Ani de zile, chiar decenii, companiile, în special multinaţionalele, investesc în brandul lor, în imaginea lor pe care trebuie să o afişeze în public, în imaginea pe care trebuie să o arate propriilor angajaţi pentru a deveni, să spunem, „cel mai dorit angajator”/”cel mai bun angajator”/”cea mai bună companie pentru care să lucrezi”/etc. Pentru un director de HR, pentru un CEO, includerea companiei pe care o conduce într-un asemenea top este „un must”.

Aceste topuri sunt vehiculate tot timpul în piaţă şi sunt folosite de angajaţi pentru a vedea dacă firma la care lucrează este un angajator de top sau, dacă vor să-şi schimbe jobul, pentru a afla la ce companii să se angajeze, dacă au o poziţie bună în topul angajatorilor. Spre exemplu, în topul pe 2024 realizat de firma de consultanţă Catalyst Solution top 20 cei mai doriţi angajatori sunt Microsoft, Google, Continental, Oracle, Bosch România, IBM România, Amazon, ING Bank România, Endava, BCR, Hella Forvia, Banca Transilvania, eMag, Adobe România, Deloitte România, Bitdefender, OMV Petrom, Siemens, UiPath, Schaffler România. Dacă ne uităm în acest top, multe din companii sunt din industria de IT, începând cu Microsoft şi terminând cu UiPath.

Dar ce te faci când o companie dintr-un asemenea top – cel mai dorit angajator – începe să dea oameni afară pentru că s-au schimbat condiţiile din piaţă, pentru că de la headquarter a venit directiva de reducere de costuri şi de maximizare a profitului etc.? De aproape doi ani, piaţa de IT s-a schimbat, iar multe companii din această industrie, în frunte cu marile nume, au dat oameni afară sau încep să dea. O asemenea operaţiune de restructurare, de concediere, schimbă percepţia oamenilor despre companiile respective? Nu prea. BCR şi OMV Petrom au efectuat unele dintre cele mai mari restructurări din piaţa corporate, dând afară mii de oameni. Şi se află în topul celor mai doriţi angajatori. Prin 2018/2019, UiPath a fost nevoită să opereze restructurări pentru că nu mai avea bani.

Chiar şi după astfel de evenimente, lumea tot votează aceste companii. Oamenii vor să lucreze la companii mari, cu nume, pentru că astfel preiau din prestigiul acestor companii, pentru că pot, în orice discuţie, să spună „Eu lucrez la Amazon”, iar Amazon este una dintre cele mai mari companii din lume. Indiferent de vremuri şi de situaţii, aceste companii au grijă să-şi menţină imaginea, să ofere celor interesaţi numai lucruri bune, să pună accent pe marketingul brandului astfel încât să poată să depăşească situaţiile critice. Tot timpul, aceste companii vând o imagine aspiraţională, vând poveşti despre fondatori, despre CEO, despre lucrurile pe care le fac, aruncând în plan secund etapele de reorganizări sau concedieri.

Când vor să atragă candidaţi, aceste companii vând viitorul, care întotdeauna este cu roz, cu fundiţă. Cine ar mai veni la interviu sau cine s-ar mai angaja dacă la interviul de recrutare directorul de HR ţi-ar spune că dacă sunt probleme tu eşti primul dat afară, pe principiul ultimul venit - primul concediat. Per total, indiferent de situaţiile critice, aceste companii reuşesc să învingă pentru că oamenii preferă să „cumpere” o poveste frumoasă, un brand cunoscut care îţi dă iluzia unei stabilităţi eterne decât “să cumpere” o realitate, o poveste realistă, aşa cum se întâmplă în realitate. Avantajul acestor mari companii este că au bugete mari în fiecare an, pe care le investesc în imagine, în crearea de brand, în crearea unor percepţii pozitive în piaţă, care să atragă clienţi care să cumpere produsele şi serviciile realizate, şi candidaţi care să dorească să se angajeze acolo.

Dincolo de a plăti un salariu, de a oferi un pachet salarial cu multe beneficii, aceste companii investesc în trainingul angajaţilor chiar dacă ştiu că aceştia le “cumpără” gratis şi apoi “le vând”, atunci când vor să plece, când se duc cu CV-ul în altă parte. Companiile româneşti încă sunt la început, dar fac şi ele progrese în privinţa politicilor de resurse umane. Problema este că atunci când fac restructurări, când dau afară oameni, ecoul în piaţă este mult mai puternic, iar oamenii ţin minte acest lucru. Dar pe măsură ce trec anii iar companiile româneşti reuşesc să se menţină în piaţă, astfel de evenimente vor trece neobservate, aşa cum, acum, trec fără probleme restructurările şi concedierile din firmele de IT/tehnologie.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)