Business Magazin: Ce înseamnă ideea de CSR pentru cultura unei companii şi cum poate fi integrată în aceasta?

Măriuca Talpeş, cofondator BitDefender şi CEO Intuitext: Cred că orice companie din România îşi dă seama că trebuie să se implice în schimbarea în bine a ceea ce se întâmplă în societatea românească. Noi am făcut acest lucru de mulţi, mulţi ani şi am început prin a ne uita cu atenţie la copiii care termină şcoala. Probabil că cei care prin anii 2000 aveau o companie, cel puţin în zona de tehnologie, au constatat că talentele pe care eram obişnuiţi să le vedem înainte de ’89 absolvind universităţile începeau să dispară sau nu erau pregătite pentru ceea ce ne dorim noi. Adică, dacă angajai un coleg pe un post, te aşteptai să ştie ceva din facultate pentru acel post. Mai târziu, prin 2005-2010, ne aşteptam să aibă cât de cât dorinţa de a învăţa nişte competenţe de bază, nu ne mai aşteptam să ştie ceva din fişa postului pe care voiai să îl angajezi. Iar astăzi am ajuns să ne dorim să avem absolvenţi care gândesc logic, care doresc să înveţe, care citesc cu plăcere, care sunt pasionaţi de ce îşi aleg să facă în viaţă. Din păcate, e o evoluţie tristă, şi atunci Bitdefender şi Intuitext şi-au propus de mulţi ani să ajute şcoala, pe de-o parte, şi pe de altă parte, antreprenorii – tot ce înseamnă start-up-uri, antreprenoriat în România, atât cât putem să ajutăm.

Diana Tănase, marketing manager, Mastercard: Responsabilitatea pentru companii poate să fie definită în foarte multe moduri, indiferent că susţii o cauză locală sau globală. La nivel internaţional Mastercard a considerat întotdeauna că trebuie să investească în comunităţi. Suntem prezenţi în peste 200 de ţări şi teritorii, fiecare cu problemele şi cu nevoia lor de ajutor. La nivel internaţional şi la nivel mare, principala cauză susţinută este programul de combatere a foametei, a Naţiunilor Unite, World Food Programme, în care Mastercard este principalul partener din punct de vedere corporate, ajutorul constând în ceva foarte pragmatic şi foarte simplu, şi anume: susţinerea meselor la şcoală, în societăţile în curs de dezvoltare, acest lucru fiind cumva punctul care începe un cerc de sustenabilitate. Acele mese sunt luate de la agricultorii locali, duse la şcoală, iar faptul că acei copii beneficiază de o masă caldă la cursuri îi determină pe părinţi să îi lase să meargă, pentru că suma necesară pentru a ţine copilul acasă înclină în a-l trimite la şcoală atât timp cât el vine sătul. Este o matematică foarte simplă a societăţilor respective. În România noi am făcut de mult timp foarte multe lucruri mai mici pe lângă susţinerea cauzelor globale şi am început de anul acesta cu o altă abordare. De-a lungul timpului am investit destul de mult în campanii de educare a consumatorilor în ceea ce priveşte plăţile cu cardul. Cu toţii avem carduri, însă, în marea economie a ţării, puţini sunt cei care le folosesc. Ce am încercat să facem începând cu anul acesta a fost să trecem din zona premiilor foarte pragmatice de tip vouchere, vacanţe, lucruri pe care le fac toate companiile în promoţii, la a pune toate produsele şi serviciile noastre în scopul unui mai mare bine. Am ales acest mai mare bine prin susţinerea cauzei „Noi facem un spital” şi am considerat că tot ce putem să dedicăm unui mai mare bine va merge anul acesta către un spital. Suntem foarte mândri să vedem că măcar o cărămidă din întreaga construcţie vine de la noi şi mai mult de-atât, nu e vorba de o cărămidă, ci de faptul că vom facilita, noi fiind o companie de tehnologie şi de inovaţie, sosirea în România a celor mai noi tehnologii de management medical, care vor pune spitalul în funcţiune.

Business Magazin: De unde deprinde o companie abilităţile necesare pentru a derula bune practici de CSR?

Măriuca Talpeş, BitDefender: Cred că trebuie doar să îşi dorească şi să facă asta cu multă determinare şi pasiune. Nu cred că trebuie să ai abilităţi, trebuie doar să îţi doreşti foarte mult să schimbi ceva în jurul tău, în bine. Poţi să îţi construieşti propria echipă sau poţi să foloseşti echipe care există în jurul tău, echipe de profesionişti. Sunt foarte multe organizaţii nonguvernamentale care fac lucruri foarte bune. În mod sigur şi înveţi continuu, pentru că de cele mai multe ori domeniul pe care îl alegi nu este al tău, principal, dar ca orice companie, mai ales ca antreprenor, e excepţional, e un lucru plăcut să o iei de la zero şi să încerci să schimbi ceva în jurul tău, chiar dacă nu ai experţi, chiar dacă nu ştii să o faci. Cauţi soluţii, e ca şi cum ai face un alt start-up.

Business Magazin: Există vreo modalitate prin care bunele practici de CSR se exportă către ţările în care activează o companie?

Diana Tănase, Mastercard: Am un dubiu legat de sintagma „bune practici” în CSR. Nu cred că există nici bune, nici rele practici; există doar practici. Pentru că orice faci în acest domeniu, indiferent pe cine şi cum decizi să ajuţi, tot faci bine. Sigur, avem experienţe din alte ţări, dăm şi noi mai departe din experienţa noastră, dar nu cred că o iniţiativă care încearcă să construiască ceva, să susţină un loc care are nevoie de susţinere, poate să fie altfel decât o bună practică. Nu consider că poate să existe un ghid de bune practici, pentru că orice iniţiativă, oricât de mică ar fi, este în sine o bună practică. Noi, ca România, am luat cumva frâiele CSR-ului Mastercard în Europa pentru că am ajutat o cauză foarte mare şi am pus toate activităţile noastre în susţinerea acestei cauze. Dar toată lumea face câte puţin. Educaţia, sănătatea sunt clar locuri unde orice ai face este o bună practică. Cred că, dacă am putea, cu toţii am vrea să facem mai mult.

Business Magazin: Există din exterior o percepţie cum că CSR-ul de multe ori are scopul principal de a îmbunătăţi imaginea companiei. Cum puteţi dumneavoastră să contracaraţi această idee?

Diana Tănase, Mastercard: Noi, intern, nu folosim termenul de CSR. Mi-e teamă că, într-un fel, sonoritatea acestui termen înseamnă să pui un petic acolo unde ai stricat ceva, ceea ce nu cred că e cazul, cu siguranţă nu al nostru. Cred că sunt puţine companiile care fac asta pentru a repara ceva ce au stricat. Vreau să cred că majoritatea investeşte în această zonă pentru a lăsa ceva în urmă şi pentru a considera că o putere a unei companii poate să fie pusă în scopul binelui, la fel cum fiecare gest pe care îl face fiecare dintre noi poate să creeze un mic bine.

Măriuca Talpeş, BitDefender: Nu ne-am pus niciodată problema să legăm numele Bitdefender sau Intuitext de ceea ce facem. O facem pentru că simţim că trebuie să o facem, şi am văzut acest lucru şi la alte companii. Pur şi simplu trebuie să ne unim şi să schimbăm în bine România, şi în zona medicală, şi a educaţiei, şi a mediului sănătos economic. Nu contează cine o face. Probabil că sunt companii care pun alături numele companiei, dar parcă în ultima vreme nu am văzut lucrul ăsta în România şi m-aş bucura să nu fie aşa. În schimb am văzut foarte multe persoane, indiferent că sunt antreprenori, manageri de companii sau oameni care lucrează în companii, care fac foarte multe lucruri şi nu spun ce fac.

Business Magazin: Cât de important este voluntariatul în rândul angajaţilor?

Măriuca Talpeş, BitDefender: Constat că se întâmplă şi mă bucur că de multe ori ne şi spun: „Vrem şi noi să mergem acolo. Vrem şi noi să punem nişte panouri solare, să văruim o şcoală, să reparăm un zid, să ajutăm nişte copii de la diferite case de copii să înveţe mai bine”. De multe ori vin la noi doar ca să îi îndrumăm unde să meargă, dar în rest o fac absolut singuri. Am constatat că foarte mulţi colegi participă, fără să ne spună, şi în zona de educaţie, şi împăduriri, şi curăţenie. E o bucurie şi o plăcere a lor pe care an de an şi din ce în ce mai mult o pun în mişcare. Proiectele noastre într-adevăr ajung să fie cunoscute de ei, dar nu intenţionat. Nu le cerem nicio implicare.

Diana Tănase, Mastercard: Cumva la noi e un pic mai organizat prin prisma faptului că cineva s-a gândit de mult la asta şi avem chiar un număr de zile pe care ni le putem lua pentru a face voluntariat, evident totul fiind, pe partea aceasta, legat de cauza spitalului. Ne-am dedicat timpul ajutării asociaţiei „Dăruieşte viaţă” cu ceea ce au avut nevoie, lucruri de bază. De exemplu, am stat câteva zile cu ele şi am ajutat la introducerea unor formulare într-o bază de date. Mai important decât orice altceva este însă faptul că o companie care are o viziune de a construi şi de a ajuta, indiferent că e vorba de sănătate, de educaţie, de mediu, inspiră oamenii sau îi face un pic mai responsabili legat de ceea ce fac în viaţa de zi cu zi. Te simţi cumva parte dintr-o cauză mai mare, te duci cu mai mult drag la muncă, crezi că are sens un lucru în care de obicei nu crezi. Voluntariatul este ceva care trebuie să vină, aşa cum spunea şi doamna Talpeş, dintr-o pasiune legată de ceva ce îţi place ţie să faci. Cred că inspiraţia este ceea ce o companie trebuie să le aducă oamenilor şi fiecare să o aplice aşa cum consideră că i se potriveşte.

Business Magazin: Cum sunt stabilite în cadrul companiilor dvs. domeniile CSR de intervenţie, astfel încât să răspundă aşteptărilor părţilor interesate?

Diana Tănase, Mastercard: Diferă foarte mult abordarea globală de lucrurile pe care le facem în fiecare zi. Global, Mastercard susţine ecosistemele de plăţi şi ecosistemele digitale de plăţi. Ceea ce înseamnă că acolo unde se poate crea un nou ecosistem şi o nouă modalitate de a face lucrurile să funcţioneze, trebuie adăugate părţi care să conducă către această zonă de incluziune financiară. Putem interveni şi pe partea de sustenabilitate. Ne interesează, de asemenea, să investim şi să susţinem zonele care vor avea o parte foarte puternică de inovaţie şi de tehnologie. De aceea în spital investiţia noastră se va duce în tehnologizare, în aducerea celor mai noi sisteme medicale în România, dar, în afară de motive şi o viziune similară cu cea a companiei respective, e vorba de inimă şi de ceea ce simţim fiecare.

Business Magazin: Consideraţi că este responsabilitatea dumneavoastră, ca manager al companiei, să faceţi mai mult în sensul dezvoltării acţiunilor de voluntariat?

Măriuca Talpeş, BitDefender: Evident. Tot ce gândim în zona de implicare socială trece prin conducerea companiilor. Ne implicăm şi cu timp, şi financiar, în toate felurile. Multe companii care au apărut după ’90 şi au luat-o de jos cu capitalismul în România s-au gândit multă vreme cum să avem o ţară cu o economie sănătoasă, bine dezvoltată, şi să putem concura de la egal la egal cu alte ţări. Mai toată lumea şi-a pus problema: Cum s-o facem? E foarte greu de făcut, întrebarea e: „Ce domeniu alegi?”. Şi dacă alegi totuşi un domeniu, cum am ales noi educaţia, pentru că credem în continuare că fără tineri educaţi nu ai cum să ai o economie foarte bună şi competitivă, şi educaţia este foarte vastă, trebuie să vezi care este punctul unde trebuie să ai impact, şi partea foarte bună în ultimii ani este că mulţi care îşi aleg un domeniu îşi propun deja indicatori mult mai mari, cu impact mare.

Business Magazin: Cum şi la ce interval de timp se măsoară impactul programelor de CSR? Sunt utilizate aceste rezultate pentru a schimba direcţia sau specificul acestor programe?

Diana Tănase, Mastercard: Dacă cineva ştie, să ne spună şi nouă. Noi încă nu am găsit această modalitate şi nici nu o căutăm. Partea de investiţie în comunitate este o bucată din toată strategia de business, de dezvoltare, de promovare. România este una dintre ţările cu cea mai bună dezvoltare şi cea mai mare creştere din Europa, conducem detaşat la penetrarea tehnologiei în viaţa de zi cu zi, şi mă refer la plăţile contactless, la lansarea modalităţilor de plată prin telefon şi a portofelelor electronice de plată. Se văd nişte lucruri foarte bune în businessul Mastercard în România, şi sigur asta ne va face să continuăm şi ce facem din punctul de vedere al sustenabilităţii.

Măriuca Talpeş, BitDefender: Trebuie să măsori, vrem să măsurăm. E foarte greu să faci asta în educaţie, impactul vine în mulţi ani, nu imediat. Noi am început să ajutăm educaţia înainte de anii 2000. Iniţial ne-am pus problema: „De ce nu mai avem vârfuri la olimpiadele şcolare, de ce România nu mai are rezultatele pe care le avea?”, şi am început să ajutăm foarte mult lotul olimpic, pregătirea lor, asta a fost o primă iniţiativă. Apoi am făcut câteva comunităţi online, pentru profesori, pentru copii olimpici. Apoi am zis: „Haideţi să facem o şcoală pentru cei mici, care în orăşelele de unde sunt nu au un meditator sau un profesor care să îi pregătească pentru extraşcolar, adică pentru olimpiadă”, şi am făcut „Viitori olimpici”. În urma acestui proiect, măsurarea rezultatelor ne-a arătat că la Facultatea de Matematică numărul studenţilor a crescut şi participanţii au început să redacteze mult mai bine problemele. Un alt lucru pe care îl facem de patru ani este să premiem profesori foarte buni din România, un proiect care ne este foarte drag şi sperăm să schimbe un pic în primul rând statutul acestei meserii. Cam toate cercetările din lumea largă spun că ceea ce ai de modificat ceva pentru a schimba educaţia în bine într-o ţară este să ridici nivelul profesorilor.

Business Magazin: Se implică mediul privat suficient în rezolvarea problemelor societăţii?

Măriuca Talpeş, BitDefender: Cred că suficient nu e niciodată. Sigur nu este suficient. Ce mi-aş dori foarte mult să se întâmple în următorii ani este să ne unim forţele mai mult. E foarte bine că sunt multe companii care au iniţiative oriunde în ţară, chiar şi în Bucureşti. Ar fi minunat dacă măcar pe anumite proiecte ne-am aduna forţele ca să putem schimba şi mişca lucrurile. Sunt în România 200.000 de profesori, peste 6.000 de şcoli şi 2-3 milioane de copii. Situaţia este extraordinar de diferită, vorbim de copii, chiar şi în oraşe, care nu prea au ce mânca, la ţară nu mai zic. Mulţi nu merg la şcoală pentru că nu au cu ce să se încalţe. Unii îşi aşteaptă fraţii să vină de la şcoală ca să ia ghetele celuilalt ca să meargă şi ei. Dar sunt copii extraordinar de dotaţi, foarte maturi pentru vârsta lor, pentru că trec prin probleme mari. 40% din copiii din România nu pot înţelege, la 14 ani, un text pe care îl citesc. Aceşti copii nu pot fi salvaţi decât în cazuri foarte rare în liceu sau mai târziu, nu au cum să aibă o meserie bine plătită, la un moment dat vor dispărea meseriile pe care ei le pot face, pentru că vin roboţii şi automatizările. Deci jumătate dintr-o generaţie pe care acum o ducem în clasa a VIII-a, chiar dacă s-au născut la fel ca ceilalţi, nu va mai putea avea un job mai târziu. Asta se va răsfrânge pe tot ce înseamnă potenţialul acestei ţări. 

Diana Tănase, Mastercard: Sunt foarte multe locuri în care ne putem implica. În acelaşi timp cred că o societate are nevoie de sprijin din multe părţi, niciun tip de ajutor nu îl poate substitui pe celălalt. Sunt multe domenii în care putem avea acelaşi entuziasm. Putem vorbi de mediu, de sănătate. Sunt foarte multe studii care arată cât de slabe sunt şansele de viaţă ale unui copil bolnav în România. Ne putem implica în foarte multe lucruri, toate sunt la fel de bune, educaţia este un subiect extraordinar de mare. Vorbim şi de educaţia de bază, dar în acelaşi timp şi educaţia financiară în România este un lucru care până nu de mult lipsea cu desăvârşire, şi aici am încercat să ajutăm tocmai pentru că suntem o companie financiară, care doreşte ca tinerii zilei de mâine să ştie să folosească într-un mod care să-i ajute toate resursele de economisire, de creditare şi tot ce mai există într-o ţară dezvoltată. Ce cred că este important pentru orice companie este ca fiecare dintre noi să încerce să îşi găsească locul în a începe să construiască ceva – pentru viitorul lui, pentru viitorul societăţii, pentru orice lucru în care crede. Noi am început de aici, de la cauza de sănătate, am considerat că este viziunea cea mai apropiată de lucrul pe care vrem să-l construim noi. Nu ne vom opri aici, ne uităm deja la alte direcţii, încercăm să vedem unde putem avea un impact real, şi este iarăşi foarte important să nu te opreşti dând un ban. Banul vine şi se duce, dar lucrurile pe care le inspiri şi le laşi în spatele tău trebuie să fie mai ample. Probabil că o combinaţie între susţinere financiară şi susţinere în educaţie, în construcţie, în aducerea a ceva de care are nevoie societatea şi comunitatea respectivă este o bună practică.

Business Magazin: Ce înseamnă CSR-ul şi cum se integrează în bunul mers al unei companii?

Claudia Oprescu, coordonator CSR, BCR: Cred că CSR-ul este partea cea mai frumoasă a unei companii. Cred că scopul responsabilităţii sociale este să ajute companiile ca, pe lângă partea de business, să contribuie la un bine mai mare, la bunul mers al societăţii, pentru că, de fapt, şi companiile sunt nişte cetăţeni în comunităţile din care fac parte. Şi cred că scopul CSR-ului este exact acesta: să-i ajute pe oamenii din comunităţi să se dezvolte, atât ei ca indivizi cât şi comunităţile din care fac parte, şi să aibă o viaţă mai bună cu toţii.

Martha Rusoiu, specialist CSR în cadrul direcţiei Comunicare şi marketing, CEZ România: Citeam de curând un studiu realizat în România şi majoritatea respondenţilor spuneau că CSR-ul înseamnă implicare în comunitate. Într-adevăr, înseamnă implicare în comunitate şi vedem în jurul nostru că această implicare capătă diferite forme în funcţie de nevoile companiilor, de zona în care ele îşi desfăşoară activitatea. Şi pentru CEZ, CSR-ul înseamnă implicare în comunitate, înseamnă responsabilitate, înseamnă implicarea angajaţilor în proiecte de CSR, un lucru foarte bine fundamentat în cadrul companiei noastre. Ne dorim foarte mult să îi încurajăm pe colegii noştri să se implice în activităţi de CSR şi vedem că răspunsul lor este unul pozitiv. Avem colegi care se implică în proiecte de tradiţie, cum ar fi Maratonul Olteniei, avem peste 200 de voluntari care s-au implicat anul acesta, dar şi în alte proiecte, de exemplu în concursul intern „Generatorii de bine”, care îi încurajează să vină ei cu o idee de proiect pe care să o implementeze în comunitate.

Business Magazin: Cum se construieşte o campanie de CSR, ce paşi presupune?

Claudia Oprescu, BCR: Permiteţi-mi să nu o numesc campanie de CSR, mai degrabă aş spune un proiect de CSR, pentru că o campanie presupune mai degrabă un obiectiv de informare sau de conştientizare. În schimb, un proiect presupune un impact pe termen mediu şi lung. În primul rând este important să plecăm de la o nevoie, şi aş vrea să vă dau drept exemplu două proiecte foarte mari pe care noi le facem pe zona de CSR: Bursa binelui şi Şcoala de Bani. Şcoala de Bani este proiectul nostru de educaţie financiară. Cum am pornit în derularea acestui proiect, în urmă cu trei ani? Ne-am dat seama că suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană la nivel de educaţie financiară, conform statisticilor UE, ba mai mult decât atât, cercetând şi încercând să înţelegem ce se întâmplă, am aflat că suntem pe locul 124 din 146 de ţări, lângă Sudan şi Honduras. Atunci am încercat să discutăm cu colegii noştri de la grupul Erste şi am gândit nişte materiale noncomerciale, exclusiv educaţionale, al căror scop a fost să îi ajutăm pe oameni să înţeleagă modul în care îşi gestionează bugetul personal. Practic, am plecat de la această nevoie de a le explica oamenilor că e important să se uite la modul în care au grijă de banii lor şi am continuat prin a ne gândi cum putem să punem în practică asta. Am făcut un studiu din care a reieşit că oamenii din România se aşteaptă ca instituţiile financiare să facă educaţie financiară, pentru că acolo există expertiză. Prin urmare am lansat proiectul Şcoala de bani. Iniţial ne-am gândit să instruim 100 de colegi. Am ales voluntari, le-am spus că vrem să facem acest proiect, care nu are niciun fel de componentă de business, şi aici a fost o mare provocare pentru că oamenii care au devenit profesori de educaţie financiară erau oameni care lucrau în BCR şi se ocupau preponderent de vânzări, şi primul lucru pe care l-au învăţat în cadrul trainingului a fost că nu au voie să menţioneze niciun fel de produs bancar, nu au voie să facă vânzare sau să vorbească despre BCR. Şi atunci a fost un pic şocant când au aflat că în acest proiect nu vor face business, ci educaţie. După ce au înţeles asta şi au trecut prin cursul nostru, pentru că cererea a fost atât de mare, am ajuns în primul an să avem 1.000 de colegi. Am instruit în ultimii trei ani 320.000 de români prin programul de educaţie financiară. După ce am început să punem în aplicare proiectul ne-am dat seama că trebuie să îl şi măsurăm. Facem o măsurare cantitativă, pentru că ştim câţi oameni trec pe la cursurile noastre, ştim în câte şcoli am fost, însă ce vrem să facem acum este să discutăm cu toţi oamenii care au fost la cursurile noastre şi să aflăm ce s-a întâmplat cu comportamentul lor financiar după ce au fost la şcoala de bani. Ce ne interesează pe noi este să vedem dacă am reuşit să construim un comportament financiar responsabil pe un termen mai lung. Este important să şi evaluezi proiectul şi să vezi în ce direcţie merge şi cum poţi să construieşti mai departe. Pe scurt, este important să pleci de la o analiză de nevoi, să stabileşti nişte obiective foarte clare pe care să le poţi măsura ulterior, să ai un plan în care să implici şi angajaţii.

Martha Rusoiu, CEZ România: Grupul CEZ în România are o strategie de CSR, avem direcţii strategice pe care le susţinem: investim în proiecte de educaţie, de mediu, de dezvoltare locală, de sănătate, sunt direcţii cu care noi am simţit că noi rezonăm. În spatele acestor direcţii este o cercetare, este o analiză pentru a afla care sunt nevoile exacte, ne ascultăm stakeholderii interni şi externi. Cred că fiecare proiect are specificul lui şi nu cred că există neapărat o reţetă pe care să o urmăm, dar înainte de a începe un proiect de CSR cred că este foarte bine să ne uităm unde ne situăm, care este poziţia noastră în piaţă, care sunt provocările industriei şi nevoile comunităţii în care activăm. Cred că e foarte important să ai o susţinere totală, din interior: susţinerea angajaţilor, pe de-o parte, şi până la reprezentanţii top managementului.

Business Magazin: Ce ar trebui să facă statul, ce lipseşte în România, în ce zonă ar trebui să intervină?

Ionuţ Apostol, project manager, Pădurea de mâine: În primul rând e o subfinanţare în anumite sectoare, indiferent că e vorba de educaţie, de sănătate, de diverse servicii comunitare. În unele zone ai mai multe companii la marginea unei comune, care acoperă complet acea diferenţă dintre ce ar trebui să asigure statul şi ce e lipsă. În alte zone nu ai companiile private care să ajungă să facă acea diferenţă. Dacă economia merge bine, poate şi politicul va merge mai bine şi atunci şi acele servicii deficitare nu vor mai fi aşa.

Business Magazin: Vorbim de intervenţia statului în zona de CSR. Cum ar trebui să acţioneze statul asupra companiilor?

Ionuţ Apostol, Pădurea de mâine: Nu cred că ar trebui impus ci facilitat, cum de fapt se întâmplă şi în România, unde companiile pot să beneficieze de deductabilitate. E vorba de acei 20% din impozitul pe profit. Dacă firma are profit, merge, dacă nu are, nu merge. Când vine vorba de filantropie, asta nu trebuie să fie întotdeauna cu facilităţi fiscale, dar ajută.

Business Magazin: Este CSR-ul o activitate rezervată doar companiilor foarte mari sau pot şi companiile mai mici, IMM-urile, să desfăşoare astfel de practici?

Martha Rusoiu, CEZ România: Noi avem un motto pe care îl susţinem în cadrul companiei, spunem că energia vine de la oameni, iar acest motto este susţinut cumva de exemplele pe care le avem în companie şi credem că se poate şi în echipe mai mici atât timp cât există acolo oameni implicaţi, dedicaţi să facă lucrurile să meargă, să vină cu soluţii pentru problemele pe care le văd în jurul lor. Atât timp cât oamenii îşi doresc să schimbe lucruri cred că pot face asta şi în IMM-uri şi companii mai mici.

Ionuţ Apostol, Pădurea de mâine: Cunosc cazuri în care companii mici, foarte mici sau mijlocii se implică în comunitate, sau chiar şi în afara comunităţii, deciziile fiind luate nu neapărat în baza unei strategii CSR sau a unei direcţii de relaţii publice sau de marketing, ci pur şi simplu pentru că managementul sau patronatul are o chemare către o cauză anume.

Business Magazin: Aţi sesizat, din experienţa dumneavoastră, diferenţe între abordarea CSR a companiilor din străinătate şi cea de pe piaţa locală?

Claudia Oprescu, BCR: Cred că piaţa locală este într-o continuă maturizare, noi am început să facem CSR acum 10-15 ani mai serios, cu siguranţă acum companiile din afară se uită mai mult pe zona de sustenabilitate, nu se uită doar la proiectele pe care le fac în comunitate ci şi la amprenta lor asupra comunităţii, se uită, de exemplu, la cât curent consumă, câtă hârtie folosesc la copiator şi tot felul de astfel de lucruri, şi mai mult decât atât, încearcă să investească în proiecte care produc un impact pe termen mai lung. Nu se uită doar la acţiuni punctuale de CSR, ci mai degrabă la proiecte complexe care pot să schimbe o anumită zonă din comunitate. Multe dintre ele chiar fac parte din proiecte mai ample în care se aliniază şi alte companii, instituţii publice sau ONG-uri mari, şi cumva trendul este în zona asta: să nu fii doar o companie implicată în comunitate, ci să pui accent pe sustenabilitate din toate punctele de vedere. Noi suntem încă la început şi construim paşi spre zona aceea. Companiile din afară fac asta de ani de zile pentru că vor să mizeze foarte mult pe transparenţă, deoarece în momentul în care eşti o companie transparentă oamenii capătă mai multă încredere în tine şi te înţeleg altfel decât dacă nu ştiu nimic despre tine. Şi ce am mai observat şi e foarte interesant este faptul că şi tinerii, când aleg să se angajeze într-o anumită companie, se uită mai degrabă la impactul companiei asupra mediului, la implicarea în comunitate, nu se mai uită doar la câţi bani primesc de la compania respectivă şi cât de importantă este compania în domeniul ei de activitate, ci mai degrabă care este impactul ei în comunitatea respectivă. Şi cred că e un lucru bun, un semn de maturizare pentru zona aceasta de implicare în comunitate şi responsabilitate socială.

Business Magazin: Care ar fi domeniile sau proiectele care ar avea mai multă nevoie de implicare din partea companiilor?

Martha Rusoiu, CEZ România: Aşa cum am văzut, există un interes crescut pentru zona de educaţie şi multe companii ajung să investească în zona aceasta, însă nu ar trebui să neglijăm şi alte domenii din sfera de interes. E important să avem acţiuni în zona de mediu, să încercăm să limităm impactul pe care îl avem asupra mediului şi să ne alăturăm organismelor internaţionale care deja fac lucruri îndrăzneţe pe zona de mediu şi scot în evidenţă această problemă. Şi la zona de dezvoltare locală cred că ar trebui să ne uităm.

Business Magazin: Ce anume căutaţi în relaţia cu un partener din zona ONG, ce ar trebui să facă ONG-urile astfel încât parteneriatele aşa cum le doriţi şi dvs. să fie parteneriate pe termen lung? Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă şi acţiunile pe care trebuie să le facă un ONG?

Claudia Oprescu, BCR: Cred că dincolo de un parteneriat pe termen lung e foarte importantă şi cauza pe care o susţine un ONG. Din păcate bugetele companiilor sunt limitate şi nu putem să colaborăm cu toate organizaţiile cu care ne-am dori. De aceea, pentru noi, când alegem un ONG este foarte important să se potrivească cu direcţiile noastre strategice de implicare în comunitate, pentru că nu credem că un parteneriat de şase luni sau de un an poate să facă vreo diferenţă. De aceea organizaţiile cu care noi lucrăm în general sunt parteneri pe termen mediu şi lung. Ce apreciem foarte mult în relaţia cu partenerii cu care lucrăm este profesionalismul şi transparenţa.

Martha Rusoiu, CEZ România: Şi noi ne uităm la partenerul cu care putem să dezvoltăm lucruri pe termen lung, proiecte care se desfăşoară pe o perioadă mai lungă şi care au un impact real în comunitate. Ne concentrăm pe zona Oltenia şi avem proiecte de CSR alături de partenerii din această zonă. Cred că este foarte important să existe nişte valori comune între companie şi ONG-ul sau asociaţia respectivă şi să credem cu adevărat în cauză şi în lucrurile pe care vrem să le facem mai departe.

Ionuţ Apostol, Pădurea de mâine: Nu cred că există un răspuns universal valabil. Diferă foarte mult motivaţia pentru care cineva, un patron, un director sau o echipă de management decide o direcţie de CSR.

Business Magazin: Pot companiile să rezolve problemele societăţii în România?

Claudia Oprescu, BCR: Cred că noi toţi putem să rezolvăm problemele societăţii româneşti, altfel nu am fi aici. Bănuiesc că trebuie să fim pozitivi, altfel, dacă nu am crede că putem, nu ne-am mai ocupa de CSR, nu am mai lucra în companiile în care lucrăm. E adevărat că nu se pot rezolva toate problemele societăţii, va trebui să alegem de fiecare dată. Întotdeauna este dificil să alegi, pentru că sunt multe probleme, multe comunităţi care au nevoie, însă cred că e important să încercăm să lucrăm împreună mai mult şi să încercăm să convingem şi statul să ni se alăture în proiectele în care ne implicăm. Pentru că singuri evident că nu vom putea face foarte multe. Obţinem rezultate pe termen scurt, mediu, lung, însă niciodată nu va fi suficient. Şi atunci, dacă suntem mai mulţi, şi muncim mai mult, cu siguranţă putem să rezolvăm şi problemele care apar. Din păcate sunt multe şi ne va lua ceva ani să le rezolvăm. Însă cred că ne lipseşte un lucru foarte important nouă ca societate: speranţa şi optimismul că putem face aceste lucruri. Ştiu că ni se întâmplă foarte multe lucruri rele. Cu siguranţă ne confruntăm cu foarte multe situaţii ilogice, foarte mulţi nervi şi foarte multe probleme. Însă avem de ales: să continuăm să lucrăm pentru a ne îndeplini obiectivele şi pentru a trăi în societatea pe care ne-o dorim, sau să continuăm să ne plângem şi să rezolvăm poate parţial anumite probleme. Cred că puţină speranţă şi puţin optimism nu ne-ar strica nouă ca societate. Da, putem să rezolvăm o parte din problemele societăţii şi dacă vrem să le rezolvăm pe toate va trebui să lucrăm împreună cu instituţiile statului pentru a putea trăi în societatea pe care ne-o dorim şi pe care cred că o merităm. Vă îndemn să fim cât mai optimişti şi să trecem la treabă, pentru că optimismul fără acţiune nu înseamnă nimic.

Martha Rusoiu, CEZ România: Eu am speranţa că se vor schimba lucruri, lucrurile oricum se schimbă. Chiar dacă zi de zi ne cramponăm de diferite probleme, important este să privim către soluţii, care sunt oamenii care au înclinaţie în această zonă şi să îi atragem alături de noi, şi împreună să începem să schimbăm lucruri indiferent de domeniul în care activăm, indiferent de direcţiile pe care le susţinem fiecare din companiile din care facem parte. Într-adevăr avem nevoie şi de mult mai mult sprijin din partea societăţii, din partea ONG-urilor, din partea tuturor actorilor implicaţi, însă cu cât ne dorim mai mult să facem lucrurile acestea, cu atât se vor vedea şi rezultatele.

Ionuţ Apostol, Pădurea de mâine: Sectorul privat e parte a societăţii, toate sectoarele contribuie la schimbare. Schimbarea se întâmplă în ţara noastră, doar că nu în ritmul nostru intern, nu conform aşteptărilor, la ce fel de îmbunătăţiri ne-am dori să vedem în termen de un an, de exemplu. Ce putem să facem este să lucrăm în continuare şi să ne atingem obiectivul şi apoi să-l depăşim. Trebuie să ne comparăm cu alte state şi alte societăţi care sunt într-un stadiu de dezvoltare, de bunăstare şi de fericire la care să aspirăm.