BUSINESS MAGAZIN: Daca ne uitam la cum stau lucrurile acum, pe ce directie vrem sa mergem? Vrem sa ne intoarcem la ce am plecat in 2007 sau vrem sa construim o economie pe alte baze? Cum vi se pare firesc?

MARIUS STANCESCU: In primul rand, nu stim daca ce se intampla in 2007 sau 2008 era o stare de normalitate. Acum, daca privim in retrospectiva, ne dam seama ca nu era tocmai un sistem sanatos. Si de aceea s-a ajuns unde s-a ajuns. Pentru ca o economie creata artificial intr-un procent ridicat a ajuns sa explodeze la un moment dat in toate efectele negative pe care le putea produce. Acum, sa nu credem ca ceea ce se intampla la noi rau atunci este singurul motiv pentru care am ajuns aici. Suntem parte integranta a unui sistem global, am ales cu totii ca de la 1 ianuarie 2007 sa fim parte integranta a Uniunii Europene care sufera, la randul ei, de o serie de efecte negative care vin din America.

BUSINESS MAGAZIN: Cine si ce ar trebui sa faca pentru ca economia romaneasca sa redevina o economie normala? O componenta importanta este creditarea. Daca repornirea ei va include si o parte pentru intreprinderile mici si mijlocii sau pentru construirea de noi afaceri, castigul ar fi, probabil, inmiit.

MARIUS STANCESCU: Dar spiritul intreprinzator fara bani nu exista. A face proiecte antreprenoriale cu bani proprii este gresit, pentru ca banii proprii sunt cei mai scumpi. Daca am avea masura a cata masa monetara poate fi injectata intr-o economie, in consum sau in investitii, astfel incat economia sa nu se sparga in efecte negative, atunci, cu siguranta, fiecare antreprenor in parte ar sti si limita indatorarii pe care ar trebui sa o faca pentru proiectele sale.

ALIZ KOSZA: Noua ne lipseste acest spirit antreprenorial. Nu stiu exact de ce, dar cred ca pentru antreprenoriat, in general, nu s-a facut aproape nimic, desi antreprenorul este un risc mai mic si pentru banci. Este ceva sa finantezi o multinationala imensa care se prabuseste si alta e sa finantezi mai multe companii mici, ale caror prabusiri nu au efecte atat de puternice. Bancile nu pot rezolva criza intr-o tara, dar pot face distinctie intre domenii si companii care se pot finanta si altele care nu se pot finanta. Este necesara o regandire pe tot sistemul bancar, la nivel mondial, si in ceea ce priveste evaluarea unei afaceri. Noi daca am fi avut un antreprenoriat solid, nu am fi in recesiune. Uitati-va la Polonia, care nu este in recesiune: s-au redus taxele pe salarii, s-a redus TVA, iar antreprenoriatul este pe locul intai ca model de business.

RADU FURNICA: Ceea ce au facut bancile in context european nu e absolut deloc gresit. Ele au sustinut economia in directia in care mergea. Faptul ca la nivel global s-a ajuns ca ele sa fie blocate a fost din cauza conectarii cu sistemul american.

MARIUS STANCESCU: Da, dar cand o banca are depozite de 100 de milioane de dolari si crediteaza 1,2 miliarde de dolari, inseamna ca a creat o problema si un dezechilibru in economie.

RADU FURNICA: Eu sunt convins ca bancile, in momentul de fata, incearca din rasputeri sa gaseasca o forma de recuplare a activitatii lor la procesul de crestere, numai ca sunt cu mainile legate pentru ca partea de refinantare nu este rezolvata.

ANDREEA VOINEA: Mi-as fi dorit ca in Romania sa fie mai multe fonduri de private equity, pentru ca ele isi urmaresc indeaproape investitiile, dar interesul a fost destul de scazut.

RADU FURNICA: Sa ne amintim, totusi, cum arata acum sistemul bancar, fata de acum 10 ani. Va mai aduceti aminte ce cozi erau la BCR? Am facut un progres imens. Trebuie sa mai tinem cont, atunci cand vorbim de banci, ca ele fac parte din grupuri internationale. Deciziile la unele din bancile comerciale au fost sa creasca operatiunile din Romania, cu intentia de la vinde. Ideea este ca pentru a putea conta pe banci in aceste moment trebuie sa incetam cu critica si sa le ajutam sa descopere care sunt caile fezabile, nu cele dezirabile. Sa nu uitam nici de acum doi ani de zile, cand a iesit guvernatorul in public si a zis sa o lasam mai usor cu creditul cu buletinul si atunci toti s-au suparat.

ALIZ KOSZA: Parerea mea este ca de sase luni se vorbeste prea mult si nu se face nimic. Si asta tine de masuri care sunt strict guvernamentale. Primariile pun floricele, dar unde este profunzimea, esenta lucrurilor? Sunt mai multe parghii pentru iesirea din criza, precum incurajarea intreprinderilor mici si mijlocii.

COSMIN ALEXANDRU: Mie daca imi lipseste ceva in momentul asta, ca actor mic in economie, imi lipseste o lista de prioritati. Nu inteleg unde ar trebui sa-mi canalizez eforturile si energia, pentru ca nu inteleg incotro isi doreste tara sa obtina niste avantaje competitive fata de altele, indiferent daca e criza sau nu. Criza asta mi se pare un context ca oricare altul. Resimt lipsa unui astfel de plan ca sa stiu cum anume putem deveni toti mai eficienti. Nu cred ca putem deveni mai eficienti ca tara numai cu banci eficiente. Sesizez in ultima vreme si ma mir sa vad multi comercianti care spun ca produsele lor ar fi romanesti, desi nu sunt. Mie asta mi se pare o oportunitate spectaculoasa pentru notiunea de brand - ca produsele romanesti au o atat de mare valoare in mentalul cumparatorului, incat omul merita sa spuna ca cele turcesti sau cele grecesti sunt romanesti, de fapt.

ALIZ KOSZA: Asta pentru ca cele romanesti lipsesc.

COSMIN ALEXANDRU: Desi ar trebui sa fie la o intindere de mana de noi. Daca as fi intr-o postura de decizie, asta mi s-ar parea o fabuloasa oportunitate de strategie si de prioritizare. Daca exista cumparatori pentru produse romanesti, as face in asa fel incat sa incurajez productia lor.

ANDREEA VOINEA: Ce fel de produse?

COSMIN ALEXANDRU: Cele alimentare, in special, fructele si legumele.

ALIZ KOSZA: Si serviciile sunt o oportunitate - serviciile medicale. Francizele pentru segmentul low, de asemenea, sunt o oportunitate fantastica. Sunt multe domenii care ar putea fi finantate si incurajate.

COSMIN ALEXANDRU: Sigur, exista know-how in alte tari despre cum o prioritate convenita la nivel national poate fi transformata in succes de piata. Mi s-ar parea inteligent sa putem importa un astfel de model de la oricine a dezvoltat asa ceva. Si atunci cred ca resursele s-ar alinia in mod eficient catre una, doua sau trei prioritati. In momentul asta, mi se pare ca fiecare trage in alta directie.