Ce lup vreţi să hrăniţi? Pe cel bun? Sau pe cel rău? Cu siguranţă aţi auzit de metafora „lupului” interior care învinge. În toate cazurile – cel care este hrănit. Cu siguranţă, la fel se întâmplă şi în comunicare, în me-dia, în promovare, în marketing.

Agresivitate, situaţii controversate, ură, radicalizare sunt subiecte la ordinea zile în mai toate ţările de pretudindeni, iar frica de războiul de la graniţă pare că nu ne mai afectează la fel de mult ca în urmă cu trei ani, când Ucraina a fost atacată. În prezent, anxietatea este provocată de o sumedenie de lucruri care se întâmplă parcă peste tot şi, din toamnă, şi pe meleagurile noastre. Astfel, am ajuns în situaţia în care pentru a controla anxietatea provocată de ştiri şi de scenariile pe care le construim plecând de la ele, singura soluţie pare a fi ignoranţa – pur şi simplu izolarea de terenurile în care circulă aceste in-formaţii.

O atitudine care nici nu e de condamnat, în condiţiile în care, necontrolată, anxietatea ne îmbolnăveşte, având adeseori manifestări fizice – şi cu siguranţă este suficient să privim în jur pentru a vedea cum cele mai recente alegeri (de pe plan local şi internaţional) ne-au afectat nu doar starea de spirit, ci şi cali-tatea somnului, apetitul, felul în care privim viitorul.

„Păi nu te mai uita la TV!” este replica pe care am auzit-o de dimineaţă, într-o conversaţie dintre două doamne, una întrebând-o pe cealaltă ce se întâmplă (părea obosită, supărată), iar pricina acestei stări era, desigur, legată de ştiri. Dar nici această alegere nu este foarte viabilă, într-un prezent în care suntem superconectaţi, digitalizaţi, interdependenţi.

Şi poate că dacă nu ar fi fost surpriza majoră adusă de alegerile prezidenţiale din toamnă, nici nu ne-am fi agitat atât de rău şi nici nu ne-am fi întrebat cum de s-a ajuns aici. Dincolo de nemulţumirea, dezamăgirea şi frustrarea maselor, s-au iţit tot felul de întrebări legate de mecanismele care au propagat mesaje, cum a ajuns un necunoscut în postura de salvator pe cal alb. Ei bine, forţa nevăzută a social me-dia şi-a spus cuvâtul şi până la studierea fenomenului ca studiu de caz prin cine ştie ce instituţii, noi trebuie să ne confruntăm zi de zi cu urmările acestuia. Implicit, anxietatea generată de acestea. Fac-torul de multiplicare din sfera digitală este uriaş prin comparaţie cu orice ştim. În urmă cu mai mulţi ani, visul unei directoare de marketing era să facă o campanie TV pentru produsele cosmetice ale companiei în care lucra. Azi cred că bugetele de promovare produc efecte mult mai puternice în online. Pentru cine doreşte, pentru că nu este nicidecum un „must”, ci pur şi simplu o alegere.

Recent am descoperit cu surprindere că unul dintre bijutierii high-end ai prezentului alege nu numai să stea cât se poate de departe de mediul online (neavând, desigur, site, nicidecum promovare în social media), dar magazinul său plasat pe o arteră pariziană consacrată nu are nici măcar vitrine la stradă sau clasicul panou cu numele pus deasupra intrării, aşa cum face orice comerciant. Ba mai mult, Joseph Ar-thur Rosenthal primeşte clienţi noi doar la recomandarea celor pe care îi are deja în portofoliu, iar pro-dusele sale sunt personalizate. Fiecare piesă este unică, creată pentru un anumit client şi face anual 70-80 de bijuterii. Artistul a realizat în urmă cu trei decenii o brăţară (Parrot Tulip) din aur, cu accente de di-amant şi granat, care s-a vândut la licitaţie în 2014 pentru 3,25 milioane de franci elveţieni (3,44 mil. eu-ro). Artistul nu agreează lumina reflectoarelor şi nici nu pare că lipsa de publicitate îl afectează în vreun fel. Dar este un exemplu extrem.

Sigur, brandurile au nevoie de vizibilitate. Dar cu ce preţ? În fuga nebună după notorietate, clickuri, fol-loweri şi vizualizări, bugete consistente riscă să ajungă în zone în care sunt alimentate mecanismele ştirilor fake şi ale celor negative. În mod natural, apetitul pentru ştiri negative este mai mare, de aici vin audienţele, ratingul, şi, implicit, câştigurile. Pe de altă parte, prea puţini dintre noi pot decela între fake şi non-fake, iar cei mai mulţi nici nu admitem că suntem păcăliţi de ştiri, arată studiul Pareto Report, ajuns anul acesta la a patra ediţie. Mihai Bârsan, fondator al acestui studiu şi profesionist cu o experienţă de peste 25 de ani în marketing, avertizează: „Modul în care cheltuim pentru media, dacă urmează publicul, va urma şi ştirile false şi ştirile dăunătoare, pentru că avem ştiri pozitive şi ştiri dăunătoare care con-struiesc minciuni pe o nostalgie falsă sau orice altceva care creează emoţii negative. Şi noi hrănim asta cu publicitatea noastră. Pentru că dacă urmăm publicul, urmăm algoritmii şi algoritmii promovează acest tip de date. Mai puţin de 3% este media reală din tot consumul. Toate celelalte 97% din informaţii sunt doar gunoi. Fiţi atenţi unde vă puneţi banii, pentru că acolo unde vă puneţi banii, acolo va creşte. Aşadar, luaţi o decizie care să înfrunte algoritmul!”  

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin