În ultimii ani, a vorbi despre sănătatea mintală în capitalism înseamnă a recunoaşte că această problemă nu este doar una personală, ci şi politică. Nu putem separa bunăstarea psihică de condiţiile sociale şi economice în care trăim. O abordare reală a sănătăţii mintale necesită politici care reduc inegalităţile, asigură un venit minim garantat, reglementează piaţa muncii pentru a preveni exploatarea şi promovează solidaritatea în locul competiţiei feroce.

De cele mai multe ori, degeaba faci terapie pentru burnoutul care vine la pachet cu jobul sau pentru anxietatea pe care o simţi faţă de incertitudinea financiară. Problema pare să fie însuşi capitalismul. Sistemul economic în care trăim influenţează nu doar condiţiile materiale de viaţă, ci şi stările noastre emoţionale, percepţia despre sine şi relaţiile sociale. Ritmul accelerat al pieţei muncii, precaritatea economică şi individualismul impus de piaţă creează un mediu în care sănătatea mintală este adesea sacrificată în numele productivităţii şi al profitului.

Una dintre cele mai evidente legături dintre capitalism şi sănătatea mintală este presiunea constantă a pieţei muncii. Sistemul prezent valorizează competiţia şi eficienţa maximă, iar angajaţii sunt supuşi cerinţelor excesive care duc la stres cronic, anxietate şi burnout – termenul care pare să definească viaţa majorităţii angajaţilor din prezent.

Orele suplimentare, nesiguranţa locului de muncă şi lipsa unui echilibru între viaţa profesională şi cea personală contribuie la epuizarea emoţională şi psihologică. În plus, creşterea numărului de locuri de muncă „precare” – cu salarii mici, fără beneficii şi fără siguranţă pe termen lung – alimentează acest climat de incertitudine şi anxietate.

Nesiguranţa economică este direct legată de depresie şi alte tulburări mintale, afectând mai ales tinerii şi categoriile vulnerabile. Capitalismul promovează şi o cultură a individualismului, în care succesul personal este considerat exclusiv responsabilitatea individului, iar eşecul este perceput ca o vină personală. Acest model ignoră complet influenţele structurale asupra vieţii fiecăruia, precum inegalităţile sociale, accesul limitat la educaţie şi sănătate sau discriminarea sistemică.

Presiunea constantă de a „reuşi” creează sentimente de inadecvare, autoînvinovăţire şi izolare socială. Generaţia Z, aflată la începutul carierei, resimte această presiune într-un mod unic, crescând în era reţelelor sociale, unde succesul şi imaginea personală sunt evaluate constant prin postări pe Instagram. Sistemul capitalist, orientat spre maximizarea profitului, amplifică inegalităţile economice şi insecuritatea financiară. Această insecuritate generează anxietate şi alte probleme de sănătate mintală. Un studiu din 2014 al Universităţii Yale sugerează că unele probleme de sănătate mintală sunt, de fapt, probleme financiare, evidenţiind legătura strânsă dintre dificultăţile economice şi stresul psihologic.

În loc să fie abordată ca o problemă socială şi economică, sănătatea mintală este adesea medicalizată, iar soluţiile propuse se rezumă la tratamente individuale – medicamente, terapie – în loc să se analizeze cauzele structurale ale suferinţei. Sistemele de sănătate publică sunt subfinanţate, iar accesul la servicii de sănătate mintală este un lux pentru mulţi oameni, mai ales în ţările unde serviciile sunt privatizate şi costisitoare. Astfel, capitalismul nu doar creează probleme de sănătate mintală, dar le şi transformă într-o oportunitate de afaceri prin industria farmaceutică şi cea a terapiei private. Totul devine afacere în capitalism.

Ajungem să fim încurajaţi să căutăm soluţii individuale, care adesea sunt inaccesibile pentru cei mai afectaţi. Generaţia Z este una dintre cele mai afectate de această realitate, având cele mai ridicate rate de depresie şi anxietate raportate vreodată. În ciuda deschiderii mai mari faţă de subiectele legate de sănătatea mintală, mulţi tineri nu îşi permit terapia sau alte forme de sprijin. În plus, platformele sociale sunt pline de conţinut despre self-help, însă aceste soluţii individuale nu pot înlocui politicile publice eficiente care să asigure acces real la îngrijire. Un articol din Spectre Journal menţiona că depresia este considerată a doua cauză principală de afectare funcţională la nivel mondial.

În ţările capitaliste avansate, problemele de sănătate mintală sunt extrem de răspândite. De exemplu, în Anglia, în 2021, 1 din 6 adulţi suferea de o tulburare mintală comună, cum ar fi depresia, anxietatea, fobiile, tulburările de panică sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Aceasta reprezintă o creştere de 20% faţă de 1993. Şi în România, sănătatea mintală este o problemă tot mai presantă.

Conform unui raport din 2023 al Universităţii Babeş-Bolyai, aproximativ 1 din 5 români se confruntă cu probleme de sănătate mintală, iar cel puţin 250.000 suferă de tulburări mintale severe. Aceste cifre demonstrează că impactul economic şi social asupra bunăstării psihologice nu poate fi ignorat, iar o schimbare reală necesită măsuri sistemice, nu doar soluţii individuale. Dar este realist să ne gândim că aplicarea unor noi politici ar reduce inegalităţile şi, implicit, problemele de sănătate mintală cauzate? Dacă s-ar rezolva inegalităţile, am avea un venit minim garantat care să permită un trai decent, o piaţă a muncii reglementată pentru a preveni exploatarea – dacă toate acestea ar fi implementate, am mai putea considera că trăim într-un sistem capitalist?  

Oana-Maria Ioniţă este social media manager, Ziarul Financiar, BUSINESS Magazin, După Afaceri PREMIUM