Oraşele mari funcţionează ca nişte magneţi. Au o puternică forţă de atracţie, dar şi (o mai slabă) forţă de respingere. Unii vin spre ele atraşi de universităţi, joburi cu salarii mai mari, expunere culturală, stil de viaţă, alţii fug de iureş, de poluare, de stres. Pentru unii drumurile sunt mai lungi, pentru alţii mai scurte, în funcţie de ce contează mai mult. Tinerii care vor să urmeze cursurile universitare vizează oraşe ca Iaşi, Cluj, Timişoara, Târgu-Mureş, Bucureşti.

Ca proaspeţi absolvenţi, îşi caută slujbe în astfel de oraşe, de unde companiile îşi recrutează personal. Mai târziu, corporatiştii, cei cu venituri mari, caută spaţii mai aerisite. Astfel, unii dintre locuitorii Capitalei migrează spre zone dormitor ca să-şi stabilească domiciliul, chiar dacă vin zilnic la birou în inima sau în nordul Bucureştiului. Sunt oameni care fac naveta de trei, patru sau cinci ori pe săptămână între Piteşti şi Bucureşti. Pentru că preferă să lucreze la compania x (cel mai probabil o multinaţională) dar să respire mai mult aerul celuilalt oraş – cu preţul unei navete.

Cândva pe parcursul vieţii profesionale, în momentul alegerii reşedinţei, în funcţie de propriile experienţe, oamenii îşi pun problema accesului la servicii medicale. Cât de scurt este drumul până la un spital foarte bun de copii? Sau un spital de urgenţe? Unde se află creşe, grădiniţe, şcoli bune? Acest gen de informaţie nu este de regulă o prioritate în prima tinereţe, când ţelul este propria realizare academică sau profesională.

Lărgind cadrul, de la oraş la oraş sunt şi mai evidente diferenţe de calitatea serviciilor medicale, a performanţelor instituţiilor de învăţământ. Cu titlul de exemplu – rezultatele obţinute la Evaluarea Naţională şi bac. 76,4% dintre elevi au promovat examenul de bacalaureat, iar judeţele cu cea mai mare rată de promovare sunt Cluj, Galaţi, Brăila, Bacău, Braşov şi Bucureşti; judeţul Ilfov este la coada clasamentului. Educaţia este doar unul dintre elementele care influenţează calitatea vieţii, arată varii studii.

Cluj-Napoca, Bucureşti şi Sibiu conduc topul performanţei urbane în România, conform City Index, un nou standard de evaluare, realiat de Institutul pentru Oraşe Vizionare. Braşov şi Timişoara completează primele cinci locuri, urmate de Iaşi, Oradea, Târgu-Mureş, Alba Iulia şi Constanţa. Studiul se bazează pe trei elemente cheie – calitatea locului, prosperitate şi vibraţie. Calitatea locului este una dintre cele trei componente majore ale City Index şi reflectă atractivitatea oraşului, modul în care infrastructura, atracţiile, mediul natural şi serviciile esenţiale (sănătate, învăţământ) contribuie la un standard de viaţă ridicat. În raport cu această componentă, topul performerilor se păstrează, municipiul Cluj-Napoca ocupând locul 1, urmat de Bucureşti, Sibiu, Braşov şi Iaşi. Surprize apar în top 10 oraşe cu cea mai bună calitate a locului, cu Târgu Jiu pe locul 7, Râmnicu Vâlcea pe locul 8, Alba Iulia pe locul 9 şi Reşiţa pe locul 10.

Într-un cadru şi mai larg, al continentului, Cluj-Napoca ocupă poziţia a zecea în topul celor mai bune oraşe din Europa în privinţa calităţii vieţii, care este condus de oraşul elveţian Zürich, potrivit unui raport realizat de Uniunea Europeană. Majoritatea topurilor reflectă însă gradul de mulţumire al locuitorilor – aspect extrem de important, desigur, dar sunt şi alte valenţe ale oraşelor, mai greu de intuit. De exemplu, într-o discuţie recentă cu un expat, care a preluat de mai bine de un an conducerea fillialei locale a unei companii străine din domeniul farmaceutic, el a spus că un atribut important al Bucureştiului este siguranţa, că viaţa de aici este mai puţin periculoasă comparativ cu alte oraşe europene.

În completare, chiar acum, soţul meu este la Barcelona, iar în brieful referitor la deplasare li s-a atras atenţia că e bine să aibă mare grijă la telefon, carduri, buzunare şi chiar lănţişoarele de la gât. Iniţial am râs pe marginea subiectului, că doar nu pleacă în... Brazilia sau vreo ţară din centrul Africii. Şi fireşte, ne-am gândit că poate şi briefurile legate de vizitele la Bucureşti au avertismente similare. Dar oricum am privi-o, informaţia legată de siguranţă la Barcelona tot neaşteptată a fost.

Neaşteptată a fost şi turnura pe care a luat-o viaţa protagonistei din pelicula „Sub soarele Toscanei”, o turistă americană care cumpără, la impuls, o vilă veche pe care o renovează, şi se integrează în viaţa comunităţii locale. Pentru ea, relocarea a fost la mare distanţă, neaşteptată şi nu a luat în considerare niciun top. Şi pentru că este vară, sunteţi în concedii sau vă pregătiţi pentru relaxare, aveţi răgaz să vă gândiţi la calitatea vieţii şi ce contează cel mai mult. 

Ioana Mihai-Andrei este redactor-şef Business Magazin