Transparenţa salarială pusă recent pe „panoul de control” de o directivă europeană este un subiect care provoacă disconfort. Abordările variază într-o gamă cât se poate de largă, de la „mai avem trei ani, e timp” (că deh! azimutul este de ordinul anilor) la „vedem din mers” şi până la paşi cât se poate de riguroşi care privesc deopotrivă strategia de salarizare dar şi strategia de conformare cu această directivă.

„Nu sunt ilegale, nu sunt imorale, dar sunt tabu” scriam într-un articol care a apărut în primul număr al revistei Business Magazin. Era vorba despre taxele de raft, acei bani care asigură poziţionarea produselor din magazine în locuri cât mai avantajoase (la nivelul ochilor, lângă casele de marcat, pe insulele de care ne împiedicăm în drumul nostru ţintit după cutia de lapte sau pâinea pe care vrem să o punem în coş) sau mai puţin avantajoase (la nivelul solului sau într-un colţ de magazin unde ajung doar cei care fac curăţenie). Îmi aduc aminte că majoritatea companiilor – deopotrivă retaileri şi furnizori de produse – au evitat să dea prea multe detalii despre acest subiect la acea vreme. Dar nu scrisese nimeni niciodată despre asta, aşa că a fost un supersubiect.

Nu mică mi-a fost însă mirarea să constat că despre transparenţa salarială şi despre creşterile de lefuri nu s-au înghesuit să vorbească prea multe companii. Deşi sunt cu siguranţă mii de companii care au politici clare de creşteri salariale anuale, deşi începutul de an a adus cu sine creşterea salariului minim pe economie – salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată a ajuns la 1 ianuarie 2023 la 3.000 de lei lunar, faţă de 2.550 de lei în luna decembrie a anului trecut. Ba mai mult, salariul minim pe economie ar urma să crească de la 1 septembrie la 3.300 de lei brut pe lună, iar de la 1 ianuarie 2024 la 3.750 de lei pe lună. Prima zi a toamnei ar urma să aducă plusuri la salariul minim în construcţii, care ar urma să ajungă la 4.500 de lei în fiecare lună.

Chiar dacă au existat creşteri în majoritatea domeniilor, acestea au fost cuprinse între 5 şi 15%, ceea ce înseamnă că cea mai mare parte a veniturilor angajaţilor au fost puternic afectate de inflaţie, spune Andrei Frunză, CEO al platformei de recrutare bestjobs. Conform Institutului Naţional de Statistică, rata anuală a inflaţiei în luna iunie 2023 comparativ cu luna iunie 2022 a fost de 10,3%.

Aşadar, informaţii despre creşteri salariale există. Poate insuficiente, poate nu suficient de suculente, dar există. În atari condiţii, reticenţa de discuţii pe această temă mi s-a părut cel puţin bizară. În mod clar, este un subiect sensibil. Şi dacă acesta este un subiect greu de digerat, cum se va ajunge, aşadar, la situaţia în care informaţii considerate acum confidenţiale să fie fluturate fără nicio reticenţă, prin birouri de vânzări, HR sau marketing? Şi de ce nu ar mai trebui să conteze abilitatea de negociere a pachetului salarial?

Principalul scop al noului set de norme privind transparenţa salarială este acela de a reduce decalajul dintre remuneraţiile plătite bărbaţilor comparativ cu cele plătite femeilor, pentru muncă egală sau de aceeaşi valoare. Sună bine, nu-i aşa? La fel ca şi colectarea selectivă? Dar câţi dintre noi fac acest lucru temeinic? Deşi ştim cu toţii că e importantă.

Confidenţialitatea în privinţa salariului, a beneficiilor, a primelor, bonusurilor sau a mai cine ştie căror facilităţi a fost ridicată la rang de regulă. A intrat adânc în oasele celor care ne câştigăm pâinea de-o vreme. Eu, de pildă, nu ştiu cât câştigă prietenii apropiaţi, unii membri ai familiei şi nici vorbă de majoritatea colegilor (aproape toţi). Am ajuns să privim acest lucru ca pe o normalitate. Şi dacă aşa ne-am obişnuit, cu siguranţă că rezilienţă la schimbare va exista. Vor exista cârcotaşi comparatori sau colegi după chipul şi asemănarea mătuşilor care aveau mare grijă în copilărie să numere dumicaţii înghiţiţi de copii; vor fi şi unii care îşi vor pierde motivaţia intrinsecă.

Eu una sunt fericită că am un job care îmi place. Acesta a fost mai presus de toate motivaţia mea de a-mi face treaba cât am putut de bine, nicidecum că am fost mai bine plătită decât cine ştie cine. Mai cu seamă pentru că nu ştiam cu cât sunt plătiţi ceilalţi.

Dar lucrurile se vor schimba. Orice învăţ are, până la urmă, şi un dezvăţ. Va fi mai bine sau mai rău? Deja sunt tot mai multe locuri de muncă pentru care informaţiile legate de nivelul de salarizare sunt listate negru pe alb în anunţurile de angajare. Cel mai simplu va fi cu şi pentru cei care se pregătesc să intre în câmpul muncii sau abia au început să lucreze. Pentru ei lucrurile sunt mult mai simple şi adesea se rezumă la un lucru clar, aşa cum magistral rezuma Cuba Gooding Jr. în dialogul cu Tom Cruise din pelicula Jerry Maguire: „Show me the money!”  

Ioana Mihai-Andrei, editor, Business Magazin