În ciuda presiunii constante asupra creşterii salariilor, cel mai important câştig în 2024 pentru companii, în zona de HR, a fost reducerea fluctuaţiei de personal. Este al doilea an consecutiv când fluctuaţia de personal scade, nu semnificativ, dar totuşi se reduce. Din acest punct de vedere, piaţa muncii s-a mai liniştit. Acum ceva timp, scriam un articol preluând mesajul unui director de HR: „Să vină odată criza, ca lumea să nu mai plece atât de repede şi să nu mai ceară majorări salariale de la o lună la alta.” Uite că acest lucru s-a întâmplat. De la finalul lui 2022, au în-ceput să se adune nori de criză. Întâi a fost criza din IT-ul american, care a început să se extindă peste tot, ajungând după un an şi la noi. Acum vine criza auto din Germania şi din Europa, care a ajuns mult mai repede şi pe piaţa românească. Deja grupurile internaţionale de componente auto cu fabrici în România au început să trimită oameni în şomaj tehnic şi chiar să facă disponibilizări de personal. De exemplu, grupul Schaeffler. Îndată vor urma şi com-paniile franceze. Sectorul IT şi sectorul bancar, unde salariile sunt mari, cel puţin în medie, s-au confruntat în ul-timul deceniu cu o presiune constantă pe zona de HR. Acum este mai bine, spun directorii de HR din aceste sec-toare. Sectoarele HoReCa, construcţii şi logistică, unde salariile sunt mai mici, şi-au acoperit problema fluctuaţiei de personal cu muncitori asiatici. Chiar dacă aceştia au un cost mai mare, faptul că rămân într-un post cel puţin doi ani este considerat un mare avantaj de către companii. În medie, salariile au crescut în ultimul an cu 13,8% (sep-tembrie 2024-septembrie 2023), mult peste creşterea inflaţiei, care a fost de 5% în acelaşi interval, rezultând o creştere reală a salariului de aproape 9%, un nivel destul de bun. Dacă luăm în considerare stabilitatea extraordi-nară a cursului valutar leu/euro, care pare că este fixat la 4,97 lei/euro, avem o creştere în euro a salariului mediu de aproape 14%. În septembrie, salariul mediu a fost de 5.228 de lei, adică 1.050 de euro. Este adevărat că ritmul de creştere al salariului mediu începe să se reducă, iar cel mai probabil anul viitor, creşterea salariului mediu nu va depăşi două cifre, ultimele estimări indicând o majorare nominală de 7-8%. Dacă luăm în considerare o inflaţie de 5%, vom avea o creştere reală de 2-3%. Revenind la fluctuaţia de personal, mulţi directori de HR care s-au con-fruntat direct cu rate de fluctuaţie de 40% răsuflă uşuraţi când rata de fluctuaţie coboară spre 20%. Apariţia norilor de criză începe să îşi facă simţită prezenţa în mintea angajaţilor. Deşi în sondaje oamenii declară că ar dori să-şi schimbe jobul sau că ar vrea o reconversie profesională în domenii unde salariile sunt mai bune, în realitate nimeni nu vrea să rişte să plece în acest moment, când piaţa muncii şi oferta de locuri de muncă se restrâng, iar com-paniile încep să se confrunte cu scăderea vânzărilor şi probleme de cash flow. Angajaţii au băgat capul la cutie pâ-nă trec norii. Noi încă nu avem o criză reală, ci doar declaraţii că vine criza. Fluctuaţiile de personal, dincolo de o anumită limită, sunt extrem de costisitoare pentru companii, mai mult chiar decât creşterile de salarii. Companiile ar opera majorări de salarii mult mai rapid dacă angajaţii ar semna un contract de muncă pe o durată fixă, perioadă în care s-ar angaja să nu plece. Multe companii din diverse sectoare încearcă să-şi rezolve problemele cu forţa de muncă – creşterea salariilor, fluctuaţia de personal, experienţa cu tânăra generaţie, care vrea tot timpul să experi-menteze – prin automatizări şi cu ajutorul inteligenţei artificiale. Cei din IT încearcă să înlocuiască juniorii sau anu-mite taskuri cu inteligenţa artificială, care nu cere creşteri salariale şi nici nu pleacă după o lună. Anul viitor, piaţa muncii se va mai restrânge, vom vedea sectoare, în special din auto, care se vor confrunta cu problemele venite din Europa, şi care vor trimite oameni în şomaj sau vor face disponibilizări. Aceste probleme din industria auto încep să se resimtă psihologic şi în alte sectoare, unde lucrurile încep să se mai calmeze din punct de vedere al presiunii pe creşterea salariilor şi fluctuaţiei de personal. Angajaţii nu se mai aruncă atât de uşor la o creştere salarială de 10% oferită de o firmă concurentă, pentru simplul fapt că nu se ştie cum va fi dincolo. Aşa că toată lumea încearcă să stea cât mai liniştită în bancă şi să nu atragă atenţia, ca să nu se trezească invitată să plece, într-un moment în care piaţa muncii nu mai este atât de darnică. Noi proiecte de investiţii lipsesc, comenzile externe s-au mai redus, şi nu se ştie care va fi noul regim de taxe şi impozite. Nimeni nu ştie cum va fi anul viitor.  

(cristian.hostiuc@zf.ro)