O dovadă grăitoare a faptului că oamenii priveau cheia ca pe un simbol al prestigiului şi al puterii se găseşte în Roma Antică, unde bogătaşii îşi ţineau obiectele de preţ în sipete şi purtau cheile pe deget, la inel, ca să poată fi văzute de ceilalţi, scrie New York Times.

Cu trecerea timpului, cheile au crescut în dimensiuni, nemaiputând fi purtate pe deget, au căpătat o ornamentaţie din ce în ce mai bogată, iar cei care le confecţionau dobândiseră un asemenea grad de măiestrie, încât deja creau încuietori care le să permită proprietarilor să-şi dea seama dacă cineva a încercat să le descuie fără ştirea lor.

După revoluţia industrială, cum numărul celor care aveau nevoie să-şi ţină în siguranţă obiectele de preţ a crescut, cheile au început să fie produse în cantităţi mai mari, devenind din ce în ce mai simple ca design, iar în ziua de azi se văd concurate de versiuni digitale instalate pe smartphone-uri şi pe computere care pot activa şi dezactiva încuietori de la distanţă.

Cheile digitale din ziua de azi îi permit posesorului să nu-şi mai facă griji dacă nu cumva a uitat să încuie uşa la plecare şi, în plus, se pot programa să funcţioneze la anumite ore, lucru util pentru hoteluri sau companii de închiriere de maşini. De cealaltă parte, dezavantajele cheii digitale sunt dependenţa de bateria dispozitivului pe care este instalată ori problema pe care o poate reprezenta pierderea acestuia.