Filmele americane sau ştirile cu actori de la Hollywood care îşi petrec vacanţa pe riviera franceză sau italiană, ascunşi de ochii indiscreţi ai fanilor pe iahturi luxoase, au creat impresia că sailingul este o pasiune scumpă, rezervată unei anumite categorii de persoane. Este un mit, spun cei care au ajuns măcar o dată la timona unei bărci. An de an, mii de români îşi iau permis de navigaţie. Iar numărul celor care aleg să navigheze este din ce în ce mai mare. Stilul de viaţă, experienţele inedite, sentimentul de libertate absolută, dar şi accesibilitatea pentru tot mai mulţi români au transformat sailingul într-o vedetă la capitolul hobbyuri. Iar pentru alţii în afaceri profitabile.

„Prosecco sau Aperol Spritz?”, întreabă într-o engleză perfectă domnul italian de vreo 70 de ani, în cămaşă înflorată şi pantaloni scurţi, cu părul foarte alb, ciufulit în jurul feţei foarte bronzate. Stă nemişcat pe puntea bărcii şi aşteaptă răbdător ca noii lui vecini români, care tocmai şi-au ancorat barca lângă a lui, să se decidă. Apoi întinde trei pahare cu băutura portocalie, rece, perfectă pentru o după-amiază fierbinte în insula Ithaca, şi poveştile încep să curgă, alene, între cele două bărci aproape lipite.

În martie 2020, când lumea s-a trezit deodată sub spectrul unei pandemii globale şi rutinele zilnice au trebuit regândite, mulţi români şi-au dat seama că au destul timp pentru a învăţa lucruri noi. Cursurile online au devenit o soluţie eficientă de a folosi timpul rămas liber în lipsa ieşirilor în oraş, la munte, la mare, în străinătate. Din multitudinea de variante, Dan a ales un curs de sailing, împreună cu alţi doi colegi programatori. În 2021, avea permis de skipper şi în 2022 făcuse deja prima vacanţă pe un velier, în Grecia, cu el pe post de „căpitan”. Seara petrecută în marina din Ithaca, la poveşti cu experimentatul navigator italian, care fusese în tinereţe cu vaporul la Constanţa şi Tulcea, este doar una dintre amintirile pe care le-a adunat de când a descoperit acest tip de vacanţă.

„În pandemie m-am trezit deodată cu foarte mult timp liber, pentru că o vreme am renunţat la vacanţe, la ieşiri în oraş, la călătorii prin alte ţări. Mare parte din timp îl petreceam online. Multă lume s-a apucat de diverse cursuri, de traininguri, a învăţat o limbă străină, un nou limbaj de programare. Eu am ales să învăţ să navighez”, povesteşte Dan. Povestea lui nu este singulară. În ultimii ani, tot mai mulţi români au descoperit sailingul şi fac cursuri pentru a deveni skipperi.

La timonă – şi pe vas şi în afaceri. Pasionat de mic de navigaţie, Dragoş Militaru, managing director la Kandia Dulce, producătorul batonului ROM, dar şi al altor mărci cu tradiţie precum Măgura, Făgăraş şi Kandia, obişnuia să construiască în copilărie navomodele la clubul de la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei din Bucureşti şi a devorat cartea şi serialul „Toate pânzele sus”, iar mai apoi „Onedin”. În adolescenţă a decis să dea admiterea la Liceul de Marină din Constanţa, un plan cu care tatăl lui nu a fost însă de acord, aşa că în final Dragoş Militaru a urmat cu totul altă carieră. Dar în 2013, visul lui a devenit realitate când a ajuns să aibă propriul permis de navigaţie cu motor şi vele.

„Am revenit după mulţi ani, cu echipele de vânzări din două companii care fuzionau, la un program de team building cu veliere închiriate de la SetSail şi mi s-a reaprins pasiunea pentru navigaţie cu vele. M-am înscris în acea toamnă la cursurile de navigaţie cu vele (aveam deja permis de navigaţie pentru ambarcaţiuni cu motor), tot la SetSail, unde i-am cunoscut pe deja celebrii instructori şi navigatori Sorin şi Ovidiu Drugan”, povesteşte managerul român.

SetSail este una dintre cele mai cunoscute şcoli de yachting de la noi, cu o flotă importantă de ambarcaţiuni în marina de la Limanu. Este o afacere de familie pornită în 2009-2010 din pasiunea pentru navigaţie a lui Sorin Drugan, transmisă şi copiilor lui, Ovidiu şi Corina.

Sorin, Ovidiu şi Corina Drugan, proprietarii afacerii SetSail

„Când a apărut un velier la mâna a doua la vânzare, tata l-a cumpărat şi am început să navigăm mai mult, în familie. Eu, tata şi sora mea, Corina. Tot noi trei am fondat şi SetSail.”

Ovidiu Drugan, proprietar

„Când aveam 3-4 ani, tata mă lua şi pe mine pe barcă şi mergeam împreună cu vele, pe Lacul Studenţesc, în Bucureşti. După Revoluţie, tata a început să viziteze portul Tomis din Constanţa, să se împrietenească cu proprietarii de bărci de atunci. El le spunea: «Hai să mergem la Sulina, hai să mergem la Balcic, hai să navigăm», dar ei mai mult stăteau la mal şi beau. Aşa că atunci când a apărut un velier la mâna a doua la vânzare, tata l-a cumpărat şi am început să navigăm mai mult, în familie. Eu, tata şi sora mea, Corina. Tot noi trei am fondat şi SetSail”, spune Ovidiu Drugan, proprietarul companiei. După puţin timp, a decis să renunţe de tot la profesia iniţială, de avocat, pe care o practica de 10 ani, şi să se dedice exclusiv şcolii de navigaţie, ca instructor şi organizator de evenimente şi chartere.

Sorin Drugan este al doilea român care a traversat solitar Atlanticul şi primul care a făcut-o cu velierul proprietate personală, navă cu pavilion românesc. Visul lui este realizarea unui voiaj solitar în jurul globului prin canalele Panama şi Suez, un plan care se află în plină desfăşurare.

Tot mai mulţi amatori. În România, sistemul de permise de barcă este reglementat de Autoritatea Navală Română (ANR), existând patru mari categorii: A (navigaţie all zone, mare şi ape interioare), B (permite navigaţia până la 24 de mile marine faţă de ţărm), C (permite navigarea pe mare, cu ambarcaţiuni cu motor, la maximum 6 mile marine de ţărm) şi D (permite navigarea doar pe căile navigabile interioare, inclusiv Dunărea şi Delta Dunării, cu ambarcaţiuni cu motor). De asemenea, permisul de barcă Clasa S (sailing) este necesar pentru a putea naviga cu vele.

„Anul trecut, căpităniile zonale au emis 5.070 de certificate de conducător de ambarcaţiuni de agrement. Comparativ, în anul 2022 au fost emise 4.645 de astfel de certificate. Aceasta reflectă o creştere a numărului de solicitări, creştere care se datorează în principal interesului crescut pentru navigaţia pe apele interioare. Cele mai multe certificate de conducător de ambarcaţiuni de agrement au fost emise anul trecut de căpităniile din Giurgiu (1984 certificate), Drobeta-Turnu Severin (1253 certificate) şi Constanţa (1048 certificate)”, precizează Cosmin Laurenţiu Dumitrache, directorul general al Autorităţii Navale Române.

„Este mai mult decât o vacanţă, este un stil de viaţă în natură unde experimentezi cu adevărat ce este libertatea. Resetarea de la rutine este totală, atât mental cât şi fizic.”

Dragoş Militaru, Managing Director la Kandia Dulce

În România există în prezent mai multe şcoli de navigaţie, iar pentru a obţine un permis de tip C sau D cursurile durează în general 4 zile şi costă circa 300-350 de euro, în timp ce pentru categoria DĂCĂS durata este de 3 săptămâni şi costurile ajung la 600-650 euro.

Care sunt destinaţiile preferate ale celor care au în buzunar permisul de skipper? „Marea Neagră nu are insule sau peisaje ca în Grecia, dar avem condiţii bune şi vântul de care este nevoie pentru a naviga cu vele şi de a face regate. Este folosită mai mult pentru lecţii de sailing, pentru a face practică suplimentară sau antrenamente şi pentru concursuri. Pentru turism, mai puţin”, spune Ovidiu Drugan.

Anul trecut, 250 de persoane au participat la cursurile organizate de SetSail pentru yachting cu veliere şi 60 pentru ambarcaţiuni cu motor, cu 20% mai puţin decât în 2022, cel mai probabil din cauza războiului din Ucraina şi a ştirilor despre mine marine care plutesc pe Marea Neagră. „Toţi aceşti 310 cursanţi, fie că au fost la vele, fie la motor, au optat pentru ambele categorii de permis, şi pentru ape interioare, Deltă, Dunăre, şi pentru mare”, adaugă Ovidiu Drugan. Filmele americane sau ştirile cu actori de la Hollywood care îşi petrec vacanţa pe riviera franceză sau italiană, ascunşi de ochii indiscreţi ai fanilor pe iahturi luxoase, au creat impresia că sailingul este o pasiune scumpă, rezervată unei anumite categorii de persoane. Este un mit, spun cei care au ajuns măcar o dată la timona unei bărci.

Deocamdată, puţini români şi-au cumpărat propriul velier, majoritatea preferând să închirieze, fie în ţară, pentru scurte excursii pe Marea Neagră, fie în Grecia, Italia sau Croaţia, unde oferta este extrem de bogată, iar destinaţiile, fără număr.

„Navigaţia cu vele în grup organizat este o experienţă unică pe care majoritatea românilor şi-o pot permite. E mult mai ieftină decât mersul la schi, iar o săptămână pe mare în echipaj de 6 persoane costă cu siguranţă mai puţin decât o vacanţă la un hotel de 4 stele. Grecia este o destinaţie fabuloasă pentru navigaţie şi turism în general. Mii de insule, serenitate, natură pură, virgină, toate tipurile de încercări pentru navigatori. Greu de egalat sau comparat cu alte destinaţii”, povesteşte Dragoş Militaru.

Circa 80% din croazierele pe care le face şeful Kandia Dulce sunt în Grecia, dar managerul român a navigat şi în Caraibe, Sardinia şi evident pe Marea Neagră. „Cu cât experimentez mai mult, cu atât este mai sus în preferinţe Grecia.” La capitolul planuri, şi-ar dori să treacă cu velierul sau catamaranul cu vele prin strâmtoarea Corint şi poate să facă o croazieră mai lungă prin Mediterana, din Atena spre Kefalonia şi Corsica, de exemplu.

„Navigaţia cu vele în grup organizat este o experienţă unică pe care majoritatea românilor şi-o pot permite. E mult mai ieftină decât mersul la schi, iar o săptămână pe mare în echipaj de 6 persoane costă cu siguranţă mai puţin decât o vacanţă la un hotel de 4 stele.”

Dragoş Militaru, Managing Director la Kandia Dulce

Grecia este cu siguranţă cea mai populară destinaţie de sailing pentru români, cu sutele ei de insule şi golfuri, cu preţuri mici în marine şi posibilitatea de a ancora practic oriunde îţi permite natura. Închirierea unui velier costă în marinele greceşti de la 2.000-2.500 euro pe săptămână până la 3.000-4.000 euro, în funcţie de perioada din an, vechime, dimensiuni şi dotări. În cazul catamaranului, preţurile sunt uşor mai ridicate, pornind de la circa 3.000-4.000 euro. La acest preţ se adaugă benzina, mâncarea şi apa, dar atunci când costurile se împart între prieteni sau familii această vacanţă poate ajunge mai ieftină decât una pe uscat.

Dar nu preţul este motivul pentru care tot mai mulţi români sunt atraşi de acest tip de experienţă. „Vacanţa pe barcă este o evadare din cotidian către natură şi libertate. Eşti permanent între cer şi apă. Vântul şi marea sunt cei mai buni prieteni ai tăi. Definiţia vacanţei: desculţ tot timpul, fără poluare şi trafic auto, doar în costum de baie, cu marea de jur împrejur. Este mai mult decât o vacanţă, este un stil de viaţă în natură unde experimentezi cu adevărat ce este libertatea. Resetarea de la rutine este totală, atât mental cât şi fizic. În croazieră nici nu ai timp să îţi cauţi telefonul sau să intri online, ai toată ziua ocupată de activităţile fizice în natură: cureţi barca, faci baie în mare, găteşti, faci baie în mare, pleci în croazieră până la următoarea insulă de pe listă, ancorezi, faci baie în mare să verifici ancora şi să legi barca la stânci, pui muzică, faci cocteiluri, începe petrecerea, faci baie în mare, aprinzi luminile de ancoră...”, descrie Dragoş Militaru zilele pe barcă.

Şeful Kandia recunoaşte că şi-ar dori să aibă mai mult timp pentru navigaţie, dar chiar şi aşa reuşeşte să evadeze pe mare cel puţin 3-4 săptămâni pe sezon. Pentru practica cu vele preferă întotdeauna un velier bine echipat, în timp ce pentru vacanţa de răsfăţ pe apă cu familia, confort şi petreceri zilnice, catamaranul este cel mai potrivit.

Cele mai puternice amintiri? „Apele turcoaz, mai clare decât pot reflecta imaginile, întâlnirile cu familiile de delfini sau cu foci în Grecia şi valurile de 3-4 metri în furtună. Cea mai puternică amintire rămâne cu siguranţă prima croazieră în insulele Ciclade cu Ovidiu Drugan ca skipper instructor, în octombrie 2013”, îşi aminteşte Dragoş Militaru.

În afară de Grecia, o altă destinaţie foarte vizitată de români este Croaţia, dar sunt multe alte variante, cum ar fi Sicilia, Sardinia, Turcia, în zona Bodrum. „Pentru o excursie scurtă, de 2-3 zile, o destinaţie foarte frecventată de la noi este Balcic. Se pleacă din Limanu cu velierele, se merge cam 6-8-10 ore pe mare, până în Balcic şi a doua zi te întorci”, povesteşte Ovidiu Drugan.

Pentru cei mai temerari există trasee şi mai solicitante, de exemplu traversarea Oceanului Atlantic, pe cont propriu sau în expediţii organizate. Traseul, cunoscut odată ca rută a exploratorilor europeni spre noi teritorii, a devenit loc de întâlnire pentru navigatorii pe vele experimentaţi, care pornesc de obicei din Canare şi se opresc în Caraibe, drum care durează în jur de trei săptămâni, în funcţie de vânt.

„Cele mai exotice destinaţii în care am făcut expediţii au fost Caraibe şi Thailanda. Eu, personal, am fost în Caraibe şi senzaţia a fost foarte interesantă. Mai ales că sezonul de vârf în navigaţie este acolo în februarie. Atunci când la noi ninge şi plouă, acolo sunt 28 de grade Celsius, palmieri, apă foarte caldă şi peisaje superbe. Thailanda este altă zonă de navigaţie exotică, în care totuşi primează mai mult mâncarea, pentru că nu au marine amenajate şi atunci e un pic mai sălbatic şi mai dificil, spre deosebire de Caraibe. Iar ca o destinaţie ieşită din comun, deşi nu e chiar aşa exotică, dar e foarte interesantă, Olanda, unde poţi naviga pe canale, pe Marea Nordului, pe marea lor interioară, cu vele, cu valuri, cu furtună”, povesteşte Ovidiu Drugan.

Şi chiar dacă Grecia pare să fi fost croită special pentru vacanţe cu barca, cu miile ei de insule, golfuri şi sate pescăreşti arhaice, infrastructura dedicată acestei activităţi nu este dezvoltată la acelaşi nivel. Deşi se poate lăuda cu 500 de porturi, turiştii care călătoresc din loc în loc cu velierul au la dispoziţie doar vreo 50 de marine în care pot ancora peste noapte, iar în sezon, din mai până în octombrie, dar mai ales în iulie şi august, devine extrem de dificil de găsit un loc liber la cheu. Taxa percepută de autorităţi pentru a ancora în marină este însă foarte mică, rareori depăşind 10-15 euro, iar multe locuri sunt gratis.

Din fericire, Grecia nu a îngrădit în niciun fel libertatea turiştilor în ceea ce priveşte locurile de ancorare, orice golf putând fi în final o variantă de „cazare” minunată pentru noapte.

Cât costă să fii proprietar de barcă? Costurile de cheiaj pe an în România se plasează la 1.500-2.000 de euro, iar în Grecia pot să ajungă la 4.000 de euro pe an. O altă cheltuială de care trebuie să ţină cont cineva care şi-ar dori să cumpere o barcă sunt lucrările obligatorii de întreţinere, care ajung la maximum 1.000-2.000 de euro pe an. „Minim ar fi 500 de euro lucrări de întreţinere pe an, la începutul sezonului, şi apoi o minimă pregătire de iarnă. Ştiu destui români care au velierele prin Grecia, Croaţia, lăsate în marine, în condiţii foarte bune”, detaliază proprietarul SetSail.

Oferta în domeniul sailingului îi include chiar şi pe cei care nu ştiu să navigheze – şi astfel creşte exponenţial şi numărul celor care se molipsesc cu acest „microb”. Pandemia a schimbat cu siguranţă numeroase obiceiuri de consum şi de călătorie, iar vacanţa pe barcă a devenit pentru mulţi o variantă mai sigură, într-o perioadă în care numeroase destinaţii externe impuneau anumite restricţii pentru siguranţa sanitară. Familii şi grupuri de prieteni au încercat această variantă şi pentru mulţi a fost o surpriză plăcută. În prezent, există numeroase oferte pentru o astfel de săptămână în Grecia, Spania sau Croaţia, preţurile pornind de la circa 700 de euro de persoană, pe velier, şi 800-900 de euro pe catamaran, suma incluzând şi tariful skipperului. Vacanţele pot fi gândite pentru grupuri de prieteni, pentru familii cu copii sau ca team buildinguri cu colegii.

În cele din urmă, pentru amatorii de călătorii pe mare, limitele sunt date doar de propria experienţă şi cantitatea de curaj, căci destinaţiile sunt nenumărate, tot mai mulţi români aventurându-se tot mai mult, tot mai departe.