Un sondaj recent realizat de bestjobs pentru a evidenţia principalele temeri ale angajaţilor români cu privire la jobul lor arată că una dintre principalele temeri este, pentru 23% dintre intervievaţi, creşterea volumului de muncă.

La o analiză mai amănunţită a anunţurilor de recrutare postate pe LinkedIn poţi observa cum, pentru multe poziţii, „fişa postului” e umflată până la refuz cu responsabilităţi pe care în fapt un singur angajat ar trebui să facă sacrificii importante pentru a le acoperi, şi vorbim aici de sacrificarea timpului liber, a sănătăţii etc.

La fel, dacă alegi la întâmplare angajatori din varii industrii şi cauţi feedbackul foştilor candidaţi/angajaţi pe platforma undelucram.ro, mulţi se plâng de faptul că după angajare au primit îndatoriri extra fără a primi şi remuneraţie extra ori că din start oferta de job a presupus o varietate de atribuţii care înglobau mai multe poziţii într-o singură funcţie, alocată unei singure persoane. Mai sunt şi cazurile când te angajezi pentru o funcţie şi, în realitate, faci cu totul altceva. Un exemplu simplu şi concret vine din retailul alimentar, unde oamenii se plâng că au fost angajaţi, de pildă, pe postul de casier şi, de fapt, munca prestată e aranjarea mărfii la raft.

De obicei, încărcarea fişei postului unui angajat apare fie la angajare, fie când pleacă un om şi, în loc să angajezi înlocuitor, alegi, din dorinţa de a economisi timp de recrutare şi bani cu taxele unui nou salariat, să încarci un angajat mai vechi cu responsabilităţile celui care a demisionat.

Economia pe care o faceţi însă cu un salariu pe care nu îl mai plătiţi pentru a angaja încă un om, sau chiar cu doar o jumătate de salariu economisită – căci cel mai probabil pretenţia salarială a celui care va accepta un astfel de rol va creşte direct proporţional cu lista de îndatoriri – se poate întoarce însă împotriva voastră.

Şi asta pentru că omul pe care l-aţi angajat să acopere  munca a doi-trei lucrători, într-un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat fie va claca, fie se va sătura. Aşa că mai devreme sau mai târziu va trebui să o luaţi de la capăt cu recrutarea şi cu trainingul. În plus, vorbim şi de un randament mai scăzut al unei persoane care e nevoită să acopere sarcini multiple, aşa că acest lucru se va traduce în rezultate mai slabe sau întârziate pentru companie.

La nivel individual, un salariu mai mare pe care îl primeşti pentru a suplini taskuri suplimentare poate fi motivant până la un punct. Punctul în care firele albe se înmulţesc, timpul petrecut cu familia se împuţinează tot mai mult şi apar certurile şi frustrările în cuplu, ratezi aniversări sau momente importante din viaţa copiilor, începi să dai banii pe prea multe şedinţe la psiholog, zilele de concediu rămân nefolosite şi prietenii devin cunoştinţe.

O hartă realizată de Eurostat la nivelul anului 2022 colorează România în nuanţa ţărilor care lucrează peste 40 de ore pe săptămână (40,2), împreună cu doar alte patru state din Uniune (Bulgaria, Polonia, Serbia şi Grecia), comparativ, de pildă, cu Olanda, unde se lucrează doar 33,2 ore). La fel, într-un clasament realizat de remote.com cu privire la work-life balance în statele europene, România se află pe ultimul loc, cu un scor de 55,28,  luându-se în calcul, printre altele, numărul de zile de concediu, concediul medical plătit, concediul de maternitate, salariul minim şi media numărului de ore lucrătoare. Se pare că, dacă râvneşti la un work-life balance bun, după Luxemburg, ţara care conduce clasamentul, următoarele destinaţii ar fi Spania, Franţa, Norvegia, Danemarca, Ţările de Jos, Marea Britanie, Estonia, Slovenia şi Islanda.

Fiţi atenţi la recrutare – fie că sunteţi angajaţi sau angajatori. Nu vă mai asumaţi mai mult decât puteţi duce, nu vă mai păcăliţi cu petice în echipă, angajaţi în formulă completă pentru a avea rezultate complete. Pe scurt, nu vă mai furaţi singuri căciula!