Ana crede ca va fi la fel de rau

Este greu de crezut ca in acest moment poate veni cineva la guvernare care sa schimbe in mod fundamental lucrurile. Sigur, in principiu, intotdeauna este loc de mai rau, dar cand deja simti ca ai ajuns in locul cel mai de jos al unei gropi foarte adanci, nici nu mai conteaza.

1. Faptul ca la Finante nu mai este Vladescu, ci Ialomitianu sau ca Anca Boagiu revine in atentia publicului, in locul lui Berceanu, conteaza prea putin. Nici nu mai vorbesc despre fostul ministru Seitan si inlocuitorul sau. Performantele negative ale acestui guvern si ale fiecarui ministru (remaniat sau inca in functie) in parte e greu de crezut ca vor putea fi egalate. Si mai greu de crezut este ca noii oficiali vor incerca si vor reusi sa faca o schimbare constructiva.

2. Pe la toate colturile se vorbeste ca, oricum, remanierea va fi urmata de o miscare cu reverberatii mult mai puternice, precum suspenadrea Guvernului, ceea ce inseamna ca noii ministri vor avea destul de putin timp la dispozitie sa confirme asteptarile care incep acum sa se creeze in jurul lor.

3. Cum spuneam la inceput, deja romanii au trecut printr-un proces nedorit de "calire". Suntem intr-un moment in care credem ca am vazut tot ce se putea vedea si am suportat tot ce se putea suporta. Cat de mai rau poate sa fie? Si daca in dreptul ministrului Transporturilor scrie Boagiu si nu Berceanu sau daca la Economie scrie Ariton in loc de Videanu sau Botis in loc de Seitan, mai are cineva impresia ca are vreo importanta?

Ioana crede ca va fi cu mult mai rau

Cand tara arde si singurul lucru pe care guvernatii nostri gasesc de cuviinta sa-l faca este sa schimbe ministri pe considerente politice, fara o legatura prea clara cu competentele, atunci cred ca raul nu se poate transforma decat in si mai rau.

1. Mai mult decat haosul fiscal, legislativ, saracia si saracirea continua a acestei tari, una dintre marile probleme ale ultimilor ani a fost instabilitatea. Instabilitatea politica ce domina de mult prea mult timp, instabilitate ce tine investitorii departe (evident, pe langa celelate probleme ale economiei), instabilitate de care, cred eu, fiecare dintre noi ne-am saturat pana peste poate. In pofida tonului categoric cu care sefului misiunii FMI in România, Jeffrey Franks, s-a grabit sa asigure ca nu se asteapta ca remanierea sa conduca la schimbari majore ale politicilor sau sa afecteze eliberarea urmatoarei transe din acord -, graba cu care acesta s-a intalnit cu premierul Boc la scurt timp dupa "marea schimbare" cred ca spune si ea ceva.

2. Schimbarea "independentilor" (trei dintre cei sase ministri inlocuiti nu fac parte din structuri politice) cu oameni din partid, proveniti din structurile teritoriale, imi lasa, o data in plus, gustul amar al unei imixtiuni mult prea mari a politicului in viata noastra - cu atat mai putin de dorit in situatia dezastruoasa in care se gaseste economia. Nu spun ca Seitan sau Vladescu au avut rezultate de neegalat, dar totusi, sunt oameni care au macar o expertiza pe domeniile lor. Pe de alta parte, daca ar fi sa ma iau dupa declaratiile mai vechi, pescuite de presa, ale noului sef de la Finante (despre cresterea TVA care asigura "stabilitatea cursului valutar", de pilda), acestea nu ma indeamna cu nimic sa-mi fac sperante de mai bine, ci dimpotriva.

3. Nici nu s-a inscaunat bine noul ministru de Finante ca am avut bucuria sa aflam cum ca ne pasc iarasi cresteri de taxe, de contributii sociale si asa mai departe. Cum logica de a creste taxele cand oamenii sunt deja saraci lipiti pamantului, iar economia se prabuseste mie personal inca imi scapa, nu cred ca ceea ce ar trebui sa asteptam pe mai departe e un simplu "rau", ci un "mult-mult mai rau". Nu de alta, dar probabil ca nu va trece mult timp pana sa auzim "masuri de iesire din criza" de aceeasi calitate si din partea celorlalti nou-numiti.