George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri de pe piaţă, a spus la ZF Live că încrederea dintre com-panii şi angajaţi, de fapt, dintre managementul de top şi ceilalţi angajaţi, este la cel mai scăzut nivel văzut vreodată. Cele două părţi se urăsc, se dispreţuiesc, se detestă, spune el, dar trebuie să se suporte unii pe alţii. În corporaţii, tensiunile sunt la cel mai înalt nivel. Angajaţii vor să muncească mai puţin, dar pe salarii care să crească de la an la an, în timp ce companiile, reprezentate de top management, încearcă să mai tempereze acest fenomen, această tendinţă. Dacă aceste corporaţii au profit, dacă au profituri mai mari de la un an la altul, revolta angajaţilor este şi mai mare. Internetul, social media, schimburile rapide de informaţii, comentariile, show-offul că alţii o duc bine şi tu o duci prost, această lume deschisă în care trăim amplifică tensiunea dintre angajaţi şi companii. George Bu-tunoiu spune că angajaţilor nu le este frică să fie daţi afară, nu le este frică să plece, să demisioneze de pe o zi pe alta, chiar dacă nu au un plan B. Cei mai mulţi cred că îşi vor găsi repede de lucru în altă parte, pentru că aşa ştiu că se întâmplă pe piaţă, deoarece corporaţiile au nevoie de oameni, deoarece există o lipsă de personal şi poate chiar găsesc un alt job, pe un salariu mai mare.

Datorită creşterii economice fără precedent din ultimele două decenii, datorită creşterii salariilor, care s-au apreciat foarte mult şi în euro, datorită stabilităţii incredibile a cursului valutar leu/euro, corporatiştii au ajuns să câştige destul de bine în România, mai mult decât aşteptările lor. Acest lucru a dus şi la recuperarea decalajelor faţă de Europa şi chiar sunt zone în România – Bucureşti, Timişoara, Cluj, Iaşi – care sunt peste media Uniunii Europene ca nivel de trai, reflectat prin PIB/locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Pentru că au ajuns să câştige bine, pentru că au unde să locuiască, pentru că foarte mulţi au apartamente proprii, pentru că corporaţiile unde lucrează le oferă foarte multe beneficii, începând cu asigurările medicale şi până la acţiuni gratuite, destul de mulţi îşi supraapreciază valoarea şi atunci încep să aibă idei, încep să considere că, fără ei, companiile s-ar prăbuşi, încep să pună contre, iar rezultatul este o tensiune permanentă. Cu excepţia perioadei 2009-2012, când am fost loviţi de criza financiară şi s-au mai făcut restructurări, în rest, timp de două decenii am avut parte de o linişte economică şi de business fără precedent. Investiţiile făcute de corporaţii au necesitat noi an-gajaţi, care au început să fie plătiţi din ce în ce mai bine. Când ai un câştig lunar de peste 2.000-3.000 de euro net şi un pachet de beneficii, viaţa se vede într-un alt fel faţă de atunci când salariul era de 500 de dolari şi existau doar bonurile de masă. Aceste tensiuni nu vor dispărea de la sine, mai ales în condiţiile în care asistăm la schimbări so-ciale şi politice fără precedent. Chiar dacă lucrează în corporaţii, chiar dacă sunt conectaţi la o reţea globală, cor-poratiştii încep să caute altceva din punct de vedere politic şi social. Lucrurile se vor schimba doar atunci când companiile vor începe să înlocuiască angajaţii prin automatizare, robotizare, digitalizarea proceselor sau când va veni o criză care să ducă, peste noapte, la schimbări dramatice într-o companie, în business, în economie. Acum câţiva ani, directorii de HR sau din top management spuneau în surdină: „Să vină o criză mai repede, ca să mai re-ducă presiunea pe cererile de salarii în creştere ale angajaţilor”. În IT, a venit inteligenţa artificială (AI), care începe să mănânce din poziţiile de entry-level, în industrie a început un proces mai accelerat de automatizare, robotizare, digitalizare, chiar şi în agricultură oamenii încep să fie înlocuiţi de echipamente mai performante etc. În fiecare do-meniu, în fiecare companie există o presiune pentru reducerea numărului de angajaţi. Tensiunile, revoltele în surdină, această „ură” între angajaţi şi companii/top management nu vor dispărea peste noapte, mai ales odată cu schimbările politice şi sociale, ci chiar se vor amplifica. Asta până când va veni o criză mai violentă, care să ducă la restructurări adevărate, iar în momentul în care corporatiştii vor ieşi pe piaţă, după două-trei luni de pauză, şi vor vedea că nu găsesc chiar atât de uşor un alt job, se vor uita cu alţi ochi la locul de unde şi-au dat demisia, de unde au plecat.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)