Fiecare dintre noi este un ecosistem complex, viu. Trăim două vieţi, simultan. Suntem doi, într-un singur corp. Primul, „omul de succes” sau femeia de succes, se concentrează pe realizări, pe câştiguri, pe a se distinge. Acest om este practic, ambiţios, inteligent, eficient. Un realist care se străduieşte, este înfometat de progres, îşi susţine echipa şi familia. Vede lumea aşa cum este. Focalizarea sa este externă, iar motto-ul său este acţiunea. Apoi, există „omul spiritual” sau femeia spirituală. Aceasta este sinele nostru care aspiră la autoactualizare. Nu rezultatul, faima, banii sau „lucrurile” sunt cele care conduc această parte, ci călătoria, scopul nostru superior, conexiunea cu divinul, adevărul şi frumuseţea. Este despre a fi creativ, aventuros, complet viu. Aceasta este Sufletul nostru. Uneori, aceste două părţi din noi nu sunt sincronizate.

Un realist neobosit şi un idealist fără compromisuri, în acelaşi corp. Persona publică şi omul privat. Munca pe care o facem şi viaţa pe care o iubim. Când cele două sunt în conflict, suntem dezechilibraţi. Putem simţi această tensiune când suntem confuzi, lipsiţi de energie, blocaţi, neîmpliniţi. Sau când „succesul” nostru stagnează, când nu suntem siguri că suntem pe drumul cel bun, când ne întrebăm dacă ne-am pierdut „magia” în muncă sau în relaţii.

.. Şi totuşi, aceste două părţi nu sunt opuse, ci una în slujba celeilalte.

Ascute-ţi sabia

Fără sinele nostru spiritual, nu putem conduce această lume complexă şi interdependentă.

De ce? Spiritul tău este, simultan, potenţialul tău şi darul tău pentru lume.

Gândeşte-te: sunt centrat în propria mea valoare? Proiectez generozitate? Sunt ghidat de un scop superior... dar, în acelaşi timp, sunt prezent în moment? Vibrez bucurie şi joacă? Şi totuşi, sunt neînfricat şi de nezdruncinat? Îndrăzneţ şi creativ? Aduc sincer lumină şi bunătate celorlalţi? Sunt deschis şi expansiv, în loc de rigid şi controlant? Spiritul nu este despre trucuri comportamentale. Este adevăratul tu.

Îţi oferă o energie unică, pe care să o dăruieşti din abundenţă, oricui atingi – asemenea Soarelui. Spiritul te lasă să vibrezi la o frecvenţă mai înaltă. Cum te simţi despre tine, alţii simt acelaşi lucru. Te protejează de nevoia de aprobare externă, proiectează încredere şi autenticitate – schimbă dinamica. Cele mai bune idei, cele mai incredibile relaţii, cea mai frumoasă muncă – toate izvorăsc din Spiritul tău.

Adevăratul succes vine direct din suflet; din puterea explozivă care izvorăşte din interior. Adevăr­atul succes înseamnă să creezi ceva atât de frumos, „atât de sufletesc”, atât de al tău. Ca un artist, să te conectezi cu muza ta, sau cu „daimon”-ul tău, aşa cum credea Platon. Aceasta este cea mai bună versiune a ta. Spiritul tău te împuterniceşte să spargi zidurile convenţiilor, să zdruncini status-quo-ul, să te adaptezi constant. Să fii inimitabil. Spiritul tău te urmează oriunde mergi, orice faci. Te face de neuitat. Carismatic, captivant, hipnotic. Spiritul tău este magia ta. Inspiri pe alţii să creadă, să încerce imposibilul. Este contagios. Puterea pe care şi-o doreşte orice lider. Spiritul te trage înainte – de la simpla echilibrare a angajamentelor vieţii la un scop mai mare şi o moştenire durabilă. Îţi dizolvă ego-ul reactiv. Fiind în stare de flux, obţii mai multe rezultate, mai mult impact, pentru că (paradoxal) nu mai eşti fixat pe rezultate... Fără Spirit, viaţa devine un joc cu sumă nulă: prea multă orientare spre sine. Rivalitate câştig/pierdere. Nu există „atracţia” bucuriei, iubirii, uimitorului. Doar „împingerea” spre următoarea etapă. Societăţile noastre suferă o epidemie de burnout pentru că oamenii nu sunt conectaţi la Spiritul lor superior.

Fără Spirit, viaţa noastră „sacră” devine „profană” – aşa cum ar argumenta marele Mircea Eliade. Spiritul tău este codul tău sursă.

Treci la acţiune

Dar, de asemenea, Spiritul fără acţiune este o oportunitate pierdută de a schimba vieţi sau o expunere narcisistă de „cât de buni şi nobili suntem”.

Nu există o cale spirituală, decât dacă îţi poţi aduce ideile în lumea imperfectă, competitivă. Care este sensul de a fi „bun” dacă nu poţi schimba ceva în lume? Trebuie să intrăm în arena vieţii, să luptăm, să concurăm, să ne străduim, să ne implicăm, să schimbăm. Nu să trăim într-o bulă „confortabilă”. Viaţa nu este despre perfecţiune, ci despre progres. Acţiunea vorbeşte întotdeauna mai tare decât cuvintele. Prin acţiune, ne ascuţim spiritul... prin dificultăţi devenim mai înţelepţi, implicându-ne în dezordinea vieţii, nu evadând din ea. Iluminarea nu se întâmplă în curcubee, ceruri albastre sau retrageri de meditaţie. Se întâmplă pe câmpul de luptă al vieţii, atunci când este greu, nu uşor. Măsura dezvoltării de sine este dacă faci o diferenţă pentru alţii în viaţa reală – zi de zi, moment de moment. Succesul şi Spiritul sunt, de fapt, o singură viaţă.

Ca două râuri care se contopesc, adăugând mai multă putere, flux şi vitalitate.

Tu ce crezi?