Practic, din nimic, din piatră seacă, din necesităţi de securitate, Israelul şi-a creat în ultimii 30 de ani o industrie IT extrem de performantă, pornind iniţial să lucreze pentru alţii, adică pentru americani, pentru ca apoi să ajungă să-şi creeze propriile produse şi servicii din industria tehnologică, companii care au ajuns să valoreze sute şi miliarde de dolari. Iniţial, statul a pus banii, pentru a dezvolta de la zero o industrie IT privată.

În România, statul a dat facilităţile fiscale pentru IT, de unde s-a dezvoltat în ultimii 15 ani o industrie cu o pondere de 6% în PIB, peste agricultură şi construcţii, cu cel mai ridicat nivel salarial, care ajunge la o medie de 1.500 de euro pe lună.

Foarte mulţi antreprenori români din IT se plâng că sunt angajaţi de către alte companii internaţionale doar ca forţă de muncă şi nu au resurse suficiente pentru a investi în cercetare-dezvoltare, ca să creeze produse cu valoarea adăugată mai mare.

Din păcate, anumite etape nu pot fi sărite. Iniţial trebuie să lucrezi pentru alţii, apoi trebuie să ”furi“ idei de business, organizare, concepte, pentru ca în final să poţi să creezi ceva al tău, care să fie mai valoros. Dar ca să valoreze mai mult afacerea, într-o lume globalizată, trebuie să te internaţionalizezi, să te vinzi.

Degeaba ai inteligenţă, creativitate, programatori şi softişti mai ieftini, poate produse şi servicii mai bune, la un preţ mai redus, dacă nu eşti cunoscut, dacă nu te vinzi efectiv celor mai mari, care te pot duce mai departe.

Multe start-up-uri din IT mor cu ideea lor închisă într-un fişier, ca să nu le-o fure nimeni, fără să se uite în jurul lor la ce au făcut alţii şi cum s-au deschis, permiţând altora să intre în afacerea lor.

UiPath este considerat în acest moment cel mai valoros start-up românesc, care are o şansă reală să ajungă să valoreze un miliard de dolari prin listarea pe bursa americană.

UiPath este o companie creată de ingineri români care automatizează procesele repetitive, respectiv înlocuieşte între 5 şi 10 oameni din back-office, punând în loc o aplicaţie care strânge datele din mai multe surse.

Daniel Dines, un inginer român care a lucrat la Microsoft în SUA, a fost dispus să vândă o parte din companie unor fonduri de investiţii din Silicon Valley pentru 30 de milioane de dolari, dar mai mult pentru a căpăta acces în birourile unor mari companii.

Cei de la UiPath au fost dispuşi să se deschidă, să se internaţionalizeze, să-şi dea o bucată din creierul lor, poate pe un preţ mai mic acum, pentru a obţine mai mult în viitor. Nimeni nu ştie dacă UiPath, companie fondată în 2013, va ajunge să valoreze un miliard de dolari şi dacă modelul lor de business va face carieră.

Dar Daniel Dines nu şi-a ţinut ideea pentru el, ci a fost dispus să o ”share-uiască“ cu alţii.

Nu toate start-up-urile româneşti vor avea succes. Cele mai multe vor sfârşi executând ideile altora sau pur şi simplu vor fi închise. Asta apropo de Liverail, start-up-ul românesc pornit în 2007 din Cluj, care a ajuns în 2014 să fie cumpărat de Facebook pentru 500 de milioane de dolari; anul trecut, a fost închis.

Toată lumea ridică pe piedestal IT-ul românesc, dar care riscă să rămână doar un executant pentru alţii, la un preţ mai scăzut, dacă nu se ”vinde“, nu se internaţionalizează, nu se deschide către alţi investitori care să-l ridice la un alt nivel.

Fiecare crede că are un business unic, dar în piaţă toată lumea caută ceva care să funcţioneze şi să aducă rezultate.

Cu cât start-up-urile româneşti din IT sau din alte industrii creative se vor deschide mai mult, vor face schimb de experienţă cu alţii, cu atât vor deveni mai valoroase. Tranzacţiile UiPath, Clever Taxi cu Mercedes sau Vector Watch cu FitBit au ridicat puţin nivelul IT-ului din România pe partea de companii formate de la zero care au avut o idee, care au implementat-o şi a adus ceva rezultate.

Probabil că FitBit a cumpărat Vector Watch nu neapărat pentru produsul în sine, ci mai mult pentru a forma o echipă la Bucureşti de cercetare-dezvoltare cu cei care au lucrat la Vector Watch. Este şi acesta un model.

IT-ul românesc are o şansă de a trece de la un model bazat pe lohn, unde să execute comenzile altora, la un business bazat pe idei proprii dacă se va deschide către alţii, dacă va share-ui ideile ca să le testeze aplicabilitatea în viaţa reală şi dacă îşi va vinde companiile pentru a forma o piaţă care să fie mai valoroasă la următoarea idee.

Dacă IT-ul românesc, dacă cei care se cred cei mai buni vor rămâne închişi aşteptând să devină milionari doar prin simpla lor existenţă, România nu va putea să formeze o piaţă proprie de idei, de vânzări şi cumpărări de companii, de succese şi eşecuri, unde banii şi investitorii să se plimbe liberi şi să găsească în orice moment oportunităţi.

Probabil că IT-ul va ajunge în următorul deceniu la o pondere de 10% din PIB, dar fără deschidere şi internaţionalizare va fi doar un IT de lohn, low-cost, pentru întreaga lume. Bineînţeles că pentru România va fi cel mai bine plătit sector de activitate, dar acest lucru nu va face companiile româneşti mai valoroase.