Leadershipul nu a fost niciodată mai complex şi mai solicitant. Totul este perturbat. Sentimentul este că „ceva moare şi altceva aşteaptă să se nască”. Pe măsură ce totul în jurul nostru se schimbă, la fel trebuie să se schimbe şi propria noastră filosofie despre ceea ce este cu adevărat leadershipul. Cercetări globale indică faptul că peste 80% dintre lideri încă nu au capacitatea de a prospera în lumea complexă de astăzi. De ce se întâmplă acest lucru? Şi există un model al viitorului lider?

5 metaabilităţi ale liderului adaptativ

Liderii trebuie să fie adaptabili şi agili, capabili să se schimbe rapid şi cu pricepere. Deşi s-a vorbit şi se vorbeşte mult despre ce înseamnă cele mai bune practici în noua normalitate, trebuie să dezvăluim ce înseamnă cu adevărat leadershipul adaptiv. Să luăm în considerare 5 metaabilităţi care vor fi extrem de importante. Acestea nu sunt capacităţi „tehnice”, ci mai degrabă atribute şi mentalităţi personale care modelează modul în care gândesc şi acţionează liderii.

1. Gândirea anticipativă – arta percepţiei

În primul rând, liderii ar trebui să ţină capul sus, privind în viitor. Ar trebui să scaneze orizontul pentru semnale slabe, să vadă lucrurile devreme şi apoi să conecteze punctele. Liderii de mâine trebuie să vadă înainte, dar nu doar într-un mod care prezice viitorul, ci mai degrabă să-şi imagineze o mulţime de posibilităţi şi să fie gata să răspundă într-o manieră agilă. Trecerea de la „prevedere şi control la scanare şi răspuns”. Şi cu cât văd mai multe oportunităţi, cu atât mai bine. Martin Seligman, recunoscut pentru rolul său în dezvoltarea psihologiei pozitive, numeşte această capacitate „prospecţie”. Întrebaţi-vă: cât de bun sunt în recunoaşterea tiparelor? Practic gândirea de tip „ce-ar fi dacă” în loc de simpla gândire „dacă-atunci”? Cu ce probleme sau oportunităţi se vor confrunta clienţii, oamenii, ecosistemele organizaţiei mele în următoarele săptămâni, luni, ani? Ce învăţ din crizele din trecut şi din ciclurile istoriei pe care le pot aplica în viitor?

2. A găsi sensul – arta conexiunii

Când totul se schimbă, conducerea este mai puţin despre cunoaştere şi mai mult despre adevărata „înţelegere”. A pune o mulţime de întrebări, a explora şi a descoperi sensul din spate. Ceea ce contează de fapt este felul în care gândim şi dăm sens lucrurilor – de exemplu modul în care toate aceste forţe perturbatoare (geopolitică, economie, tehnologie, cultură) ne afectează viaţa. Ce este „bun” în toate acestea? Cum pot transforma provocarea în avantaj? Acest lucru necesită o „mentalitate a începătorului”, o curiozitate îndrăzneaţă şi smerenia de a accepta ceea ce nu ştim. Şi, cel mai important, capacitatea de a face noi conexiuni. Întrebaţi-vă: pot să văd ceea ce alţii nu pot? Pun întrebări pline de provocări pentru a împinge şi a contesta statu-quo-ul? Pot face zoom out, mă pot detaşa pentru a vedea imaginea de ansamblu şi pentru a înţelege perspectivele şi agendele diferitelor părţi interesate?

A pune o mulţime de întrebări, a explora şi a descoperi sensul din spate. Ceea ce contează de fapt este felul în care gândim şi dăm sens lucrurilor – de exemplu modul în care toate aceste forţe perturbatoare (geopolitică, economie, tehnologie, cultură) ne afectează viaţa. Ce este „bun” în toate acestea? Cum pot transforma provocarea în avantaj? Acest lucru necesită o „mentalitate a începătorului”, o curiozitate îndrăzneaţă şi smerenia de a accepta ceea ce nu ştim. Şi, cel mai important, capacitatea de a face noi conexiuni.

3. Navigarea paradoxuri PRINTRE arta de a sintetiza

Liderii sunt acum chemaţi să ofere opţiuni dezirabile, care par în contradicţie între ele. De exemplu, eficienţă şi inovare, libertate şi responsabilitate, agilitate şi eficienţă, creştere şi marje. Majoritatea liderilor sunt formaţi ca soluţionatori de probleme liniari, dar pe măsură ce deciziile devin mai complexe, nu se poate rezolva o parte a unui paradox. Nu numai că vrei tot ce este mai bun din ambele părţi, dacă depui efort mai mult pentru a rezolva una, cealaltă parte se întoarce mereu să te muşte. Liderii trebuie să înţeleagă cum să treacă de la gândirea oricare/sau (alb-negru) la gândirea ambele/şi (nuanţe de gri). F. Scott Fitzgerald spunea într-un citat celebru că „testul unei inteligenţe de primă clasă este capacitatea de a menţine două idei opuse în minte în acelaşi timp şi de a păstra în continuare capacitatea de a funcţiona”.

Acesta nu este doar un compromis la mijloc. Este o sursă de potenţial creativ extraordinar şi de inventivitate. Agilitatea mentală va fi cheia aici. Viitorul aparţine celor care pot combina inteligent şi unic diferenţele pentru a aduce minuni în lume.

Întrebaţi-vă: cum pot naviga prin polarităţile şi dilemele vieţii pentru a găsi o „a treia cale”? Cum pot gestiona complexitatea, cu o minte flexibilă, şi să produc o sinteză pentru a trăi armonios şi a face o diferenţă pozitivă pentru ceilalţi?

Întrebaţi-vă: cum pot deveni mai puternic din volatilitate? Când a fost cea mai grea experienţă cea mai împlinitoare experienţă a mea? Ce obiceiuri zilnice aplic pentru a mă reinventa? Caut să ies în afara zonei mele de confort?

4. Storytelling – arta comunicării

Prea des, liderii se pierd în vorbirea corporativă, în slide-uri PowerPoint şi în texte seci. Sau sloganuri pregătite de departamentele de marketing şi comunicare. Ceea ce este nevoie, în schimb, este puterea de a convinge, de a ajunge la inimile şi sufletele oamenilor, nu doar la mintea lor. Oamenii nu sunt inspiraţi să acţioneze doar prin „fapte”; liderii trebuie să conecteze o idee cu o emoţie pentru a deveni memorabili. Autenticitatea, empatia, dar şi imaginaţia vor fi extrem de importante. Folosirea principiilor unei poveşti bine spuse - dorinţa arzătoare, provocarea grea care urmează, lupta eroică şi perseverenţa împotriva oricăror şanse. Toţi marii povestitori – de la grecii antici prin Shakespeare şi până în zilele noastre – s-au preocupat de asta, aşa este construit creierul nostru emoţional; avem tendinţa să uităm liste, niciodată poveştile puternice.

Întrebaţi-vă: am creat o viziune pozitivă şi convingătoare pentru oamenii mei? Le-am declanşat imaginaţia şi visele? Se văd ei înşişi ca nişte eroi care se străduiesc să prospere şi să ajungă de cealaltă parte ca învingători?

5. Antifragilitate – arta reinventării

Nu în ultimul rând, liderii au nevoie de capacitatea de a observa, înţelege, regla şi a se transforma pe ei înşişi, de exemplu, să-şi înţeleagă propriile reacţii, gânduri şi sentimente. Ei trebuie să aibă o mentalitate optimistă, „antifragilă” şi să vadă că în fiecare obstacol există o oportunitate de creştere şi îmbunătăţire. E nevoie să fie capabili să reformuleze modul în care se raportează la stres, găsind pozitivul în situaţii dificile. Să primească şi să îmbrăţişeze ambiguitatea. Să nu rămână blocaţi în analize. Învaţă să acţionezi cu date incomplete. Cel mai important este să restabileşti credinţa şi un sentiment de control în vremuri de incertitudine extraordinară. După cum ar spune filosofii stoici, trebuie să învăţăm cum să controlăm modul în care răspundem la lucruri. Nu putem controla ceea ce se întâmplă, dar putem controla modul în care răspundem la ceea ce se întâmplă...

Întrebaţi-vă: cum pot deveni mai puternic din volatilitate? Când a fost cea mai grea experienţă cea mai împlinitoare experienţă a mea? Ce obiceiuri zilnice aplic pentru a mă reinventa? Caut să ies în afara zonei mele de confort?

Liderii adaptabili vor trebui să fie perturbatori, cu scopul de a împinge lumea înainte. Obsedaţi şi pasionaţi să depăşească limitele şi să aducă mult bine lumii. Căutând noi perspective. Văzând mai departe în viitor, cu ochi limpezi ceea ce alţii nu pot. Recadrarea a ceea ce este posibil. Şi folosind provocarea ca forţă a creaţiei.

Peter Drucker, celebrul gânditor în domeniul managementului, a spus: „Cel mai mare pericol în vremuri de turbulenţe nu este turbulenţa, ci este să acţionezi cu logica de ieri”. În 2023, acesta va fi un memento important care să ne ghideze în aventurile noastre viitoare.   ■