Ai simţit vreodată că vrei să îţi dai pur şi simplu demisia? Fără a avea o ofertă mai bună care te aşteaptă, ci doar pentru că vrei să demonstrezi ceva. Dacă da, trebuie să ştii că nu eşti singurul în această situaţie. Fenomenul „revenge quitting” devine tot mai popular în primele două luni ale anului 2025, pe măsură ce angajaţii nemulţumiţi, după ani de stagnare, decid să plece nu doar pentru un salariu mai bun, ci şi ca o formă de răzbunare faţă de angajatori pentru că simt că „merită mai mult”.

Potrivit celor mai recente date de la ivee.com, 28% dintre angajaţi vor să ia parte la „revenge quitting” în 2025. De asemenea, căutările pe Google pentru acest termen au crescut cu 234% în luna ianuarie, semn că tot mai mulţi oameni iau în calcul această opţiune.

Deşi fenomenul se răspândeşte în toate industriile, tinerii profesionişti, în special Generaţia Z, sunt cei care îl conduc. Ei sunt din ce în ce mai vocali cu privire la lipsa de recunoaştere, stagnarea în carieră şi dificultatea de a menţine un echilibru între viaţa personală şi cea profesională. Mulţi tineri din generaţia Z şi mileniali îşi povestesc experienţele negative de la job sub hashtagul #revengequitting pe TikTok, Instagram sau LinkedIn.

Spre deosebire de „quiet quitting”, unde angajaţii rămân la joburile lor dar fără implicare activă, „revenge quitting” presupune mai degrabă o plecare strategică şi cu o notă de răzbunare faţă de angajatorii care nu au oferit oportunităţile reale de dezvoltare promise la angajare. Pe scurt? Înseamnă să pleci într-un moment în care compania are nevoie de tine, spunând practic: „Dacă nu îţi pasă de mine ca angajat, nu îmi pasă nici mie de tine şef / companie”.

Conform raportului Glassdoor Worklife Trends 2025, 65% dintre angajaţi se simt prizonieri în locurile lor de muncă actuale, iar mulţi dintre ei văd anul 2025 drept oportunitatea perfectă pentru a-şi lua „revanşa profesională”. Printre principalele motive se regăsesc salariile care au stagnat, lipsa de oportunităţi de avansare şi un mediu de lucru toxic sau nesatisfăcător.

Se pare că femeile resimt aceste probleme mai mult decât bărbaţii. Un studiu realizat de AllBright arată că 43% dintre ele doresc să renunţe la locul actual de muncă, iar 73% sunt nemulţumite de progresul lor profesional. Cultura organizaţională joacă un rol esenţial în această decizie, deoarece mulţi angajaţi încă se confruntă cu bariere sistemice în calea avansării lor în roluri de conducere.

Spre deosebire de „quiet quitting”, unde angajaţii rămân la joburile lor dar fără implicare activă, „revenge quitting” presupune mai degrabă o plecare strategică şi cu o notă de răzbunare faţă de angajatorii care nu au oferit oportunităţile reale de dezvoltare promise la angajare.

Deşi decizia de a rămâne într-o companie se leagă în mare măsură în salariu, acesta pare să nu mai fie un factor determinant. Pandemia a schimbat fundamental perspectiva asupra muncii, iar oamenii au devenit mai conştienţi de impactul pe care acesta îl are asupra stării lor de bine. Astfel că, tot mai mulţi angajaţi îşi doresc un mediu de lucru incluziv şi unde se simt respectaţi, unde să nu fie discriminaţi sau marginalizaţi, să aibă flexibilitate în program şi posibilitatea de a lucra remote sau hibrid, o cultură organizaţională axată pe valori autentice, nu doar pe profit, precum şi recunoaştere profesională şi oportunităţi reale de avansare.

Căutarea unui echilibru mai bun între viaţa profesională şi cea personală este o consecinţă directă a conştientizării faptului că „hustle culture” (cultura muncii neîncetate) are un preţ mult prea mare asupra sănătăţii mentale.

Desigur, specialiştii spun că decizia de a pleca nu ar trebui luată impulsiv, ci pe baza unei analize realiste. Aceştia recomandă să ne punem următoarele întrebări: jobul meu actual mă ajută să ating obiectivele profesionale pe care mi le-am propus pe termen lung? Ce anume de la locul de muncă actual mă face nefericit - salariul, echipa, cultura, lipsa posibilităţii avansării? Există soluţii pentru a îmbunătăţi situaţia actuală (discuţii cu managerii, schimbare de departament etc.)?

Dacă jobul începe să afecteze negativ sănătatea mentală sau fizică, atunci plecarea devine o opţiune logică. Mai mult, dacă ai fost supus hărţuirii, discrimi­nării sau altor abuzuri, aceste lucruri sunt un semnal clar că trebuie să cauţi ceva mai potrivit aşteptărilor tale, recomandarea tuturor specialiştilor fiind să faci demersurile necesare pentru propria bunăstare.

Dincolo de numele pe care îl poartă, „revenge quitting” nu ar trebui să devină totuşi un act personal de răzbunare pură. Piaţa muncii din 2025 pare să ofere multe oportunităţi, dar într-un context economic uşor instabil, iar în continuare o schimbare de job necesită timp şi energie, atât din partea aplicantului, cât şi din partea posibilului angajator. Deci dacă vrei să iei parte la „revenge quitting”, poate ar fi bine să ai şi planul B.   

Oana Ioniţă este social media manager BUSINESS Magazin, Ziarul Financiar, DA Premium