Mariana Gheorghe (OMV Petrom), Sorin Mîndruţescu (Oracle), Steven van Groningen (Raiffeisen Bank), Alexandru Vlad (Selgros) sau Gheorghe Dobra (Alro) sunt doar o parte dintre managerii de top care conduc mari companii din România de mai mult de un deceniu. Există vreo legătură între longevitatea unui CEO şi rezultatele financiare ale companiei pe care o conduce?

„Depinde de contextul în care se află compania respectivă. Dacă este într-o situaţie de turnaround sau de start-up, rezultatele - fie bune, fie rele - se vor vedea foarte repede”, explică Oana Ciornei, managing partner pe România în cadrul firmei de executive search Amrop şi Global Amrop University Lead. Şi pe piaţa locală au fost, spune ea, imediat după criză, câteva mandate scurte, de restructurare, în care un CEO a venit, a implementat un plan de restructurare rapid, după care a lăsat locul unui alt profil de CEO, unul de creştere şi de construcţie.

În cazul în care organizaţia se află într-o situaţie de succes şi de creştere rapidă însă, un CEO care să pună bazele unei performanţe bune şi pe termen mediu sau lung are nevoie de un mandat lung, în care să fie motivat să implementeze proiecte cu durată mai lungă, mai ales dacă este vorba de consolidarea unei pepiniere de talente sau de dezvoltarea unei strategii de durată.

„Deşi toată lumea recunoaşte că un CEO devine cel mai performant în al cincilea an de mandat, puţini stau suficient de mult în funcţie pentru a se conecta atât în interiorul organizaţiei cât şi pentru a conecta organizaţia cu mediul extern, a influenţa lucruri mai complexe, cum ar fi cadrul de reglementare sau modul de funcţionare a industriei respective”, adaugă Oana Ciornei de la Amrop.   

Un CEO care rămâne peste 10 ani pe aceeaşi poziţie nu reprezintă o anomalie, iar astfel de exemple au existat şi încă există - mai rar, ce-i drept - şi la nivel internaţional. Un exemplu în acest sens este Jack Welch, unul dintre cei mai cunoscuţi CEO ai tuturor timpurilor, cel care a condus GE între 1981 şi 2001, deci timp de 20 de ani.

„În astfel de cazuri, vorbim fie de oameni excepţionali, cu rezultate notabile şi care se pot reinventa ţinând pasul cu timpul şi cerinţele din piaţă, fie (şi) de faptul că ei sunt cei care au propus o anumită strategie sau viziune şi atât timp cât produc rezultate, nu există niciun motiv să fie schimbaţi, mai ales dacă respectiva viziune necesită un timp mai lung de realizare (pe principiul «De ce să schimbi ceva ce funcţionează?»)”, afirmă Sorin Faur, fondator al companiei de consultanţă în domeniul resurselor umane Academia de HR. El subliniază totuşi că astfel de decizii nu sunt sentimentale, iar un CEO este menţinut în funcţie atât timp cât produce rezultate, atinge obiectivele propuse şi se aliniază cu interesele acţionarilor, stakeholderilor sau investitorilor care deţin compania. Prin urmare, o schimbare de CEO reflectă adesea o schimbare de strategie sau de abordare în direcţia companiei.

Deşi există la nivel internaţional o tendinţă de scurtare a mandatelor de CEO, spun specialiştii, sunt cazuri în care există excepţii, iar contractele se tot prelungesc, pentru că performanţa managerului coincide cu aşteptările acţionarului.

„Faptul că un executiv stă de mult timp la conducerea unei companii este un semn că îşi face treaba bine. Durata mandatului depinde şi de relaţia CEO-ului cu acţionarul, pentru că un acţionar va susţine mereu un CEO performer”, spune Andrei Caramitru, partener la firma de consultanţă în management Boston Consulting Group. Totuşi, adăugă el, mai sunt companii multinaţionale care au o politică de rotaţie a managerilor de top, deşi o astfel de mutare poate fi văzută ca o promovare sau, din contră, ca o pedeapsă (dacă managerul e mutat într-un rol cu o responsabilitate mai redusă decât cea din jobul precedent).