Georgiana Gheorghe,
colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă

România merită să se trezească din somnul mediocrităţii culturale şi să rezoneze cu ritmul ţărilor din Europa.

Pentru că este început de an şi e sănătos să te uiţi în urmă, să faci o analiză, să vezi cum stai ca rezultate, ca proiecte, să te uiţi spre viitor, să te gândeşti unde vrei să ajungi şi ce e de făcut pentru asta, am încercat să fac şi eu un exerciţiu pe domeniul cultural din România, în special pe ariile mele de interes şi anume teatrul, opera şi festivalurile de muzică clasică. Şi pentru că eu sunt doar o pasionată şi, zic eu, fină observatoare a fenomenului, dar nu activez în domeniu, am invitat-o pe regizoarea Carmen Lidia Vidu să-mi fie alături în acest exerciţiu, mai ales că genul de teatru pe care ea îl face este unul tezist, de tip manifest social şi politic, iar în nişte declaraţii recente a afirmat că este interesată să intre activ în politică, peste vreo 4-5 ani. Redau în continuare analiza ei cu fidelitate. Ceea ce aş vrea să adaug este faptul că tot ea semnează şi regia multimedia pentru Festivalul Enescu, de altfel singurul festival de muzică clasică, de ţinută şi calibru, cu care România poate să se laude la nivel internaţional.

Din păcate, Festivalul de Operă organizat anual de Opera Naţională Bucureşti (ONB), de obicei în luna iunie, nu a reuşit încă să-şi găsească locul, să crească, să aibă un renume internaţional, să atragă producţii ale altor teatre lirice din Europa sau din lume. De văzut cum managementul ONB şi Ministerul Culturii vor reuşi să dezvolte acest proiect de care este atâta nevoie, mai ales că acum, publicul de operă se regenerează. 

În paralel cu acesta, anul trecut a apărut un nou festival de operă şi muzică clasică, Masters of Classics, desfăşurat în perioada 1-15 septembrie, care a avut un line-up extraordinar în prima sa ediţie. Printre invitaţi s-au numărat soprana Anna Netrebko şi soţul ei, tenorul Yusif Eyvazov, mezzosoprana Elina Garanca, tenorul Robert Alagna, pianistul şi compozitorul Fazil Say şi mulţi alţi artişti internaţionali minunaţi. Iniţial, festivalul a avut-o şi pe soprana Angela Gheorghiu pe afiş, dar ceva s-a întâmplat între timp, întrucât domnia sa a dispărut ulterior din program şi a reapărut la Sala Palatului, într-un concert splendissim, în compania minunatului tenor Teodor Ilincăi. Revenind la Masters of Classics, acesta a avut loc în Bucureşti, la Sala Palatului, deşi iniţial era şi sala ONB pe lista de spaţii pentru concerte. Costul biletelor a fost unul comparabil cu al altor evenimente de gen din afara ţării, însă exagerat pentru publicul meloman din România şi pentru ce oferă ponosita Sală a Palatului. Manifestarea urmează să se organizeze exact ca şi festivalul George Enescu, adică o dată la doi ani, astfel încât, combinate, vom avea în fiecare an un eveniment cu invitaţi internaţionali care vor performa pe scenele din România. Cu un line-up excelent pentru o primă ediţie, dar cu o organizare uşor împotmolită, festivalul promite pentru 2026 o ediţie spectaculoasă. Aştept cu mare interes, întrucât, aşa cum precizează şi Carmen în intervenţia ei, România merită să se trezească din somnul mediocrităţii culturale şi să rezoneze cu ritmul ţărilor din Europa. Ce pot să spun însă cu bucurie, este că sălile de spectacole încep să se umple, sunt reprezentaţii atât de teatru, cât şi de operă, sau concerte la Ateneu, care se joacă în regim sold out, şi se creionează un fenomen interesant al microevenimentelor culturale pentru microcomunităţi de proximitate (voi dezvolta într-un material dedicat), cu un aer informal, cool, atât cu artişti la început de drum, cât şi cu artişti experimentaţi dar mai funky, care preferă intimitatea unor seri la un pahar de vin cu prietenii.

„România, la 35 de ani de la Revoluţie, continuă să se dezvolte în plan cultural, dar teatrul său este insuficient reprezentat pe piaţa culturală europeană şi internaţională. În acest context, este esenţial să înţelegem de ce teatrul românesc trebuie să se deschidă către lume şi ce beneficii ar aduce acest proces.

România este parte a Uniunii Europene, dar teatrul românesc nu reflectă această apartenenţă la nivel internaţional. Prezenţa constantă pe scenele europene, fie prin festivaluri, turnee sau colaborări, ar contribui la consolidarea imaginii României ca o ţară cu o cultură vie, dinamică şi relevantă.

Artiştii români pot beneficia enorm din expunerea la diverse perspective şi metode de lucru. Colaborările cu regizori, actori şi scenografi internaţionali aduc idei noi, tehnici inovatoare şi o înţelegere mai profundă a diversităţii teatrale. Acest schimb poate revitaliza teatrul românesc şi îl poate aduce în pas cu tendinţele internaţionale păstrând în acelaşi timp specificul românesc.

Prezenţa în festivaluri sau turnee internaţionale înseamnă acces la publicuri diverse, care pot deveni ambasadori ai artei româneşti. În plus, recunoaşterea internaţională poate deschide noi oportunităţi financiare şi logistice pentru proiecte teatrale.

Invitaţia adresată regizorilor şi artiştilor internaţionali de a lucra în teatrele din România poate aduce o diversitate creativă care îmbogăţeşte scena locală. Acest proces nu doar inspiră artiştii români, dar şi promovează un dialog artistic esenţial.

Vizitele jurnaliştilor şi curatorilor internaţionali sunt cruciale. Prin recenzii şi recomandări, spectacolele româneşti pot deveni vizibile în presa culturală globală, crescând astfel interesul pentru teatrul românesc şi facilitând includerea sa în festivaluri de renume.

Construirea unor relaţii solide cu instituţii şi profesionişti din străinătate poate transforma România într-un punct de interes pe harta teatrală globală. În plus, aceasta contribuie la dezvoltarea unei reţele de sprijin reciproc între teatrele româneşti şi cele europene.

Schimbarea este necesară la nivel politic şi cultural

Pentru ca teatrul românesc să devină un actor relevant pe scena internaţională, este nevoie de o strategie politică bine definită, care să susţină arta şi cultura. Aceasta poate include:

1.Œ Finanţare constantă pentru mobilitate artistică internaţională

2. Subvenţionarea invitaţiilor pentru regizori şi jurnalişti internaţionali

Ž3. Crearea unor parteneriate culturale strategice cu ţări europene

În acest proces, implicarea artiştilor cu experienţă este crucială. Aceştia pot oferi consiliere politică sau chiar pot contribui activ la formularea politicilor culturale. Este timpul ca artiştii să devină ambasadori ai schimbării, atât în sălile de spectacol, cât şi în cadrul instituţiilor decizionale.

Teatrul românesc are potenţialul de a deveni un punct de reper pe piaţa culturală europeană şi globală. Pentru ca acest lucru să devină realitate, este esenţială o deschidere internaţională constantă, susţinută de politici culturale coerente şi o implicare activă a artiştilor în viaţa publică. România este parte a Uniunii Europene, dar teatrul său trebuie să devină parte integrantă a dialogului teatral european. Schimbarea începe doar dacă ne implicăm. 

Spectacolul „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” pe care l-am regizat la Teatrul Masca, este un exemplu elocvent al modului în care arta poate deveni un mijloc puternic de introspecţie naţională şi de promovare a valorilor româneşti pe scena europeană. Această producţie teatrală vorbeşte despre o Românie matură, conştientă de provocările şi tarele sale istorice, dar care se află într-un proces activ de redefinire identitară şi de integrare în gândirea europeană.

Spectacolul pune în scenă poveşti autentice, personale şi sociale, care reflectă o generaţie conectată la probleme globale, dar care păstrează în acelaşi timp rădăcinile culturale şi emoţionale specifice României. 

„Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” reuşeşte să creeze o punte între trecut şi viitor, între local şi global, demonstrând că teatrul românesc are capacitatea de a articula subiecte complexe şi relevante pentru orice spaţiu cultural european.

Mesajele spectacolului sunt puternic ancorate în realităţile actuale – de la dilemele identitare şi transformările sociale, până la aspiraţiile tinerelor generaţii – şi rezonează cu valorile europene, precum diversitatea, libertatea de expresie şi solidaritatea. Această abordare face din „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” nu doar un produs artistic, ci şi o carte de vizită culturală pentru România, capabilă să inspire publicuri din diferite colţuri ale Europei.

Mai mult, spectacolul utilizează un limbaj teatral contemporan – îmbinând arta performativă, proiecţiile vizuale şi mărturiile directe – ceea ce îl face accesibil şi atractiv pentru festivaluri europene de anvergură. Acest tip de creaţie, ce îmbină introspecţia locală cu o estetică universală, demonstrează că România are o voce artistică puternică şi originală în peisajul cultural internaţional.

Astfel, „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” nu este doar un spectacol, ci un manifest cultural care poate reprezenta cu succes România la orice festival european important, consolidând imaginea unei ţări care îşi asumă trecutul, visează la schimbare şi priveşte cu încredere spre viitor.”