Decizia de a taxa suplimentar posturile de radio online pentru muzica pe care o difuzeaza ar putea falimenta cea mai mare parte a companiilor din domeniu, dar n-ar putea stopa declinul vanzarilor de CD-uri. Vremea lor a trecut.

Evolutiile in domeniul distributiei de muzica sunt din ce in ce mai interesante. La inceputul lunii februarie, Steve Jobs -  seful suprem de la Apple - a publicat pe situl web al companiei un mesaj in care spunea explicit ca ar renunta bucuros la sistemele DRM (Digital Rights Management), starnind nedumerire in industria muzicala si satisfactie printre consumatori. Fara indoiala, Jobs se baza pe ceva ce noi inca nu stiam... Am aflat la inceputul lui aprilie ca EMI - unul dintre cei patru giganti ai industriei muzicale - a decis sa-si puna in vanzare prin Apple iTunes Store intregul catalog intr-o forma fara DRM. O exceptie notabila se refera la muzica formatiei Beatles, datorita unui litigiu relativ la marca Apple. Pretul mai mare al pieselor fara DRM este oarecum compensat si de calitatea sporita a codificarii, asa ca miscarea a fost considerata de observatori o veste buna.

Vestea proasta a venit insa zilele trecute, cand Copyright Royalty Board din Statele Unite a sporit semnificativ taxele pe care trebuie sa le plateasca posturile de radio din Internet pentru muzica pe care o difuzeaza. Decizia intra in vigoare la 15 mai, insa taxele vor fi colectate retroactiv pentru anul 2006, ceea ce ameninta sa scoata din business o mare parte din firmele din domeniu. Compania AccuRadio.com, care opereaza unul dintre posturile semnificative de radio din internet, va fi pusa astfel sa plateasca 600.000 de dolari pentru anul trecut, in conditiile in care veniturile au fost de 400.000 de dolari. Protestele numeroaselor companii, printre care se numara Yahoo! si AOL, nu au putut influenta decizia care ar putea afecta un public estimat la peste 50 de milioane de ascultatori.

Contextul in care a survenit acest "pas inapoi" (cum il considera Felix Miller, cofondator al Last.fm) poate aduce cateva clarificari importante. Vanzarile totale de muzica au scazut cu 3% in 2006, cu toate ca distributia prin Internet s-a dublat in anul care a trecut, ajungand acum la 10% din totalul distributiei. Altfel spus, cresterea distributiei prin Internet nu a fost suficienta pentru a compensa declinul tot mai accentuat al vanzarilor de CD-uri, astfel incat marii jucatori ai industriei muzicale au fortat venituri suplimentare din alte zone ale Internetului, pe care in mod evident il considera sursa tuturor nenorocirilor. Intr-un anume fel, au dreptate, insa observatorii domeniului inclina sa creada ca modelul de afacere al industriei muzicale a ramas in urma. Mai mult, chiar scaderea vanzarilor este pusa la indoiala, pentru simplul motiv ca statisticile se refera doar la "zona oficiala". Marile case de discuri au incetat sa mai fie o atractie pentru tinerii muzicieni, care au descoperit posibilitatea de a se reprezenta ei insisi prin intermediul Internetului. Sunt zeci de mii de formatii si muzicieni independenti care isi publica muzica in retele precum MySpace. Multi au situri web proprii, de unde publicul le poate descarca muzica, fie in mod gratuit fie contra cost, constatand ca aceasta varianta le furnizeaza o expunere pe care casele de discuri nu le-o pot asigura. O alta cale o reprezinta tocmai posturile de radio prin Internet, care le pot asigura chiar si o sursa de venituri, dar constituie o cale de a accede la o audienta semnificativa. De exemplu, muzicianul Alexis Harte declara ca datorita serviciului muzical Pandora a reusit sa vanda online multe CD-uri, care altfel n-ar fi avut nicio sansa sa fie editate, iar cei cativa centi in plus pe care i-ar castiga prin sistemul de redistribuire a sumelor colectate de la posturile de radio n-ar compensa pierderea pe care ar suferi-o daca Pandora va disparea. Este, pana la urma, o alta forma a ceea ce Chris Anderson numeste "coada cea lunga" ("the long tail"): agregarea prin Internet a vanzarilor mici din zona mai putin interesanta din punct de vedere comercial.

Dar mai e ceva: muzica digitala devine tot mai mult un instrument de marketing pentru prestatiile live ale muzicienilor, sectorul cel mai in crestere al industriei muzicale (16% in 2006). Acolo sunt banii si nu este nicio surpriza ca 92% din tot ce incaseaza Rolling Stones vine din concerte si nu din vanzarile de discuri. Adica din cele 150 de milioane de dolari incasati de trupa britanica din concerte in 2006, marile case de discuri nu incaseaza niciun cent.

Noua ecuatie pare urmatoarea: muzicienii se promoveaza prin internet si castiga bani din concerte, ocolind astfel casele de discuri. Aici sunt procentele pierdute, nu in piraterie si nici in muzica difuzata de posturile de radio din Internet.