Când scriu acest articol, luni seară, orele 23.00, nu ştiu care va fi rezultatul meciului de miercuri România – Slovacia, de la Campionatul European de Fotbal din Germania 2024, dacă mergem mai departe în optimi sau dacă suntem eliminaţi printr-un concurs al rezultatelor. Indiferent de rezultatul meciului sau de parcursul ulterior, dacă mergem în optimi, cred că este pentru prima dată când românii din întreaga lume sunt mândri de tricoul galben al României. Nu avem o echipă extraordinară, dar am avut un public fabulos, venit de nicăieri, cu mult peste şi cele mai optimiste aşteptări. După căderea comunismului şi după ce am primit liber să circulăm în Europa, ani de zile, chiar decenii, ne-am ferit, mulţi dintre noi, să arătăm că suntem români, de teamă să nu fim consideraţi hoţi, tâlhari, ţigani etc., aşa cum eram văzuţi de Occident. Nu de multe ori i-am auzit pe mulţi dintre compatrioţii noştri spunând că în vacanţă fug de locurile unde aud că sunt români. Nu degeaba site-ul de satiră timesnewroman.ro are ca logo o expresie celebră – „Doamne, ocoleşte-i pe români!”. Într-un fel sau altul, această atitudine a fost şi este prezentă şi la nivel înalt. În străinătate, românii care au poziţii de top se feresc de ceilalţi români, nu prea există grupuri compacte de români care să-şi susţină interesele, fiecare este pe cont propriu. Peste tot este nepotism, mai ales în marile corporaţii. Globalizarea a dat posibilitatea unor naţii să ajungă la vârful unor mari companii şi astfel să-şi tragă conaţionalii după ei. Acum un deceniu vorbeam cu un prieten de-al meu, care a lucrat cinci ani în inima centrului financiar al Europei, City-ul londonez, la Credit Suisse. Odată ce un indian, un pakistanez, un polonez, un ungur etc. intra pe o poziţie superioară, imediat îşi aducea şi îşi plasa conaţionalii. Bineînţeles că aceştia nu erau nişte idoţi, dar dacă nu te sprijină cineva să ajungi într-o poziţie n-ai nicio şansă, indiferent cât de deştept, muncitor sau determinat eşti. Din păcate, românii se fereau să tragă după ei alţi români. Fiecare era şi este pe cont propriu. Dacă ne uităm unde sunt prezenţi români în poziţii superioare la nivel global – în bănci, în IT, în pharma, în FMCG, în asigurări, pe Wall Street – putem să-i numărăm pe degete. Bulgarii o au pe Kristalina Georgieva, CEO-ul FMI, care a primit şi al doilea mandat. Noi nu avem nimic de acest gen. Cele mai cunoscute poziţie sunt cele deţinute de Mircea Geoană, adjunctul şefului NATO, şi poate de Codruţa Kövesi, procuror-şef european.

La un moment dat, vorbeam cu un român, funcţionar european, care ştia foarte bine culisele de la Bruxelles ale Comisiei Europene şi îmi spunea dezamăgit că numai România, numai instituţiile de la Bucureşti – preşedinţie, Guvern, Ministerul de Externe etc. – nu-şi susţin compatrioţii să acceadă în poziţii executive în cadrul Comisiei Europene. Polonezii, bulgarii, ungurii, cehii au împânzit Comisia Europeană şi se susţin reciproc, mai ales când se negociază poziţiile superioare.  Deşi ar fi putut, spunea amicul meu, Iohannis nu a făcut mai nimic în acest sens, iar românii care au ajuns la Bruxelles au făcut-o mai mult pe cont propriu, prin pregătirea lor, decât prin susţinerea politică de care au avut parte de la Bucureşti. Comisia Europeană ne dă locurile şi poziţiile alocate într-un mod oficial, dar cam atât. Dacă ne ducem la nivelul ambasadelor şi la nivelul Ministerului Afacerilor Externe, companiile antreprenoriale româneşti care ar vrea să se extindă în afară, exact cum au făcut ungurii, polonezii, bulgarii, ca să nu mai vorbim de americani, germani, francezi, austrieci, sunt susţinute numai prin vorbă şi cam atât. Dintre toate ţările foste comuniste, România are cea mai redusă proporţie a exportului în PIB. Nu avem la nivel de stat o politică de susţinere a capitalului românesc în afară. Practic, instituţiile statului se feresc de companiile româneşti, dar în schimb îmbrăţişează cu căldură toate companiile străine care vor să facă afaceri pe piaţa românească. Iar acest lucru se vede prin cifre. Dacă suporterii români au îmbrăcat cu mândrie tricoul galben al României, poate şi instituţiile statului ar putea să îmbrace şi ele tricoul galben.   

cristian.hostiuc@zf.ro