Cu doua zile inainte de Anul Nou, Federal Communications Commission (FCC), autoritatea americana antitrust, isi dadea acordul pentru achizitia BellSouth de catre American Telephone & Telegraph Company (AT&T). Acesta a fost si ultimul obstacol trecut care mai impiedica fostul monopol american sa devina cea mai mare dintre companiile tehnologice din lume dupa nivelul veniturilor. Cu aproximativ 120 de miliarde de dolari venituri anuale combinate, noul AT&T depaseste de departe Verizon, al doilea grup telecom din Statele Unite (cu venituri de 75 de miliarde de dolari), Microsoft (aproape 45 de miliarde de dolari venituri), Vodafone (peste 41 de miliarde), ca sa nu mai vorbim de Google (9 miliarde de dolari). Poate singura companie cu care ar putea fi comparata acum AT&T este General Electric, cu venituri in 2005 de aproape 150 de miliarde de dolari, dar care are mai multe surse de venit adiacente, din infrastructura sau produse financiare.

Ca restul companiilor de telecomunicatii care au aparut intre timp ar trebui sa se teama este foarte clar. Ar trebui sa se teama insa si clientii? Intrebarea este fundamentata de faptul ca istoricul AT&T nu este imaculat. Incepand cu anii ‘50 si pana la sfarsitul anilor ‘70, incercand sa realizeze cea mai mare retea de telecomunicatii de pe Pamant, compania a provocat falimentul concurentilor care avea servicii de telefonie de lunga distanta (intre state). AT&T s-a impus apoi ca una din primele companii care au inceput sa ofere telefonie mobila sau servicii de robot telefonic, reusind sa faca fata concurentei Internetului in primii ani de utilizare a acestuia. S-ar putea, asadar, spune ca decizia FCC de a lasa practic din nou AT&T sa se ocupe de telecomunicatii e ca si cum ai pune lupul paznic la oi.

In Statele Unite, problema furnizorilor de acces la Internet (servicii pe care compania le ofera acum) este acum de a gasi o metoda de taxare suplimentara a surselor de consum semnificativ de banda larga, intens utilizate de americani, pentru ca serviciile oferite de ele sufoca reteaua de fibra optica. E vorba de serviciile oferite de distribuitorii de infotainment online, companii de Internet cum sunt Google (mai nou cu YouTube), Yahoo! sau studiouri de filme. In aceste conditii, forta data de dimensiunea de acum a AT&T este de natura sa ingrijoreze. Desigur, institutia de reglementare a pietei ar pedepsi orice tentativa de exercitare a unei pozitii dominante. Dar e vorba de nuante. AT&T nu ar fi nevoita nici macar sa opreasca accesul furnizorilor de continut: ar fi suficient ca fostul monopol sa "ajusteze" usor cantitatea de date care ii traverseaza la un moment dat infrastructura. Iar serviciile care au nevoie de capacitati mari de trafic ar fi direct afectate prin faptul ca un clip video, bunaoara, ar trebui sa fie urmarit de catre utilizatori in secvente sacadate. Evident, AT&T nu poate intinde coarda foarte mult in detrimentul propriilor clienti, dar discutiile atrase de puterea nou dobandita a operatorului ar putea readuce in actualitate taxarea distribuitorilor de continut.

Preluarea de anul trecut a BellSouth a fost catalogata de bancherii de la Goldman Sachs drept tranzactia anului. E drept ca e suficienta aritmetica pentru a ajunge la aceeasi concluzie. Au fost platiti 67 de miliarde de dolari prin schimb de actiuni pentru BellSouth, impreuna cu reteaua de telefonie mobila Cingular Wireless si site-ul YellowPages.com, cu venituri semnificative din publicitate, iar procesul va fi finalizat complet pana la sfarsitul acestei luni. De altfel, Cingular Wireless reprezenta deja un punct comun pentru cele doua companii, cu actiunile impartite 40/60 intre AT&T si BellSouth. Cele doua companii combinate vor putea economisi, in urma preluarii, 2 miliarde de dolari la nivelul anului 2008, doar pe baza sinergiilor noului grup, iar in 2010 se estimeaza ca suma va ajunge la 3 miliarde de dolari. "Niciun parteneriat intre doua companii independente, indiferent cat de bine conduse ar fi, nu poate egala viteza si eficienta unei singure companii", declara Edward Whitacre, CEO al AT&T.

Dar uriasul grup telecom proaspat format nu mai seamana deloc cu cel de la momentul spargerii fostului monopol din anii ‘80. Toata infrastructura functioneaza pe tehnologie IP mai eficient ca niciodata, iar telefonia mobila va contribui cu o treime la nivelul veniturilor din 2008, apreciaza reprezentantii companiei. Dar poate cel mai important aspect, din punctul de vedere al lui Edward Whitacre, este ca se detaseaza si mai mult de principalul sau competitor, Verizon Communications. Unul dintre punctele puternice ale Verizon il reprezinta reteaua de telefonie mobila Verizon Wireless, cu circa 60 de milioane de clienti - un joint-venture intre Verizon Communications (55%) si Vodafone (45%).

Acum, imensa piata de telecomunicatii a Statelor Unite inseamna doar trei operatori, iar al treilea, Qwest Communications International, e deja un jucator din liga mica, cu mult sub AT&T si Verizon Communications. Si chiar daca achizitia BellSouth ii va aduce fara indoiala beneficii importante lui Whitacre, managerul nu va fi scutit de batai de cap. In urmatorii cinci ani, veniturile companiei nu sunt estimate sa urce cu mai mult de 1% in fiecare an. In zonele in care se extinde - televiziune prin cablu si servicii de Internet - exista companii concurente puternice, cum ar fi Comcast sau chiar Google. Iar anul viitor Whitacre implineste 65 de ani, varsta la care teoretic ar trebui sa se pensioneze. Dar o va putea face impacat ca a reusit sa duca la bun sfarsit cea mai mare fuziune realizata vreodata in Statele Unite.