După decenii de pace, adică fără război, după decenii de capitalism, după decenii de dezvoltare a ţărilor capitaliste, după decenii de globalizare şi răspândire a capitalismului şi a democraţiei, după decenii de educaţie şi îmbunătăţire a nivelului de trai, după un prim schimb de generaţie, acum lumea a intrat într-o nouă fază. Toată această linişte este dată peste cap, iar societatea trece de la polarizare către resentiment, spune Richard Edel-man, CEO al Edelman, una dintre cele mai mari companii globale în domeniul comunicării. Edelman realizează în fiecare an un barometru de încredere prezentat în ianuarie la Forumul liderilor globali, care se întâlnesc la Davos, în Elveţia, pentru a discuta încotro se duce lumea. Conform barometrului de încredere Edelman 2025, temerile eco-nomice din lumea capitalistă s-au transformat în resentimente, 6 din 10 respondenţi considerând că guvernele şi mediul de afaceri le fac rău şi servesc interese înguste. Resentimentul provine din patru factori-cheie, spune Edel-man. Lipsa de speranţă pentru generaţia viitoare, adică există o credinţă că situaţia de astăzi va fi mai proastă în viitor în toate democraţiile occidentale; există o diferenţă de încredere condiţionată de venit, adică cei cu venituri mici au mai puţină încredere în instituţii decât cei cu venituri mari; există o lipsă de încredere fără precedent la nivel global în liderii instituţionali; există o confuzie generală cu privire la informaţiile credibile care se vehiculează în so-cietate.

Oamenii cred mai puţin în autorităţi, în cei care conduc instituţiile publice, considerând că ceea ce fac ei este doar în folosul celor bogaţi şi mai puţin în folosul întregii societăţi. În schimb, şi aici este un paradox, mediul de afaceri, companiile, în special companiile în care lucrează oamenii, beneficiază de o încredere mult mai mare în a face bine decât o au instituţiile publice. Marile economii globale – SUA, Franţa, Marea Britanie, Germania, Japonia – beneficiază de o încredere mai redusă din partea oamenilor, în schimb naţiunile care vin din spate, de exemplu Chi-na, India, Emiratele Arabe Unite, beneficiază de o încredere mai mare. Cei bogaţi sunt văzuţi ca fiind una dintre problemele de astăzi, pentru că majoritatea oamenilor consideră că aceştia evită să-şi plătească partea lor echi-tabilă de impozite, spune Edelman. Oamenii dau vina pe egoismul celor bogaţi pentru multe dintre problemele de astăzi, se arată în barometrul de încredere Edelman 2025. Cam de aici pornim astăzi, într-o lume în care sistemul politic tradiţional, sistemul de guvernare actual este din ce în ce mai contestat, iar pe acest fond au apărut curente noi sau au reînviat curente vechi – suveranism, populism, naţionalism, misticism etc. La americani a câştigat capi-talismul naţionalist şi suveranist al lui Donald Trump. În Europa câştigă curentul naţionalist, populist, extremist (afară cu străinii din ţara noastră). Capitalismul din democraţiile occidentale este contestat şi criticat, pentru că a polarizat societăţile: cei bogaţi au devenit şi mai bogaţi, cei săraci au rămas săraci sau au devenit şi mai săraci, iar clasa de mijloc, care a stat la baza dezvoltării şi creşterii societăţilor şi economiilor mondiale după Al Doilea Război Mondial, a fost spulberată de globalizare. În România de astăzi, unde asaltul curentului suveranist, populist, naţionalist, cu accente mistice, este la început, nemulţumirile cred că sunt mai puţin legate de nivelul de trai şi mai mult de lipsa de autoritate, de educaţie a liderilor politici actuali, de lipsa de încredere în instituţiile publice, de lipsa de încredere în cei care conduc statul în a face ceva pentru ţară, pentru cei mai mulţi. Merge mai puţin, la ora actu-ală, să închizi gura cu majorări de salarii şi pensii, cu zahăr, cu ulei, cu găleţi etc. Oamenii vor să vadă că cei din frunte pot să facă ordine în societate, pot să facă ordine în stradă, pot să facă ordine în educaţie şi în sănătate, pot să lucreze pentru România. De asemenea, oamenii vor să vadă şi să audă de la conducători, de la liderii politici, o re-torică naţionalistă care să arate în vorbe (în fapte mai vedem) că apără interesul naţional. Iar modelul Viktor Orbán, premierul Ungariei, modelul Vladimir Putin sunt cele mai la îndemână pentru a fi date ca exemplu. Diaspora, cu cei 4-5 milioane de români, a trecut de la o forţă economică – sunt cei mai mari investitori în România prin miliardele de euro trimise şi aduse în ţară – spre o forţă politică, care se simte, ironic, mai ataşată de valul suveranist, naţionalist etc. Confruntaţi cu neintegrarea în societăţile unde locuiesc şi lucrează, confruntaţi cu eticheta de imigranţi, de străini în continuare în ţările unde s-au stabilit, cei din Diaspora încearcă să se agaţe de acest curent, chiar dacă globalizarea, deschiderea graniţelor, deschiderea economiilor le-a adus o viaţă mai bună decât dacă ar fi rămas în ţară. Nici ţările occidentale unde au ajuns nu sunt cele care au crezut că sunt când au plecat, nici evoluţia României „din ţară” nu este cea pe care s-ar fi aşteptat să o fie. Aşa că toată lumea este nemulţumită. Liderii şi par-tidele tradiţionale, care împreună au fost la putere, doar schimbându-se între ei, nu par să mai aibă nimic nou de oferit, aşa că lumea îşi îndreaptă privirea către altcineva, cel puţin din punct de vedere politic. Vom vedea unde ne va duce acest val. Poate ar fi fost mai bine să ne fi prins valul suveranist, naţionalist etc. cu un PIB de 500 de mil-iarde de euro, nu 350-380 de miliarde de euro cât este acum, cu un salariu mediu de 1.500 de euro şi nu 1.000 de euro, cu un salariu minim de 700 de euro şi nu 400 de euro. Ar fi fost ideal să mai avem încă un deceniu de creştere economică susţinută, de un capitalism mai puţin contestat etc.Totuşi, chiar dacă oamenii nu cred în liderii politici, în instituţiile publice, cred în companiile în care lucrează şi în liderii cu care lucrează.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)