„Programator la feminin”: Poveştile de succes a cinci românce care şi-au construit de-a lungul timpului o carieră în industria de IT

Autor: Alexandra Cepăreanu Postat la 22 iunie 2022 1463 afişări

Curiozitate, „moştenire” de familie, o oportunitate de care au profitat la timp sau, pur şi simplu, pasiune – sunt motivele care le-au determinat pe numeroase tinere aflate la începutul carierei să aleagă tehnologia pentru viitorul profesional. Câteva reprezentante ale companiilor locale de profil ne-au spus cum s-a transformat această alegere într-un parteneriat pe termen lung. Care e povestea lor?

 

O pasiune din copilărie, transformată în carieră. A câştigat primul concurs de informatică în şcoala generală şi chiar dacă multe persoane au încercat să îi ghideze paşii spre o altă meserie, Silvia Stegaru, care în prezent deţine funcţia de engineering manager în cadrul Adobe România – cel mai mare centrul de dezvoltare-cercetare al gigantului american din Europa – şi-a continuat visul şi chiar a devenit doctor în informatică, titlu obţinut la Universitatea Politehnică din Bucureşti pentru lucrarea cu titlul „Modelarea, monitorizarea şi optimizarea consumului energetic în clădiri”.

Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul carierei?

Provocări au fost multe, una dintre cele mai mari fiind obţinerea titlului de doctor în informatică.

Nu vorbesc aici neaparat de volumul de muncă, ci în general de lipsa de sprijin pentru doctoranzi în sistemul nostru educaţional, de foarte multe ori am simţit că sunt pe cont propriu, iar termenele limită nu erau comunicate clar, din timp şi uneori nu erau comunicate deloc.

Cum arată agenda ta zilnică?

Sunt multe întâlniri, iar pentru a putea să am şi timp efectiv de lucru, îmi blochez acest timp în calendar. Vineri este ziua când reuşesc să mai prind din urmă ce rămâne, pentru că e „no meetings Friday”.

Câţi oameni ai în echipă şi ce pregătire trebuie să aibă candidaţii care vor să se alăture echipei tale?

În prezent am în echipă cinci oameni, un mix de juniors şi mid-level. Când mă gândesc la oamenii pe care aş vrea să îi am în echipă şi alături de care să lucrez mă uit mai mult la ce valori au şi dacă suntem aliniaţi. Skillurile se fac în timp, dar doar dacă ai un growth mindset, pe când calităţi care sunt cheie pentru atmosfera din echipă şi care influenţează productivitatea oamenilor – calităţi precum empatia – au nevoie şi de o dorinţă de schimbare şi de un efort mult mai mare pentru a se îmbunătăţi.

Ce cursuri de pregătire urmezi pentru a fi în pas cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu evoluţia industriei şi câţi bani investeşti în pregătirea constantă?

Am câteva resurse pe care le citesc constant şi care consider că mă ajută şi anume Harvard Business Review şi un blog online dedicat managerilor care gestionează echipe diverse – TechTello. În prezent mă înscriu la cursuri de pregătire în funcţie de nevoia imediată, în parte şi pentru că după ce treci de un anumit nivel este mai greu să găseşti cursuri avansate care să rezolve o problema nişată. Îmi doresc eu să explorez la un anumit moment. De multe ori obţii cele mai bune sfaturi de la un networking de profesionişti, iar acesta se creează în timp şi este destul de greu să ai acces la persoane cu mai multă experienţă decât tine fără sisteme care să faciliteze acest lucru. Toate exemplele acestea sunt resurse gratuite, iar o dată la ceva timp mai investesc şi în cărţi sau cursuri online, dar şi acestea de obicei ca urmare a recomandărilor din cercul profesional.

Cum s-a schimbat industria locală în care activaţi în ultimii ani comparativ cu alte state europene?

Consider ca industria locală este încă în creştere. Un lucru pe care l-am observat în ultimii ani a fost mai ales creşterea segmentului de start­-up-uri, mai ales prin programele precum Innovation Labs care oferă bazele şi networkingul necesar oricui doreşte să pornească un start­up tech.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

De multe ori în industria tech am întâlnit oameni care aveau biasuri puternice şi, mai mult decât atât, îşi întăriseră atât de mult credinţa în propriile vorbe că nu mai erau deloc deschişi spre dialog. De multe ori aspectul acesta răsare atunci cand apar discuţii despre diversitate şi incluziune (D&I), mai ales legat de subiecte cu privire la minorităţi din ţara noastră, precum LGBTQĂ sau romii, dar şi pentru cazul cel mai des intalnit în D&I, femeile în tech. Suntem departe de a avea dialoguri deschise, iar din păcate asta înseamnă presiune pentru persoanele care au poveşti de spus, să se gândească de două ori dacă vor să le spună unei audienţe care nu e pregatită să recepţioneze mesajul, ştiind stigmatul prin care vor trece dacă încearcă să semnaleze problemele prin care trec. Momentan multe dintre aceste poveşti sunt spuse în cadrul comunităţilor, acolo unde ai acel „spaţiu sigur”, unde simţi că nu vei fi judecat/ă şi poate vei primi şi sfaturi bune.


M-am alăturat echipei Adobe la 1 iunie 2021, în calitate de Software Engineer, iar în februarie 2022 am făcut o mişcare laterală pe o poziţie de Engineering Manager. Alegerea am facut-o din liceu, deşi primul concurs de informatică l-am câştigat chiar în şcoala generală. Multe dintre persoanele din jurul meu - prieteni, profesori - mă împingeau spre alt gen de carieră pentru că au considerat că nu voi face faţă, în ciuda faptului că demonstrasem pasiune pentru domeniu încă de mică. Norocul meu că sunt destul de independentă şi nu am nevoie de validare externă, a povestit într-un interviu pentru BM Silvia Stegaru.


Ce funcţie (şi în ce domeniu) îţi doreşti să ocupi în următorii 10 ani?

În următorii 10 ani mă văd conducând echipe de managers, funcţie care vine şi cu provocări specifice, spre exemplu, cum poti motiva oameni să îi motiveze pe alţii? Cum îi poţi învăţa lucrurile pe care tu le-ai dobândit în urma experienţei şi să îi poţi accelera pe ei şi pe echipele lor?

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Lecţia principală pe care eu mi-am însuşit-o a fost că trebuie să fiu mai blândă cu mine. Când a început pandemia, la fel ca mulţi alţii, mi-am propus să fac multe cu timpul pe care nu-l mai petreceam pe drum. Apoi am început să mă deprim când mi-am dat seama că nu pot ţine pasul cu lista de TO DO-uri pe care eu însămi mi-am impus-o, cu OKR-urile puse pentru lucruri care ar trebui să mă relaxeze (spre exemplu, minim 50 de pagini citite pe zi), iar perfecţionismul meu, care de altfel mi-a folosit foarte bine în carieră, a început să mă saboteze pe planul personal. În plan personal mi-am propus să fiu atentă la trăirile mele – e atât de uşor să te izolezi, să te deprimi, să te deconectezi în timp ce eşti încă oarecum funcţional la locul de muncă. Acum mai mult decât înainte de pandemie mi se pare important să ne mai luăm din când în când câte o zi liberă, să mergem prin parcuri, să ieşim în natură şi să vizităm alte oraşe, să reluăm legătura cu prieteni vechi fără absolut niciun motiv decât acela de a mai schimba două vorbe. În plan profesional, sunt încă la început în rolul meu de Engineering Manager şi îmi doresc să cunosc mai bine oamenii din echipa mea şi să îmi dau seama cum îi pot sprijini în cariera lor. Şi nu mă refer aici doar la skillurile hard pe care ei le deprind sau la oportunităţi în termeni de proiecte, ci să dau mai departe din experienţa mea şi legat de well-being, de work life balance, de cum poţi să ai grijă şi de tine şi să nu simţi că rămâi în urmă.

Ce hobby-uri ai?

Unul dintre interesele mele principale este diversitatea şi incluziunea, motiv pentru care în 2016 am fondat Asociaţia Codette, cea mai mare comunitate pentru diversitate şi incluziune în STEM din România. În prezent activez în asociaţie în calitate de preşedinte. Găsesc destul timp şi pentru mine, îmi place să mă plimb, să călătoresc, dar şi orice are legătură cu gătitul şi mixatul cocktailurilor (care în mintea mea se aseamănă cu alchimia şi chiar văd ca pe un challenge să pot reproduce un anumit gust, fie al unui fel de mâncare, fie al unui cocktail). Cel mai mult mi-a luat 2 ani de zile să „reproduc” gustul unui cocktail al cărui nume nu-l ştiam, am încercat cu tot felul de siropuri şi nu obţineam vâscozitatea sau gustul dorit. În final, am descoperit întâmplător un whiskey cu miere şi am ştiut instant că era exact ce îmi trebuia în combinaţie pentru a obţine gustul din amintire.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

Cea mai recentă carte citită este „Spun asta doar pentru că te iubesc” de Deborah Tannen. Mi-a recomandat-o o prietenă şi este genul de carte pe care mi-aş fi dorit să o citesc la 20 de ani, pentru că îţi oferă un cadru pentru decodificarea metalimbajelor – ce vor apropiaţii tăi de fapt să spună atunci când fac o anumită afirmaţie. Dacă aţi fost într-o discuţie în contradictoriu sau aţi asistat la una în care interlocutorii par că sunt fiecare pe propriul fir narativ şi că nu se ascultă, aceasta este cartea care vă pune totul în perspectivă şi vă va ajuta să aveţi dialoguri eficiente, rezolvând mai întâi problema de sub suprafaţa afişată.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Am fost recent în Viena şi mi-a plăcut foarte mult oraşul, mi-aş dori să revin acolo şi să stau mai mult. În vacanţă eu personal mă deconectez complet – mai mult decât atât, nu aş considera că am făcut treabă bună în echipă dacă nu aş putea să deleg şi să am încredere că am clarificat necunoscutele înainte să plec, iar persoana care preia are în primul rând încredere în sine să ia decizii cât sunt plecată. Şi este de datoria noastră ca manageri să dăm această încredere oamenilor şi să le dăm cadrul astfel încât ei să ştie să ia decizii, pentru ca şi noi în final să beneficiem şi să nu stăm cu stres în propria noastră vacanţă.



Atracţia pentru IT devenită carieră. A terminat Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (Publicitate) la SNSPA (Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative) şi a urmat un program de master în cadrul Facultăţii de Jurnalism de la Universitatea Bucureşti. Şi chiar dacă îşi dorea o carieră în publicitate, drumul a dus-o pe Andreea Marin spre o carieră în domeniul tech, iar în prezent ocupă rolul de technical lead în cadrul Innobyte, companie românească specializată în dezvoltarea de soluţii software pentru e-commerce.

Cum ai ajuns să lucrezi în cadrul Innobyte şi ce îţi place cel mai mult la ceea ce faci?

La recomandarea unui prieten, am ajuns la Innobyte. Asta a fost acum opt ani. Eram începătoare şi mă simţeam mereu copleşită când colegii mei vorbeau de programare. Nu înţelegeam mai nimic, dar vedeam cu câtă pasiune vorbeau şi cumva mi-au insuflat şi mie dorinţa asta să ajung în punctul în care să iubesc ceea ce fac încât să-i pot inspira şi eu pe alţii. Am ajuns să mă simt ca acasă în Innobyte, iar lucrul acesta se reflectă şi în afara programului, când ne strângem mai mulţi şi ne jucăm online. Am ales să-mi construiesc o carieră în acest domeniu şi datorită mediului în care lucrez. Ce mi-a plăcut şi încă îmi place la Innobyte e că nu am timp să mă plictisesc de ceea ce fac. Îmi place că pot alterna partea de cod cu partea de design. Azi implementez un design pentru o campanie, mâine fac eu designul pentru un nou website. E fain să ai susţinere din partea managementului să îţi urmezi pasiunile, iar asta nu lipseşte în Innobyte. În afară de asta, îmi mai place să desenez şi să citesc.

Câţi oameni ai în echipă şi ce pregătire trebuie să aibă candidaţii care vor să se alăture echipei tale?

În momentul de faţă, suntem o echipă formată din patru oameni specializaţi pe front end development. Au intrat în familia Innobyte când erau la fel de începători ca mine când am ajuns aici. I-am ajutat să crească, le-am oferit suport, iar acum sunt independenţi pe proiectele alocate. Doi dintre ei au deja o experienţă de trei ani în cadrul firmei, iar al treilea are jumătate de an de experienţă în domeniu, experienţă acumulată tot în cadrul Innobyte. Nu-i nevoie de o pregătire anume ca să te alături echipei. Important e să ai dorinţa de autodepăşire şi să-ţi placă ceea ce faci, restul se învaţă.

Ce cursuri de pregătire urmezi pentru a fi în pas cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu evoluţia industriei şi câţi bani investeşti în pregătirea constantă?

De cinci ani lucrez pe Magento 2, platformă open-source pentru e-commerce. Pentru examenul de Magento 2 Certified Professional Front End Developer am învăţat din documentaţia pusă gratuit la dispoziţia publicului de către cei de la Magento şi am achiziţionat câteva practice tests. În ceea ce priveşte ReactJS, pe website-ul aferent există tutoriale. YouTube e o altă sursă de învăţare pe care o folosesc. Am câteva cursuri pe Udemy şi Pluralsight legate de UX şi UI Design. În principiu, dacă e ceva ce nu găsesc online, apelez la site-uri precum Udemy sau Pluralsight. Innobyte e o companie în care îţi sunt susţinute pasiunile şi dorinţa de învăţare. Astfel, putem face cursurile dorite sau putem să ne înscriem la examene pentru diferite certificări, iar cheltuielile sunt suportate de firmă. Deci nu prea pot spune că investesc banii personali în pregătire.

Cum s-a schimbat industria locală în care activaţi în ultimii ani comparativ cu alte state europene?

Consider că s-a diminuat graniţa în industrie, între România şi alte ţări europene. Avem mulţi clienţi din afara ţării cu care lucrăm, iar rate-urile şi salariile developerilor sunt aliniate. Din acest motiv, mi se pare şi mai uşor dacă vrei să lucrezi pentru companii din afară, pentru că ai deja experienţă.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

Posibilitatea de a lucra remote ar trebui introdusă în cadrul cât mai multor firme. Consider că ar fi un lucru bun pentru natură, pentru angajaţi şi pentru angajatori. Angajaţii nu ar mai pierde timp inutil în trafic, iar timpul respectiv şi-l pot aloca pasiunilor sau familiei. Angajatorii ar putea avea membri în echipă din orice colţ al ţării sau, de ce nu, al globului şi n-ar mai plăti chirie şi întreţinere pentru diferite clădiri de birouri.

Cât de mulţumită eşti de salariul pe care îl ai? Sub ce plafon nu „poate fi scăzut” salariul, în domeniul în care lucrezi? Cum vezi evoluţia salariilor din industrie anul acesta?

Salariul e o modalitate prin care îţi sunt recunoscute performanţele şi îţi este arătată aprecierea privind evoluţia ta ca angajat. Pe lângă salariu, unele firme aleg să-şi arate recunoştinţa şi prin diferite bonusuri sau alte beneficii. Innobyte are un mod corect de a arăta angajaţilor că sunt apreciaţi. În domeniul IT, salariile sunt direct proporţionale cu cererea de pe piaţă. Mai mult decât atât, portofoliile firmelor se extind şi la nivel global. Dacă până acum 10 ani aveam clienţi predominat din România, acum clienţii din afara ţării îşi aduc businessul pe meleagurile româneşti, ceea ce e un lucru bun pentru industrie şi se reflectă şi în evoluţia nivelurilor salariale.


Îmi doream o carieră în publicitate ca art director şi citeam tot ce prindeam legat de domeniul acesta. Aşa am ajuns să găsesc un articol legat de atribuţiile unui art director în cadrul unei agenţii de publicitate, iar una dintre aceste atribuţii făcea referire la partea de web design. Am început să învăţ să «desenez» pagini web, însă nu m-am oprit doar la design, pentru că voiam să înţeleg cum funcţionează totul. În cadrul unui internship la o agenţie de publicitate din Bucureşti am avut un task pentru website-ul unui client. Aveam de făcut nişte bannere pentru mai multe pagini şi, în timp ce navigam prin site-ul respectiv, descoperisem o serie de bug-uri. Astfel, pe lângă bannerele cerute, le-am trimis şi fixurile pentru bugurile găsite. Atunci am descoperit că îmi place cu adevărat să scriu cod, a spus pentru BM Andreea Marin.

Cum arată agenda ta zilnică?

În Innobyte se lucrează în continuare de acasă chiar şi postpandemie. Pentru a menţine relaţia cu echipa mea, păstrăm activ grupul de pe Discord. Astfel, dacă n-avem vreo şedinţă, ne sunăm de la prima cafea şi lucrăm împreună. Fiecare lucrează la taskul său, dar mai schimbăm o vorbă, o glumă, un funfact. De la Project Manager primim tichetele şi le rezolvăm în funcţie de prioritate. Pot aloca tichete membrilor din echipa mea în funcţie de gradul de dificultate al taskurilor raportat la nivelul fiecărui front end. Dacă un task e prea complex şi are un deadline din scurt, îl preiau eu. Dacă nu, e preluat de un alt front end, iar eu îl îndrum unde-i cazul, şi ajunge la testare după ce îi fac şi code review.

 


Ce funcţie (şi în ce domeniu) îţi doreşti să ocupi în următorii 10 ani?

În următorii 10 ani vreau să-mi extind capabilităţile de front end şi la sisteme headless, vreau să stăpânesc ReactJS, să avansez semnificativ pe zona de design şi, dacă-mi mai rămâne timp, mi-ar plăcea mult să încep să mă joc şi cu dezvoltarea de aplicaţii mobile.

Ce lecţii ţi-au adus ultimii doi ani şi ce rezoluţii ţi-ai fixat pentru acest an, în plan personal şi profesional?

Pandemia m-a făcut să realizez cât de bine se poate lucra de acasă şi că nu e nevoie să pierzi ore în trafic pentru a sta tot în faţa unui calculator. În plus, mi se pare că sunt mai apropiată de echipa mea, în sensul că vorbim mai mult, chiar şi în afara orelor de lucru. Le înţeleg mai bine nevoile şi simt că sunt mai relaxaţi când îmi cer ajutorul. În ceea ce priveşte evoluţia mea, anul acesta mi-am propus să-mi termin website-ul. Va fi un site de tip portofoliu, dar puţin diferit faţă de un „site de prezentare” clasic. Într-o primă fază, urmăresc să ating mai multe aspecte în ceea ce priveşte construcţia lui: creativitatea, abilitatea de a desena, aplicarea practică a noţiunilor învăţate în reactjs, capacitatea de a mă organiza şi motiva să duc la bun sfârşit un proiect personal.

De ce ai rămas în România?

Am avut o perioadă în care îmi doream să plec din ţară. Acum câţiva ani am aplicat pentru un job de Magento 2 Front End Developer la o firmă din Austria. Însă am renunţat la gândul de a mai pleca în momentul în care am primit
taskul de probă. Salariul nu era cu mult mai mare faţă de cât câştigam în momentul respectiv în ţară, dar volumul de muncă cerut raportat la deadline nu era realist. Acum, privind în retrospectivă, mă bucur că am rămas. Am parte de experienţa unui job în afară, pentru că lucrez cu clienţi străini şi pot să mă bucur de confortul propriei case.

Care este ultima carte pe care ai citit-o şi pe care ai recomanda-o?

Ultima carte terminată a fost „The Illustrate­d Brief History of Time” de Stephen Hawking. E uşor de parcurs şi de înţeles. Acum sunt la al doilea volum din seria „The Expanse” de James Corey. Cartea e bazată pe serialul cu acelaşi nume şi o recomand chiar dacă nu sunteţi împătimiţi ai genului sci-fi.

În ce destinaţie îţi doreşti să evadezi în concediul din acest an, ce locuri ai pe lista scurtă şi ce tip de călător eşti - te deconectezi total de job în vacanţă sau verifici e-mailul frecvent?

Anul acesta o să ajung iar în Grecia. Cred că-i locul preferat al celor care-şi doresc o evadare „exotică”, dar aproape de casă. Tot anul acesta, am pe listă şi Efteling Park din Olanda şi Walibi din Belgia. În general, dacă sunt în concediu, într-o zonă relaxantă, sunt activă pe Discord şi pot răspunde la întrebări şi neclarităţi. Îmi place să ştiu că e totul în ordine pe proiectul meu sau că pot ajuta, dacă-i nevoie. Dacă, în schimb, sunt în vreun roller coaster, am încredere deplină în echipa mea.



15 ani de carieră în IT, plini de curiozităţi. Absolventă a Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti, cu master în cadrul aceleiaşi universităţi, Corina Staicu, care în prezent ocupă funcţia de Chief Operating Officer (COO) în cadrul eSolutions, companie românească de dezvoltare software cu o vechime de peste 20 de ani pe piaţa IT de pe plan local, activează deja în domeniul IT de 15 ani.

Ce provocări ai întâmpinat de-a lungul carierei?

Privind retrospectiv, nu am perceput vreodată provocări majore din cauza faptului că sunt femeie. Ca în orice alt domeniu, în industria IT poate lucra oricine are chemare, voinţă, pasiune şi deschidere spre nou. Totul depinde de tine şi de modul în care gândeşti şi reuşeşti să-ţi pui în aplicare ideile şi cunoştinţele. În clipa de faţă, în eSolutions, 35% din echipă este formată din femei şi avem multe exemple de colege care s-au reprofilat din alte industrii şi, având capacitatea de a deprinde know-how tehnic rapid, au avansat uşor. Statistic vorbind, România stă în fruntea clasamentelor din Europa privind numărul de femei care activează în domeniul IT. Într-adevăr, când m-am înscris la facultate, în anii 2000Ă, numărul de fete era extrem de mic; de fapt, la mine în grupă eram singura fată, ceea ce mi-a adus răsfăţ şi protecţie din partea colegilor mei, în special pentru că luam notiţe citeţ. Am simţit o provocare la un moment dat, prin 2010, din cauza altor preconcepţii legate de vârstă sau naţie – un manager din altă ţară nu a crezut că o prezentare de arhitectură bine structurată poate fi făcută de o echipă de tineri din România şi nu de o mare companie de consultanţă. Între timp, este cert că percepţia asupra specialiştilor români şi capabilităţilor tehnice ori vârstei la care poţi face performanţă în domeniu s-a schimbat radical.

Cum arată agenda ta zilnică?

Încerc să păstrez un echilibru în activitatea zilnică - îmi rezerv un interval de timp flexibil pentru orice poate apărea nou şi necesită clarificare (trei – patru ore) şi un interval fix pentru întâlniri şi activităţi planificate. Din experienţa de lucru, am înţeles că oamenilor le este dificil să fie productivi dacă atenţia este fragmentată de-a lungul zilei. Un exemplu concret – dacă există o întâlnire de 2,5 ore  dimineaţa şi o alta de 3,5 ore după-amiază, sunt slabe şanse ca în intervalul rămas să mai fii productiv. De aceea, întotdeauna am gândit la nivel de companie întâlniri programate şi productive. Este important în domeniul nostru să avem un mindset agil şi să implementăm şi un asemenea mod de lucru, agile/SCRUM. Este un mix bun între planificare şi deschiderea pentru schimbări ce pot apărea şi pe ultima sută de metri. Tot din agile am „împrumutat’’ şi ritualurile pe care le aplicăm în diverse departamente şi proiecte interne. De exemplu,  întâlnirile zilnice (daily – aliniere de 15 minute dimineaţa devreme) sau cele de revizuire şi planificare săptămânală sunt foarte importante între departamentele de marketing, sales, support, ajutând la planificarea agendei personale şi oferind tuturor predictibilitate asupra calendarului, la nivel de companie. În plus, cel mai important aspect este că vorbim cu toţii aceeaşi limbă şi avem aceleaşi principii de lucru.

Ce cursuri de pregătire urmezi pentru a fi în pas cu tot ce se întâmplă pe piaţă şi cu evoluţia industriei şi câţi bani investeşti în pregătirea constantă?

Din punct de vedere tehnic, noi suntem o şcoală de formare pentru domeniu. O parte din businessul eSolutions este Academy, prin care oferim cursuri de pregătire în peste 50 de tehnologii pentru specialiştii marilor centre tech locale. Evident, tot acest know-how se răsfrânge şi în interiorul companiei şi, posibil, în curând şi către grupul internaţional din care facem parte. Aşadar, încerc să îmi pun în agendă un update permanent din această zonă. Sunt în mod particular interesată de cursuri de Agile şi PMP şi urmăresc ceea ce este relevant în piaţă (local şi internaţional). În funcţie de entitatea organizatoare, o certificare în domeniu porneşte de la aproximativ 1.000 de euro.

Câţi oameni ai în echipă şi ce pregătire trebuie să aibă candidaţii care vor să se alăture echipei tale?

Echipa noastră numără 110 persoane, fiind în continuă dezvoltare. În general, avem nevoie de oameni seniori din punct de vedere tehnic, pentru că proiectele în care ne implicăm au un nivel mare de complexitate. Altfel, la nivel soft, preţuim entuziasmul şi pasiunea pe care oamenii noştri o pun în activitate şi abilitatea lor de a crea o echipă cu ceilalţi, lucru important în special în contextul actual în care lucrăm, în mare parte, remote. Am avut colegi care s-au alăturat echipei din alte organizaţii şi care au fost surprinşi că nu sunt mustraţi când greşesc. Evident că nu ne dorim să greşim încontinuu, dar intenţia de a îndrepta o greşeală, de a-ţi lua lecţia şi a face mai bine ulterior este importantă, iar abilitatea unui manager în astfel de situaţii este dată de un echilibru între răbdare, ascultare, fermitate şi blândeţe.


M-am alăturat echipei eSolutions în decembrie 2015, după o experienţă extinsă atât pe zona tehnică, de programare, ca liber profesionist, cât şi în calitate de consultant şi de team leader în cadrul OMV Petrom. În 15 ani de activitate, am experimentat o suită de roluri, de la programator, team leader, consultant, ajungând, cumva natural, în zona de operaţional. Cred că pasiunea şi background-ul tehnic, care îmi permite să înţeleg în profunzime cerinţele şi nevoile dintr-un proiect, sunt definitorii pentru parcursul meu”, a spus într-un interviu pentru BM Corina Staicu.

Ce ai schimba la industria în care activezi?

Sunt două aspecte pe care le consider relevante. Primul, este nevoie de o înţelegere mai profundă din partea autorităţilor că suntem brand de ţară, un domeniu puternic, în plin avânt, care contribuie major la PIB-ul ţării şi care merită un climat predictibil şi suport real pentru dezvoltare. Al doilea, este necesară o armonizare a nevoilor companiilor cu programele de studii din universităţile de profil.


Cât de mulţumită eşti de salariul pe care îl ai? Sub ce plafon nu „poate fi scăzut” salariul, în domeniul în care lucrezi? Cum vezi evoluţia salariilor din industrie anul acesta?

 

Paginatie:

Urmărește Business Magazin

Am mai scris despre:
industria de IT,
Carieră,
romance,
programatori,

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.bmag.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.