Dacă nu reuşiţi să finalizaţi această misiune până în primul trimestru, trebuie să scrieţi o autoreflecţie”, se arăta în anunţ. „Dacă această îndatorire nu este finalizată până în al doi-lea trimestru, compania va efectua o evaluare.” „Dacă nu vă puteţi căsători şi întemeia o familie până în al treilea trimestru, compania vă va rezilia contractul de muncă”, continua notificarea. „Vă rugăm să luaţi aminte.” Cam aşa sună decizia drastică a unei companii din China care a încercat să îşi asume responsabilitatea pentru rata natalităţii în ţară, im-punând angajaţilor necăsătoriţi şi divorţaţi să îşi rezolve „problemele personale” sub ameninţarea concedierii. După reacţiile negative venite din partea publicului şi a oficialilor guvernamentali, compania Shuntian Chemical Group, cu sediul în provincia Shandong, a fost nevoită să îşi retragă politica. Compania, care are peste 1.200 de angajaţi, a transmis luna trecută că angajaţii necăsătoriţi, cu vârste cuprinse între 28 şi 58 de ani, inclusiv cei divorţaţi, erau obligaţi să „rezolve problema căsătoriei”. Mai mult, anunţul critica angajaţii singuri pentru că „nu răspund apelului naţional” de a se căsători şi de a avea copii, acuz-ându-i că sunt „neloiali şi neascultători faţă de sfaturile părinţilor”.

Măsura venea în con-textul unui efort susţinut al guvernului chinez de a creşte rata căsătoriilor şi a natalităţii. Însă, politica extremă adoptată de Shuntian Chemical Group a atras rapid critici şi a fost declarată ilegală de autorităţi, fiind retrasă a doua zi după ce oficialii din domeniul muncii au intervenit. China nu este singura ţară care se confruntă cu această criză. În 2023, numărul căsătoriilor în China a scăzut cu 20%, atingând cel mai mic nivel înregistrat vreo-dată, iar populaţia a scăzut pentru al treilea an consecutiv, ajungând la 1,408 miliarde. România se află într-o situaţie la fel de gravă. În 2023, s-au născut doar 156.000 de copii, comparativ cu 261.000 în 1990. Dacă acest trend continuă, populaţia României ar putea ajunge la 15 milioane de locuitori până în 2050. Pe lângă scăderea natalităţii, sociologul Alexandru Dincovici, citat de Business Magazin într-un articol de copertă publicat în toamna anului trecut, sublinia că această criză contribuie la îmbătrânirea populaţiei, punând o presiune imensă asupra sistemelor de sănătate şi de pensii. „Dacă nu mai avem tineri, cine se va ocupa de industriile care se dezvoltă în acest moment? Şi cine va mai lu-cra în alte industrii care nu mai prezintă atât de multă atractivitate?”, avertizează el. Un motiv esenţial pentru care tinerii români - şi, din ce reiese din discuţiile de pe reţelele so-ciale, şi cei de origine chineză,  ezită să aibă copii este costul ridicat al creşterii şi educării acestora. Conform unui studiu realizat de Salvaţi Copiii România, părinţii cheltuiesc în medie între 1.500 şi 2.000 de lei pe lună pentru îngrijirea unui copil, ceea ce înseamnă aproximativ 300.000 de lei până la vârsta de 18 ani. Aceste cheltuieli includ alimentaţie, educaţie, activităţi extracurriculare, îngrijire medicală şi locuinţă, fără a lua în calcul costurile suplimentare pentru studii universitare. Pentru multe familii, această povară fi-nanciară este prea mare, iar tinerii conştientizează asta din ce în ce mai mult. Care sunt soluţiile? Sociologul Romulus Oprica, în cadrul aceluiaşi articol, sublinia că România ar putea învăţa din exemplul Franţei, care are cea mai mare rată a natalităţii din Uniunea Eu-ropeană datorită unor politici de sprijin pentru familii. Printre măsurile eficiente se numără: alocaţii mai mari pentru copii şi reduceri fiscale pentru părinţi, facilităţi pentru achiziţionarea de locuinţe pentru tineri, extinderea numărului de creşe şi grădiniţe pentru a permite părinţilor să se întoarcă mai repede la muncă, concedii de maternitate şi pater-nitate generoase, compensate adecvat. Pe lângă măsurile guvernamentale, companiile private au un rol esenţial în susţinerea natalităţii şi, chiar dacă deciziile extreme nu sunt de dorit, există câteva aspecte ce ar putea fi îmbunătăţite pentru încurajarea tinerilor părinţi. Multe companii din România şi din lume au început deja să implementeze politici prietenoase cu familiile, cum ar fi: program flexibil de muncă sau posibilitatea de a lucra remote, concedii de maternitate şi paternitate extinse, peste minimul impus de stat, con-struirea de creşe şi grădiniţe la locul de muncă, pentru a uşura accesul părinţilor la servicii de îngrijire a copiilor, suport financiar pentru părinţi, sub formă de bonusuri la naştere sau subvenţii pentru educaţia copiilor, programe de reintegrare a părinţilor după concediul de maternitate sau paternitate, inclusiv sesiuni de coaching şi psihoterapie. Deocamdată, pare că părinţii reîntorşi în companii, mai ales mamele, sunt sancţionaţi la întoarcere, într-un mod mai mult sau mai puţin vizibil. Problema natalităţii nu este doar o preocupare a guvernelor, ci şi a companiilor şi a întregii societăţi. În timp ce măsuri extreme, precum cea propusă de compania chineză Shuntian Chemical Group, sunt inacceptabile, ele re-flectă disperarea unei lumi care se confruntă cu o criză demografică majoră. Dacă România şi alte ţări europene nu iau măsuri urgente pentru a sprijini familiile şi a stimula natalitatea, viitorul va aduce o populaţie îmbătrânită, o criză economică profundă şi o so-cietate lipsită de forţă de muncă tânără. Soluţiile există, dar ele trebuie implementate rap-id şi eficient – atât de către stat, cât şi de mediul privat.  

Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin