dacia-România, în baza unui parteneriat între Art Safari şi Muzeul Municipiului Bucureşti. „Spaţiile clădirii în care odinioară lucrau bancheri şi funcţionari vor fi cucerite încă o dată de artă, conturându-se astfel un spaţiu expoziţional contemporan.” Acestea vor găzdui în sezonul de primăvară-vară, între 12 mai şi 7 august, de joi până duminică, cinci expoziţii, una dintre cele mai aşteptate fiind „Picasso, Dali & Falla – Pălăria cu trei colţuri”, care va expune arta grafică a celor mai importanţi artişti spanioli ai secolului trecut: Pablo Picasso şi Salvador Dali. Un alt obiectiv în cadrul evenimentului va fi Pavilionul Muzeal, dedicat lui Theodor Aman, marele maestru al picturii româneşti, întemeietor al şcolii de belle-arte de la noi. „Aman a reuşit să arate într-un mod extrem de amănunţit stilul de viaţă al elitei sociale şi culturale româneşti prin scenele de gen cu instantanee din lumea contemporană.” Publicul va putea vizita, de asemenea, Pavilionul Aniversar, care va găzdui o expoziţie de fotografie semnată de Barbara Klemm, care marchează 30 de ani de parteneriat germano-român în Europa. „Este o expoziţie de neratat (...), care prezintă fotografii realizate de distinsa fotografă, cu Germania de Vest şi de Est înainte de unificare, dar şi fotografii realizate în aceeaşi perioadă în România.” În Pavilionul Contemporan, al cărui curator este Alexandru Rădvan, vizitatorii vor putea admira arta tânără, printre care se numără şi lucrările Irinei Dragomir, „o artistă-fenomen, în plină ascensiune, care s-a remarcat încă de la absolvirea Universităţii de Artă din Bucureşti prin arta numită „figurative pop”, şi unul dintre artiştii favoriţi ai Ioanei Ciocan. În anii trecuţi, ea povesteşte că lucrările Irinei Dragomir au fost incluse în expoziţii de grup şi au fost printre preferatele publicului Art Safari, primind mii de share-uri pe reţelele de socializare, „astfel că am hotărât să îi dedicăm prima expoziţie personală”. Ioana Ciocan aminteşte totodată şi de tururile de noapte din cadrul evenimentului, în cadrul cărora lucrările pot fi descoperite „pe ritmuri de muzică live, la un cocktail party, cu ajutorul unui ghid carismatic care iubeşte arta şi reuşeşte să îi facă şi pe vizitatorii noştri să se îndrăgostească de ea”.

Mai bine mai târziu decât niciodată

Am stat de vorbă şi cu Irina Dragomir, pentru a afla cum e viaţa de artist în România şi care a fost evoluţia sa până în prezent. Am aflat de la ea că frumos să trăieşti din artă, dar nu este simplu. Despre sine spune că a crescut după o perioadă în care a muncit mult.

„În februarie 2020, lucrarea mea, Woman with Weapon, s-a adjudecat cu 600 de euro, în aprilie 2021, Love is Blind, cu 1.600 euro, iar în noiembrie 2021, Queen Takes King s-a adjudecat cu 3.500 euro! Sunt mândră că arta mea este dorită de colecţionari şi că ajuns şi peste graniţe.”

Pasiunea sa pentru pictură a început în clasa a 5-a, prin prisma tehnicii de predare a profesorului de desen de atunci. „Ne explica totul cu atenţie şi pasiune, era foarte diferit ce ceilalţi profesori pe care-i avusesem. Tot el mi-a recomandat să mă înscriu la Şcoala gimnazială de arte nr. 1 (actualmente, Şcoala gimnazială de arte „Iosif Sava”). I-am urmat sfatul şi lumea mea s-a schimbat! La şcoala de artă mi s-a deschis o altă lume care mi se potrivea de minune şi am început să pictez cu mai multă seriozitate.” Îşi aminteşte că, în anii de şcoală, arta devenise aproape terapeutică: „Mă foloseam de ea ca să-mi exteriorizez frământările specifice vârstei”.

„Cred că părinţilor mei le era teamă ca nu mă voi putea susţine financiar din artă, aşa că nu am dat la Tonitza, ci la Informatică. Mi-am petrecut anii de liceu încercând să desluşesc tainele calculatoarelor şi visând la atelierele de la liceul de artă.”  

Irina Dragomir, artist

La vremea aceea, spune însă că pictura nu era considerată o meserie de viitor. „Cred că părinţilor mei le era teamă ca nu mă voi putea susţine financiar din artă, aşa că nu am dat la Tonitza, ci la Informatică. Mi-am petrecut anii de liceu încercând să desluşesc tainele calculatoarelor şi visând la atelierele de la liceul de artă.”

După terminarea liceului, nu s-a înscris imediat la UNARTE, pentru că i se părea că a rămas în urma faţă de cei care au studiat la liceele de specialitate. „M-am gândit că al doilea cel mai bun lucru pe care aş putea să îl fac cu viaţa mea ar fi să încerc să ajut oamenii care suferă, aşa că am dat la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti. A fost o idee bună, pentru că m-a pregătit pentru viaţa reală şi mi-a oferit repere importante despre cum să mă raportez la mine şi la ceilalţi.” A continuat să picteze însă de-a lungul anilor, indiferent de ce a mai studiat şi de ocupaţiile pe care le-a avut. „Inima mea a rămas mereu acolo, dar îmi lipsea încrederea. Trecusem de 30 de ani când am hotărât să dau admiterea la UNARTE. Mi-am dat seama că mi-e mai frică de regretul (care m-ar putea urmări toată viaţa) că nu am încercat, decât de un posibil eşec.” Între timp, s-a maturizat şi asta spune că se vede şi în felul în care se raportează la pictură. „A devenit ceva foarte serios şi intim, care nu mai ţine doar de abilităţi tehnice. Este o pictură care creşte şi se transformă odată cu mine. Felul în care m-aş descrie pe mine se potriveşte şi cu lucrările mele. E ceva jucăuş şi copilăresc, dar şi ceva sobru şi serios în ele şi în mine.”

Obiectivul său principal a fost şi este acela de a progresa şi de a fi un artist bun, fără să se situeze într-un context sau o sferă anume. „Interesul publicului pentru lucrările mele a crescut începând cu anul 2019. În acel an, dar şi în 2021, arta mea a împânzit tot oraşul pentru a promova cel mai important eveniment din domeniul artelor vizuale, din România – Art Safari. Picturile mele au apărut pe afişe imense care îmbrăcau clădirile, pe autobuze şi chiar pe cartele de metrou. În nici un caz nu puteau fi ignorate.”

Personajele sale spune că povestesc depre lucruri pe care le-a trăit şi le-a gândit sau le-a văzut la oamenii din jurul său. „Sunt o persoană sensibilă şi analitică, aşa că tot ce văd şi aud lasă urme în mine şi devine potenţial material pentru creaţia artistică. Simt că aş strica magia dacă aş povesti faptele concrete din spatele picturilor. Cred că privitorul trebuie să aibă libertatea de a-şi suprapune propriile conţinuturi peste imaginile pe care eu le creez. Vreau ca el să se joace în voie cu ceea ce vede şi să decripteze poveştile în cheie proprie.” Irina Dragomir este de părere că arta poate fi considerată un teren periculos financiar. „De aceea, părinţii nu m-au susţinut neapărat în această direcţie atunci. Acum mă susţin.” Expoziţia sa din cadrul Art Safari, „Roşu, galben şi albastru”, curatoriată de Alexandru Rădvan, spune că va vorbi despre culoare şi putere. „Voi semna, de asemenea, şi instalaţia din holul central al Palatului Dacia-România, unde se va desfăşura Art Safari, care va fi şi un omagiu adus lucrării „Roşu, galben şi albastru” de Piet Mondrian.

Antreprenoriat în industria talentelor

Cu toate că au deja un business într-un domeniu total diferit (curăţătoria ecologică Blue Lagoon Clean), ca pasionaţi de artă, antreprenorii Vlad Elias şi Cristina Tarasevici au ales să dedice şi acesteia o parte din timpul şi resursele financiare de care dispun. Recent, au pus bazele galeriei de artă online englehARdT collection, cu o investiţie operaţională de 10.000 de euro şi investiţii în opere de artă, efectuate pe parcursul ultimilor 15 ani, care depăşesc 100.000 de euro. „Galeria englehARdT collection s-a născut din pasiunea pentru artă şi în general pentru frumos”, spune Vlad Elias, cofondator. Potrivit lui, galeria se axează pe trei piloni de dezvoltare, primul fiind patrimoniul expoziţional, care nu este scos la vânzare şi al cărui rol este de a promova şi informa publicul despre valorile româneşti autentice, în materie de artă. Al doilea pilon este cel de vânzare propriu-zisă, unde antreprenorii au deja conturate două categorii de artişti care expun: cei foarte tineri, aflaţi la început de drum şi cărora le pun la dispoziţie o platformă online pe care să se poată exprimă şi ajunge la public, categorie pe care au denumit-o „Capsula de artă”, şi a două categorie, în care pun la dispoziţia pasionaţilor de artă şi nu numai, opere ale pictorilor contemporani consacraţi. Al treilea pilon de dezvoltare este cel investiţional, în care sunt expuse opere de artă cu randament mare, segment dedicat mai mult investitorilor în artă. Ideea galeriei povesteşte că a plecat de la propria colecţie de ară, de la nevoia de a promova valorile româneşti autentice ca alternativă la ce este promovat şi considerat „main-stream” în zilele noastre, dar şi de la un sentiment puternic că românii sunt pregătiţi şi îşi doresc să investească în cultură şi educaţie. „Poate fi considerat un pariu riscant, dar noi avem încredere că este un moment oportun pentru a investi şi promova cultura românească.” Vlad Elias spune că, ţinând cont de structura galeriei englehARdt collection, publicul ţintă este unul vast. „Pentru iubitorii de artă, avem Patrimoniul expoziţional unde au acces la lucrări care altfel nu ar fi expuse publicului. Pentru cei nou iniţiaţi avem proiectul Capsula de artă, unde preţurile de achiziţie pentru o lucrare variază între 300 şi maxim 2.000 de lei, pentru lucrări originale, de calitate, lucrate pe pânză cu şasiu din lemn, tehnică ulei pe pânză sau tehnici mixte. Iar pentru pasionaţii de artă şi colecţionari, am pregătit zona de pictori contemporani consacraţi, de unde îşi pot alege lucrările favorite.”

Printre artiştii expuşi în cadrul Patrimoniului expoziţional antreprenorul îl menţionează pe Bogdan Mihai Radu, cu o un superb tablou intitulat «Fantoma din bibliotecă», amintind totodată de lucrarea „Femeie îmbăindu-se”, ce poartă semnătură lui Nicolae Tonitza, de o lucrare rară semnată de Ştefan Luchian – „Proiectul picturii Bisericii Amzei, dar şi de lucrarea lui Lucian Grigorescu, „Interior din atelierul artistului”. Din cadrul portofoliului expoziţional mai fac parte lucrări semnate de Lucian Liciu, Ţia Peltz, Dumitru Macovei şi Eugen Raportoru. „În cadrul Capsulei de artă – Volumul I, suntem extrem de mândri de colaborarea cu Liceul Tonitza în care avem 30 de lucrări semnate de patru dintre cei mai buni elevi ai liceului, dar şi o colaborare cu Giulia Mara Gaga, o artistă talentată aflată la început de drum. La capitolul pictori contemporani consacraţi, expunem spre vânzare nouă lucrări ale pictorului Mihai Noroc.” Obiectivele pe termen scurt şi mediu ale fondatorilor ţin de întregirea patrimoniului expoziţional, astfel încât să deţină cel puţin o lucrare semnată de fiecare pictor reprezentativ pentru arta românească. „Pentru proiectul Capsula de artă ne dorim să extindem parteneriatele cu tinerii artişti aflaţi la început de drum, la nivel naţional, şi astfel proiectul să capete reprezentativitate. Iar obiectivele pentru segmentul investiţional ţin de a oferi lucrări cu randament mare, semnate de pictori români celebri.” Potrivit lui Vlad Elias, apetitul românilor pentru artă este în creştere în ultimii ani, iar sfera de interes este diferită în funcţie de etapa de dezvoltare a fiecăruia în materie de artă. Cei tineri, exemplifică el, sunt mai mult atraşi de digital, NFT-urile fiind preferate „ca formă de artă digitală dacă îi putem spune aşa”, cei care acum îşi conturează preferinţele în artă, dar şi bugetele alocate, sunt atraşi mai mult de artă contemporană, în timp ce pasionaţii şi investitorii sunt atraşi de opere de calitate, indiferent dacă vorbim despre clasic, contemporan şi mai nou, digital. „Dacă ne referim la segmentul sub 35 de ani, aceştia sunt mai mult atraşi de arta digitală, aspect pe care îl considerăm pozitiv deoarece am observat o migrare a interesului de la digital la clasic, dar şi invers. În orice caz, atât timp cât discutăm despre artă, în orice formă, digitală sau clasică, discutăm despre un beneficiu adus societăţii româneşti în ansamblul ei.”

Antreprenorul susţine că lucrările bine alese pot aduce randamente anuale şi de 20%, iar ca o medie, în ultimii câţiva ani „putem spune că arta, referindu-ne la pictori români consacraţi, generează un randament mediu de 10%”.

„Lucrările bine alese pot aduce randamente anuale şi de 20%, iar ca o medie, în ultimii câţiva ani putem spune că arta, referindu-ne la pictori români consacraţi, generează un randament mediu de 10%.” 

Vlad Elias, cofondator, enGlehARdT collection şi Blue Lagoon Clean