Toate companiile româneşti, toţi antreprenorii şi patronii români, mai mari sau mai mici, aşteaptă în continuare ca statul, guvernul, preşedintele, ministerul şi ministrul educaţiei să le livreze la poartă angajaţii de care au nevoie.

Aşa cum era odată, când se făcea şi şcoală adevărată, nu ca acum, când de pe băncile şcolii ies numai „rebuturi”.

S-au dus vremurile acelea, iar în sistemul politic actual nu cred că se mai întorc. Statul, guvernul, ministerul nu ştiu ce vrea economia, nu ştiu ce vor companiile, nu ştiu ce vrea piaţa muncii.

Cu foarte puţine excepţii, şcolile de stat sunt rămase în urmă, programa şcolară este la ani-lumină de vremurile actuale, copiii se plictisesc foarte repede, frunzărind cărţile de acum, când pentru ei totul se află pe TikTok şi pe Net.

Cei care termină o şcoală şi se gândesc să se angajeze, în primii ani vor experienţe, nu locuri de muncă, cu un program fix. Ca să nu mai spunem că vor să înceapă cu 1.000 de euro net.

Având în vedere acest context general, din păcate pentru ele, companiile româneşti trebuie să-şi facă propria creşă, propria grădiniţă, propria şcoală, propria facultate, dacă vor să atragă noile generaţii şi noi angajaţi. Având o experienţă mai mare de pe pieţele occidentale, multinaţionalele s-au adaptat mai bine şi aşteaptă mai puţin ca statul să le pună pe tavă angajaţii de care au nevoie şi dacă se poate gata pregătiţi, aşa cum cer şi speră companiile româneşti.

Ce vreau să aduc acum în discuţie este legat de şcoală, de brandingul şcolii. Toate şcolile de stat de la noi poartă numele unor personalităţi din istoria noastră: Spiru Haret, părintele învăţământului, Ştefan cel Mare, Tudor Vianu, Mihai Eminescu, Matei Basarab, fraţii Buzeşti, Virgil Madgearu etc. Nici nu ştim câte şcoli poartă numele lui Mihai Eminescu.

Dar poate noile generaţii ar vrea altceva, aşa, ca un nou început, un nou brand. Poate noile generaţii ar vrea ca şcolile pe care le urmează să poarte numele eMAG, Dedeman, Ţiriac, Altex, Banca Transilvania, Bitdefender, Mobexpert, Valvis etc.

Putem lua orice brand din piaţă care a reuşit să se instaleze în mintea noastră. Noile generaţii poate ar vrea să înveţe altceva, la şcolile unor companii, cu alte programe, cu alte materii care să fie la zi. Bineînţeles că nu se poate schimba un întreg sistem de învăţământ de stat peste noapte.

Acest lucru durează decenii şi decenii, asta dacă cineva are voinţa de a începe această schimbare. În aceste condiţii, companiile cu nume, care au un brand puternic, trebuie să-şi facă propria şcoală şi să aibă ambiţia ca aceasta să fie mai bună decât Lazăr, Vianu, Sava etc.

Sunt multe companii care au acum suficiente resurse financiare pentru a-şi face propria şcoală, unde să dea burse şi să atragă copii. Aceste şcoli ar trebui să le livreze angajaţii de care au nevoie, aşa cum au nevoie. Exact cum era înainte. Directorii acestor companii ar trebui să fie profesori la şcolile lor, ar trebui să împărtăşească din propria lor experienţă.

Există experienţa şcolilor private care au apărut în ultimele două decenii şi care acum şi-au făcut loc în topul celor mai bune şcoli din România. Nu toată lumea îşi permite să plătească o şcoală privată, aşa că firmele trebuie să-şi asume ele acest cost.

Bineînţeles, să fie deductibil din punct de vedere fiscal. Nu este o noutate ce spun, nu este utopie, este ceva care se face şi se va face. Dacă vrei să ai angajaţi care să nu-ţi plece peste noapte, dacă vrei să atragi tineri şi tinere în companii, dincolo de celebrele bonuri de masă, un incentive puternic va fi şcoala pe care o companie a creat-o.

Rezultatele se vor vedea peste un deceniu, peste două decenii, peste trei decenii. Dar se vor vedea. În aceste şcoli, fiecare companie îşi poate crea propria programă, le poate oferi elevilor o idee despre ce este vorba pe piaţa muncii, poate oferi copiilor o anumită disciplină educaţională şi comportamentală.

Cele mai bune şcoli americane poartă numele unor milionari care au întors ceva societăţii din câştigurile pe care le-au obţinut. Iar aceste şcoli păstrează ambiţia, determinarea şi spiritul capitalismului celor care au pus banii la început.

Dacă şcolile actuale nu sunt bune pentru că nu livrează ceea ce are nevoie piaţa, atunci companiile care au branduri puternice ar trebui să-şi facă propriile şcoli.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)