„A city without children?/Un oraş fără copii?“ este titlul destul de dur al unui articol din Financial Times, cel mai important ziar de business din Europa, din numărul 15/16 iulie 2023, din suplimentul FT Weekend / House & Home. Cum poate fi un oraş fără copii? Pare un nonsens, mai ales că este vorba despre Londra, capitala Marii Britanii, al doilea cel mai important centru financiar din lume şi unul dintre cele mai cosmopolite oraşe, care atrage milioane şi milioane de oameni din întreaga lume. Tocmai aceste atribute au ajuns să distrugă din punct de vedere demografic o zonă din Londra, iar acum discuţia se mută spre centru. Pentru că este un centru financiar, pentru că sunt mulţi bancheri, avocaţi, consultanţi, pentru că atrage talente din întreaga lume, pentru că are salarii mari, Londra a devenit mult prea scumpă pentru ceilalţi. Preţul caselor a explodat în ultimele două decenii, chiriile sunt ucigătoare, mâncând mai mult de jumătate dintr-un salariu, restaurantele sunt scumpe, puburile sunt scumpe, berea este scumpă, transportul este scump, şcolile sunt scumpe, sănătatea este scumpă, viaţa de zi cu zi este scumpă. Pentru cineva care nu este bancher, avocat, medic, consultant de top, IT-ist, director, este foarte greu să reziste în Londra. Nu are nicio şansă să stea aproape de centru, aproape de joburile bine plătite din clădirile de birouri, trebuie să stea la 1,5-2 h de Londra, unde îşi poate permite chiria sau achiziţia unei case. Degeaba dobânzile sunt mici dacă proprietăţile sunt scumpe. Boomul financiar care a început în anii ’80 a distrus industria, a distrus clasa de mijloc şi a scumpit totul. Niciun profesor nu poate să facă faţă, prin salariul pe care îl are, bonusurilor din City of London. Ca să nu mai vorbim că Londra a fost acaparată de bogaţii ruşi, chinezi, indieni, pakistanezi. În aceste condiţii, treptat, treptat cei cu venituri mai reduse au început să părăsească zone, cartiere din Londra şi să se mute în altă parte, unde îşi pot permite să stea, unde şi-ar putea permite preţurile, lăsând în urmă un gol care nu este acoperit din punct de vedere demografic. Cei care s-au instalat la putere din punctul de vedere al veniturilor nu prea prea au chef să facă copii, când ştii că urmează să iei un bonus de 1 milion de lire sterline nu ai niciun chef să-ţi baţi capul cu scutece şi cu plânsetul unui urmaş, mai ales că trebuie să lucrezi peste 100 de ore pe săptămână. Viaţa modernă, cosmopolită, trecerea de la un restaurant la altul în căutarea celor mai bune mâncăruri nu poate fi oprită de o cutie de lapte praf. Iar totul culminează cu faptul că a avea un copil, ca să nu mai vorbim de doi, este foarte scump şi nu multă lume îşi mai poate permite acest lucru. Emma Jakobs, autoarea articolului, constată cum această situaţie afectează şcolile, care nu mai au elevi, afectează anumite zone din cartiere, afectează cartiere întregi. Londra este superaglomerată, iar această aglomeraţie este înşelătoare pentru că o bună parte este dată de turişti, care şi ei contribuie, prin banii pe care îi lasă, la viaţa scumpă din Londra. De la o şcoală fără copii s-a ajuns la o zonă fără copii, urmează un cartier fără copii, iar în decenii se va ajunge la un oraş fără copii. Iar aici nu este vorba numai de Londra, aceeaşi situaţie se întâlneşte în San Francisco, Tokio, Washington, Seattle sau Hong Kong, scrie FT. San Francisco, capitala start-up-urilor de tehnologie din întreaga lume, a devenit acum un oraş extrem de urât, din care lumea fuge pentru că totul este foarte scump, pentru că nu are unde să stea, pentru că oraşul este invadat de cerşetori şi oameni fără adăpost. Oraşele puternice nu sunt formate numai din oameni cu bani, ci şi din oameni obişnuiţi, angajaţi, care nu au veniturile celor din top. Dacă aceştia nu-şi mai permit să rămână în oraş, în decenii acel oraş va decădea. Cel mai bun exemplu a fost Detroit, care secolul trecut a fost capitala mondială a industriei de automobile, dar care treptat a rămas fără locuitori, fără copii, fără familii, fără comunităţi.

Mulţi dintre noi, care şi mâine am vrea să ne mutăm la Londra, New York, San Francisco, Seattle, nu putem să ne dăm seama cum pot cădea oraşele din punct de vedere demografic. Dar ele cad în ani, în decenii. Iar această scădere demografică care a cuprins lumea occidentală este implacabilă.    ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)