Lumea occidentală începe să fie pusă sub semnul întrebării şi, cine ştie, poate deja a pornit în căutarea unui nou model politic, economic, social şi cultural. Sistemul capitalist american, dur, monopolist, financiar, a împărţit şi mai mult lumea între bogaţi şi săraci, iar sistemul capitalist european, protestant, social, burghez, începe să se transforme într-un sistem social.

După căderea comunismului, a imperiului sovietic, deschiderea pieţelor şi graniţelor, deschiderea sistemului politic către modelul occidental, capitalismul american s-a extins prin modelul globalizării, fapt care a dus lumea la un nivel fără precedent. Deschiderea pieţelor lumii pentru produsele, serviciile, companiile şi brandurile capitaliste, a dus la o prosperitate fără precedent, ce-i drept, nu împărţită într-un mod egal.

Globalizarea, adică extinderea modelului american, a accelerat şi schimbarea sistemului politic şi economic din Europa Occidentală prin crearea Uniunii Europene şi extinderea acesteia în ţările foste comuniste, care până în anii ‘90 făceau parte din modelul sovietic CAER. Uniunea Europeană, cu piaţa unică, cu moneda unică - euro, s-a vrut să fie un competitor pentru americani. Individual, nicio ţară din Europa Occidentală nu putea să facă faţă globalizării, aşa că, germanii, francezii, italienii, spaniolii, au decis să renunţe la propriile monede pentru crearea euro, o monedă care să facă faţă dolarului american, valuta forte a lumii adoptată după Al Doilea Război Mondial, alături de celebrii creditori internaţionali – FMI şi Banca Mondială. Germania a fost principala beneficiară din punct de vedere economic a Uniunii Europene şi a monedei euro.

Globalizarea susţinută de multinaţionale, adică de acele companii mari capitaliste care s-au extins în lume prin deschiderea graniţelor şi liberalizarea pieţelor economice, comerciale şi financiare, a schimbat sisteme politice, sisteme sociale şi sisteme economice. Nu degeaba se spune că multinaţionalele, cu puterea lor economică, cu puterea şi lobby-ul politic folosit pentru extindere, au ajuns să schimbe şi să pună guverne. Globalizarea, schimburile de mărfuri, capacităţile de producţie puse unde forţa de muncă era cea mai ieftină, a dus la o producţie de bunuri şi servicii fără precedent, la scăderea preţurilor, la scăderea inflaţiei, la reducerea dobânzilor, la creşterea salariilor, la crearea clasei corporatiştilor, la democratizarea burselor şi a pieţelor financiare.

Aproape oricine dintr-o ţară a sistemului capitalist poate cumpăra într-o secundă acţiuni, obligaţiuni, instrumente financiare sofisticate, de pe orice piaţă din lume, prin intermediul platformelor globale de tranzacţionare. Globalizarea, piaţa liberă, liberalizarea pieţelor financiare şi a circulaţiei banilor, a fost pusă la încercare în urma crizei din 2008. Dar sistemele şi pieţele financiare au rezistat prin printarea de bani la un nivel fără precedent.

Globalizarea a crescut însă şi un monstru - China. În anii ‘70, americanii au început să se alieze cu China, întâi din punct de vedere politic, pentru a înclina balanţa Războiului Rece cu puterea sovietică, iar apoi din punct de vedere economic, pentru a-şi extinde afacerile într-o ţară imensă. Dar dacă ar fi să-l cităm pe Peter Zeihan, unul dintre cei mai în vogă analişti geopolitici americani, vârful acestei globalizări a fost atins în 2019.  El explică teoria lui într-o carte apărută în 2022 – The End of the World Is Just the Beginning: Mapping the Collapse of Globalization.

Începând cu 2020, odată cu apariţia de nicăieri a COVID-ului – un fenomen pe care lumea occidentală nu-l mai credea posibil de la pandemia de gripă spaniolă, de la începutul secolului 20, lumea nouă s-a resetat din punct de vedere social, politic, economic şi cultural. Rusia lui Putin, care a fost scoasă de la masa puterii mondiale (Rusia are un PIB de 1.800 de miliarde de dolari faţă de 22.000 de miliarde de dolari Statele Unite şi 18.000 de miliarde de dolari China) după căderea imperiului sovietic la începutul anilor 90, a declanşat un război în adevăratul sens al cuvântului în Ucraina, în februarie 2022. De fapt este un război militar cu americanii, cu NATO, în care au fost implicaţi şi europenii, cu toate că nu prea au vrut acest război.

Germania este principala victimă din punct de vedere economic, în urma războiului din Ucraina, având în vedere că americanii i-au tăiat legăturile cu Rusia, i-au tăiat accesul la materiile prime ale Rusiei, o piaţă pe care Germania lui Angela Merkel a folosit-o din plin.  Ca să scape din strâmtoarea războiului din Ucraina, Putin a pus din nou paie pe foc în Orientul Mijlociu, prin conflictul din Gaza, care acum se extinde peste tot în lumea arabă. Americanii şi-au mutat atenţia din Ucraina către Israel, o ţară şi o zonă pe care trebuie să o apere fiind în joc mai mult decât o reglare de conturi între Israel şi Hamas.

După COVID, lumea economică s-a trezit că a înviat inflaţia, care fusese dată uitării începând cu anii 90 şi datorită globalizării. Creşterea preţurilor la materiile prime energetice, ca urmare a începerii războiului din Ucraina, a fost pretextul declanşării unui val mondial de creşteri de preţuri la orice produs sau serviciu. A urmat creşterea dobânzilor la un nivel fără precedent, în încercarea clasică de a stopa creşterea inflaţiei şi readucerea acesteia la nivelurile anterioare. Toate aceste lucruri au creat o tensiune fără precedent în lume, care începe să se extindă sub diverse forme în lumea capitalistă.

Establishmentul occidental, adică acele sisteme politice şi economice care susţin statele, este tot mai criticat, extremismul îşi face loc în societăţile occidentale, polarizarea politică este fără precedent, aşa cum se întâmplă acum în America. Liderii politici care au susţinut modelele anterioare sunt alungaţi de la putere, iar noile generaţii fiind mai bogate decât generaţiile părinţilor şi bunicilor, devin tot mai socialiste. Peter Zeihan spune că ne îndreptăm către modele regionale în care fiecare va fi pe cont propriu, fiecare ţară va încerca să se descurce singură, şi nu va mai exista o ordine globală politică şi economică. 

Trump şi vicepreşedintele său, J.D. Vance, se întreabă de ce America trebuie să susţină Ucraina, de ce trebuie să susţină militar o ţară unde americanii nu au nicio treabă. Ucraina aparţine influenţei ruseşti, iar Europa, dacă vrea să se opună ascensiunii lui Putin trebuie să fie prima în tranşee atât din punct de vedere politic, militar, cât şi economic. Dar Europa nu are acest leadership care există la americani, şi nu poate să gestioneze conflicte de acest gen. Aşa că, o eventuală retragere a americanilor din Ucraina, promisă de Trump dacă ajunge din nou la Casa Albă, va schimba regulile jocului în Europa.

Tensiunile geopolitice din ultimii ani, războaiele, au adus fluctuaţii fără precedent pe pieţele financiare, iar acest lucru începe să se vadă tot mai des. Creşterea continuă a burselor este înlocuită acum de volatilităţi din ce în ce mai mari. Săptămâna trecută, pieţele financiare au intrat în vrie după ce economia americană a dat primele semne de recesiune. Mulţi se întrabă dacă aceste volatilităţi, dacă aceste încetiniri economice, nu vor sta la baza unei noi crize, pentru că lumea a fost prea liniştită în ultimii 15 ani, de la criza din 2008.

Răspunsul îl vom afla în următorii ani, la fel cum vom afla dacă modelul globalizării, cu vârful din 2019, începe să fie depăşit, şi dacă o să intrăm într-o nouă eră de frământări politice, economice, sociale şi culturale.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)