Visul lui Doru Bostina, cand a ajuns la facultate, era sa se intoarca dupa terminarea studiilor in Alexandria, pe post de procuror, sa aiba un apartament de trei camere si o masina. A absolvit insa dupa Revolutie, iar “in primul an s-a produs o rasturnare clara de situatie: procurorii erau priviti ca instrumente ale vechiului regim” - asa ca perspectiva i s-a schimbat radical. Date fiind rezultatele (“am intrat primul pe liste la facultate si am fost sef de promotie”), Doru Bostina avea in momentul absolvirii orizontul larg deschis pentru orice optiune. A ales sa-si deschida un cabinet de consultanta, inchiriind cu 480 de dolari (“enorm de multi bani la acea vreme”) o garsoniera de 16 mp in Piata Romana din Capitala.

Acum, cand afacerea pe care o conduce are previziuni de incasari de peste 20 de milioane de euro pentru anul in curs, iar sediul nou, unde urmeaza sa se mute anul viitor, are o suprafata de 3.600 mp, Bostina face haz de faptul ca in 1992 el si partenerul sau imparteau un singur birou, restul spatiului fiind ocupat de biroul secretarei. Dar ce i se pare cu adevarat incredibil, privit cu ochii tanarului avocat de atunci, este ca un avocat poate castiga acum intr-o singura ora cat era un salariu atractiv in urma cu 15 ani. Bostina isi aminteste ca a primit o oferta de la o companie de stat, in primii ani ai carierei sale, dar un amic din strainatate i-a spus sa nu accepte slujba, oricat de bine platita i se parea, pentru ca va ajunge la un moment dat sa castige intr-o singura ora cat un salariu intreg.

Pentru multe dintre casele de avocatura, planurile initiale au fost intr-adevar depasite de cifrele din balanta contabila. Piata avocaturii ar urma sa ajunga anul acesta la pragul de 200 de milioane de euro, conform estimarilor din piata, cresterile din ultimii ani plasandu-se la peste 20%. Odata cu evolutia incasarilor, firmele de profil au marit si tarifele practicate, crestere sprijinita de trei motoare distincte: cresterea afacerilor clientilor (care solicita un volum mai mare de servicii, iar serviciile sunt si mai complexe), specializarea avocatilor (care pot percepe tarife mai mari, pe masura serviciilor oferite) si cresterea costurilor pentru o casa de avocatura (de la salarii si pana la chirii).

Cat castiga de fapt un avocat ramane, in principiu, un subiect tabu, insa mai transparente sunt tarifele cu care sunt facturati clientii caselor de avocatura de top. Catalin Baiculescu, co-managing partner la Musat & Asociatii, crede ca la nivel de partener nu exista, in genere, onorarii orare sub 200 de euro, iar “pentru serviciile partenerilor din firmele de top se percep tarife de 350-500 de euro pe ora”. Casa de avocatura Musat & Asociatii prefera facturarea orara, spune Baiculescu, pentru ca “acesta este sistemul cel mai folosit in piata si care pare a fi cel mai echilibrat: plata se face in functie de munca prestata”.

Onorariile variaza pentru fiecare casa de avocatura, dar cel mai frecvent diferenta apare intre felul cum e platit un senior cu o experienta de 15 ani fata de un proaspat absolvent. “Diferentele pot fi de la simplu la dublu sau chiar de unu la trei”, spune Florentin Tuca, managing partner la Tuca, Zbarcea & Asociatii. In opinia lui, media tarifelor orare in top 10 se incadreaza intre 175 si 375 de euro.

“Cred ca in Romania onorariile avocatilor au crescut semnificativ fata de anii anteriori, cresterile ajungand chiar sa se dubleze sau sa se tripleze fata de perioada de pionierat a avocaturii”, spune Florentin Tuca, plasand aceasta perioada de pionierat la nivelul anilor 2000.

Onorariile practicate in Romania au tendinta de a se apropia de cele de pe pietele vestice, dar vor ramane in continuare departe de cele practicate la Londra, ca urmare a nivelului diferit de sofisticare, a diferentelor de traditie si, nu in ultimul rand, a raportului dintre cerere si oferta. “Nu poti lucra in piata romaneasca si sa ceri 500-600 de euro pe ora bazandu-te pe faptul ca acelasi client plateste la fel la Londra.”

Ion Nestor, fondator al Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), cea mai mare companie de pe piata romaneasca, completeaza ca tarifele orare sunt doar baza, “caramizile” pe care se stabileste onorariul, pentru ca “sunt situatii in care criteriul orar nu este relevant: daca un avocat genereaza in jumatate de ora sau o ora o solutie pentru o problema exceptionala, valoarea adaugata este enorma”. Dar, atrage atentia fondatorul NNDKP, orice onorariu are un plafon de suportabilitate, “pentru ca de la un punct risti sa nu mai incasezi nimic”. Onorariile variaza foarte mult si in functie de client si relatia pe care casa de avocatura o are cu acesta; o companie ce apeleaza des la servicii de consultanta are o putere de negociere mai mare decat un client cu un proiect singular. Daniel Voicu, managing partner la Voicu & Filipescu, spune ca la nivelul ratelor orare, tarifele variaza intre 50 si 500 de euro. “Probabil ca intre primele zece firme de avocatura romanesti nu exista o diferenta mare a onorariilor orare, dar pot aparea variatii semnificative atunci cand intervin discounturi, succes fee-uri (onorarii de succes) ori alte aranjamente financiare”, declara Voicu.